Domnule Mircea Trifu sunteţi de peste 15 ani în domeniul imobiliarelor. Ce v-a determinat să alegeţi acest domeniu?
Piaţa imobiliară este cel mai bun barometru pentru valoarea unei economii de piaţă. Fluctuaţiile preţurilor în domeniul imobiliar exprimă în cel mai just fel dacă o economie este stabilă, adică dacă o economie este pe profit, în creştere sau nu. Motivul pentru care am ales acest domeniu ar fi cam două. Pentru că e unul din domeniile în care banii se pot câştiga onest şi rezultatele sunt proporţionale cu volumul de muncă prestat şi cu calitatea serviciului prestat.
Care este situaţia actuală a pieţei imobiliare în Alba şi Alba Iulia?
După o lungă perioadă de prăbuşire a pieţei imobiliare aceasta s-a stabilizat. La apartamente preţurile sunt undeva la 550 euro pe metru pătrat, terenurile intravilane pentru construirea unei locuinţe se învârt undeva în jur de 40 euro pe metru pătrat iar spaţiile comerciale, datorită randamentului crescut pe care-l oferă la închiriere au crescut în ultimii doi ani cu până la 150%.
A afectat criza aşa de mult precum se zice piaţa imobiliară? Şi cum?
Cu siguranţă a fost afectată piaţa imobiliară înregistrând cel puţin o înjumătăţire a preţurilor faţă de 2007-2008. Eu cred că nu numai criza a afectat piaţa imobiliară ci şi o serie de legi neclare cum ar fi ambiguitatea taxării cu TVA a personalelor fizice sau zecile de taxe şi termene pentru obţinerea unei autorizaţii de construcţie au sufocat acest domeniu. Marea problemă este că datorită legilor prost concepute ajung să ia decizii în domeniul economic oameni care nu au condus nici măcar doi angajaţi în ceva şi ajung să trebuiască să conducă o ţară să zicem. Nu poţi să fi un bun administrator când nici nu ai experienţă 5 minute în ceva de genul ăsta. Între 2000 şi 2007 domeniul imobiliar îi determină pe românii plecaţi la muncă în alte ţări să trimită miliarde de euro anual în România pentru achiziţionarea de imobile, ceea ce nu făcea decât să avem o creştere economică. Piaţa imobiliară era una sigură, chiar dacă legislaţia în domeniu era şi atunci ambiguă, însă în locul unor măsuri şi a unor legi care să simplifice tranzacţiile imobiliare, scoaterea din circuitul agricol, exploatarea zăcămintelor minerale, aplicarea legii exproprierii terenurilor de utilitate publică ,în ultimii ani a fost creată şi mai multă confuzie.
Acordă autorităţile locale sprijin dezvoltatorilor în imobiliare?
Aici aş detalia răspunsul. Dincolo de subiectivismul cu care o să vă răspund la această întrebare datorat cunoscutului conflict în plan politic dintre mine şi autorităţile locale aş putea să vă spun cu certitudine că în permanenţă am avut senzaţia că nu există suficientă cunoaştere vis-à-vis de beneficiile economice pe care o dezvoltarea urbanistică armonioasă a unui oraş poate aduce comunităţii. Dacă acest lucru a fost înţeles încă de acum 2000 de ani de către romani şi alte civilizaţii se pare că mai ales la noi în oraş treaba asta nu s-a aplicat. În loc să fie bine clarificat pe baza unei viziuni în timp un plan urbanistic general în ultimii 15 ani a fost o permanentă bâjbâială, necunoaşterea legilor urbanismului şi ca atare Alba Iulia nu are nici acum un plan urbanistic general. Investitorii atât în domeniul civil cât şi industrial sunt într-o permanenta confuzie în ceea ce priveşte dezvoltarea urbanistică a oraşului şi asta cu certitudine se datorează incapacităţii şi lipsei de cunoaştere în domeniu a autorităţilor locale. Deşi, fără lipsa de modestie pot să spun că împreună cu câţiva arhitecţi am pus bazele urbanistice pe următorii 50 de ani în ceea ce priveşte construcţia de locuinţe în Alba Iulia dezvoltând peste 60 de hectare de planuri urbanistice atât în zona de nord a oraşului Alba Iulia cât şi în sud, aici mă refer aici la cunoscutul cartier Orizont la zona Podei cât şi la zona Şeigău. Nu am fost consultat nici măcar odată de vreo oficialitate în acest sens. Cea mai mare piedică în dezvoltarea urbanistică a oraşului Alba Iulia este încăpăţânarea primăriei de a nu aplica, de parcă Alba Iulia nu se supune legilor din România, legea exproprierii terenurilor de utilitate publică care prevede foarte clar înfiinţarea unei comisii formată din primar şi alte oficialităţi care să evalueze terenurile respective. În lipsa aplicării acestei legi majoritatea căilor de acces rămân în proprietate privată făcând astfel imposibile din punct de vedere legal investiţiile în infrastructură, pe care primăria ar trebui să le facă. Este efectiv un cerc vicios care nu face decât să blocheze dezvoltarea urbanistică. Şi ca să vă dau un exemplu practic pentru înţelegerea acestui aspect pot să vă spun că în momentul în care se face o investiţie în infrastructura unui cartier de zece hectare asta însemnând ca 20 % din suprafaţă în urma urbanizării o vor reprezenta căile de acces, respectiv 2 hectare, 12, 5 km de drum care deservesc 200 de parcele declanşează indirect interesul oamenilor pentru construcţia a 200 de case cu o valoare medie de 50 000 de euro. Asta reprezintă investiţii făcute de mediul privat de peste 10 milioane de euro care aduc taxe locale, impozite şi cel mai important lucru, locuri de muncă în domeniul construcţiilor şi a materialelor de construcţii. Asta se pare că ori nu se înţelege ori nu se vrea. În ambele cazuri cred că trebuie făcut ceva.
Unde vedeţi piaţa imobiliară în următorii 4-5 ani?
În Alba Iulia sunt foarte pozitiv în ce priveşte acest aspect pentru că deja se simte asta. Interesul firmelor naţionale şi multinaţionale a crescut în ultimul an şi mai ales de când se pune tot mai ferm problema execuţiei a autostrăzii intre Sebeş şi Turda, Alba Iulia a redevenit după 15 ani foarte atractivă pentru aceşti investitori.
În trecut aţi fost membru marcant al PNŢCD Alba. Care mai este în acest moment situaţia dumneavoastră politică?
Orice s-ar spune nu am avut şi nu voi avea niciodată din punct de vedere politic o altă apartenenţă decât Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. În 2012 după o muncă de trei ani de zile având ca scop reorganizarea PNTCD-ului la nivel local având şi un lider de excepţie în persoana doctorului Radu Vieru şi susţinut fiind de o echipă inimoasă am ajuns să fim cotaţi, împotriva tuturor previziunilor negative de către un sondaj făcut pe un site local, cu 12 procente, însă datorită interesului PDL de a se legitima în partidul popular European, PNTCD-ul a fost folosit pe post de abţibild şi luat în prizonierat, astfel încât cu două săptămână înainte de alegerile locale întreaga conducere judeţeană şi locală a PNTCD-ului din Alba Iulia a fost decapitată. Pentru mine a fost botezul cu mocirla politică din România ultimilor 20 de ani. Am reuşit în extremis să semnăm un protocol cu PNL chiar la Bucureşti pe care şi-a pus semnătura ca şi gir al seriozităţii chiar Călin Popescu Tăriceanu. Din păcate, protocolul n-a fost respectat de niciun fel, asta fiind un al doilea botez al meu politic, aşa încât în momentul de fata întreaga echipă PNŢCD care s-a aflat în jurul medicului Radu Vieru ne regăsim în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei. Acesta fiind practic idealul major cu care seniorul Corneliu Coposu ne însufleţeşte de acolo de sus. ANRM are ca obiectiv strategic principal, restaurarea monarhiei constituţionale în România, cu actuala Casă Regală a României, după statutul acesteia şi a regulilor de succesiune stabilite de aceasta. Primul congres al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei a urmărit adoptarea propriei strategii în chestiunea restaurării monarhiei sugerând grupurilor monarhiste existente sau în curs de constituire în România sau în afara granițelor, acțiuni pentru împlinirea scopului propus. Din obiectivele adoptate de Congresul ANRM în această strategie amintesc aici: modificarea sau înlocuirea constituţiei actuale, iniţiative legislative care să ne apropie de scopul propus, conturarea unei mase critice în populaţie care să determine schimbarea formei de guvernământ din republică în monarhie constituţională, raportarea activă la clasa politică în relaţia cu primele obiective, finanţarea şi organizarea ANRM. TRĂIASCĂ REGELE!
Care mai este situaţia actuală a PNŢCD Alba?
Aşa cum v-am spus atât în Alba Iulia cât şi în plan naţional partidul se găseşte într-o degringoladă totală.
Este nevoie de cinematograf modern, sală polivalentă şi bazin olimpic la Alba Iulia?
Povestea cu cinematograful am ridicat-o personal încă de acum 5 ani. Este inadmisibil ca în Alba Iulia să nu avem un cinematograf modern şi sper ca primăria să înţeleagă acest lucru, de asta nici nu vreau să comentez prea mult subiectul că mă enervez. Despre sala polivalentă, mă enervez şi mai tare, tocmai datorită faptului că anumite personaje politice au bălăcărit aceste subiecte folosindu-le în plan electoral. Adică 20 de ani, din 20 de bugete locale nu eşti în stare tu primăria să amenajezi o sală de 300 de locuri unde oamenii să beneficieze de cinematografie şi dintr-o dată au apărut nişte indivizi care începând de la Alba Iulia Capitală Culturală, cinematografe spaţiale, telegondole suspendate, teleferic pe Mamut, Mureş navigabil, străzi sub formă de inele mi-au indus pur şi simplu o stare de dispreţ faţă de majoritatea politicienilor din Alba şi una de frustrare vis-à-vis de politică în general.
Aveţi de gând să mai reveniţi în viaţa politică?
Întrebarea dumneavoastră îmi aduce aminte de o întâmplare hazlie. Prin anul 1992 mă întorceam împreună cu un partener din fosta Iugoslavie unde făceam trafic cu servicii de porţelan. Generaţia mai tânără ar fi bine să ştie că la începutul anilor 90 în asta consta capitalismul românesc, în traficul cu şosete, biscuiţi, rulmenţi şi alte mărunţişuri care erau vândute pe nimic în străinătate în scopul obţinerii câtorva dolari necesari supravieţuirii. Întorcându-ne la momentul respectiv în compartimentul trenului în care ne aflam, un individ era foarte dezamăgit de faptul că un vecin de bloc l-ar fi informat că este foarte profitabil să duci în Iugoslavia un sac de sare. Omul nostru nici una nici alta a transportat din Timişoara până în Belgrad acest sac care avea în jur de 90 kg. Acum la întoarcere ne-a mărturisit rezemându-se de sacul pe care n-a reuşit nicicum să-l vândă că abia aşteaptă să prostească şi el pe cineva să ducă un sac de sare până în Turcia. Cam aşa şi eu cu politica, dacă aş avea un duşman de moarte l-aş sfătui să intre cât mai repede în politică.
Lasă un răspuns