Actualitate

VIDEO: Jandarmeria Română împlineşte pe 3 aprilie 165 de ani de existenţă

În acest an pe 1 aprilie Jandarmeria Română împlineşte 165 de ani de existenţă.

Pentru marcarea celor 165 de ani de existenţă a Jandarmeriei Române, Inspectoratul de Jandarmi Judeţean Alba a planificat o serie de activităţi sportive şi educative, multe dintre acestea fiind prevăzute a se desfăşura în contact direct cu cetăţenii.

Potrivit calendarului manifestărilor, la sfârşitul lunii trecute au demarat competiţii sportive pe timpul cărora jandarmii au posibilitatea de a-şi testa abilităţile fizice în diferite ramuri de sport – tenis de masă, tenis de câmp, fotbal, şah, table, skanderberg şi fotbal – tenis. Acestea vor continua pe întreg parcursul lunii martie şi se vor încheia în preziua aniversării Zilei Jandarmeriei Române.

Vineri, 3 aprilie, Jandarmeria Alba a pregătit a serie de activităţi care se vor desfăşura în spaţiul public, iar cei care vor dori să fie alături de jandarmi sunt invitaţi începând cu ora 10.30 în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor din Municipiul Alba Iulia. Vor fi expuse echipamentele specifice de protecţie şi intervenţie, armamentul şi tehnica din dotare, iar Detaşamentul de Jandarmi Mobil şi Postul de Jandarmi Montan Şugag din structura instituţiei, în colaborare cu Serviciul Public Salvamont Alba din cadrul Consiliului Judeţean Alba vor prezenta câteva exerciţii demonstative. De asemenea, va fi organizată o demonstraţie de arte marţiale, având în vedere că printre jandarmi sunt numeroşi practicanţi ai acestui sport. Nu în ultimul rând, în foaierul Casei de Cultură a Sindicatelor va avea loc vernisajul expoziţiei “ Jandarmeria Alba în documentele vremii ”, demers realizat cu sprijinul Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale.

Adresăm invitaţia tuturor cetăţenilor să participe la toate aceste activităţi şi apreciem că este un bun prilej pentru a cunoaşte domeniul de activitate al jandarmilor, de a se convinge de deschiderea faţă de societatea civilă şi, mai mult, de a se convinge că locul doi pe care îl ocupă Jandarmeria Română în ceea ce priveşte încrederea populaţiei în instituţiile executive ale statului este unul pe deplin meritat.

Jandarmeria Română se menţine pe locul doi în ceea ce priveşte încrederea populaţiei în instituţiile executive ale statului, cu un procent de 62,5% – încredere multă şi foarte multă, după Armată, care a obţinut un procent de 75%. Locul trei în încrederea românilor este ocupat de DNA, cu 58,9%.

La aceeaşi categorie a instituţiilor executive, pe locul patru se află SRI, cu o cotă de încredere de 48,8%, urmat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu un procent de 48,7%, BNR, cu 47.3%, SIE, cu 46,1%, Poliţie, cu 45,5% şi ANI, cu 42,2%.

În privinţa încrederii românilor în instituţiile sociale, pe primul loc se clasează Biserica, cu un procent de 64%, urmată de universităţi, cu 41,4% şi presă, cu 37%.
Dintre instituţiile internaţionale, de cea mai mare încredere se bucură NATO (55%), urmat de ONU (51,6%) şi UE (51,7).

Rezultatele au fost obţinute în urma celui mai recent sondaj de opinie pe bază de chestionar, efectuat în ţara noastră, în perioada 5-10 februarie a.c., de institutul INSCOP Research la comanda cotidianului Adevărul.

Istoricul Jandarmeriei Române

Momentul care marcheazã întemeierea Jandarmeriei Române a fost 3 aprilie 1850 când, printr-un ofis domnesc, domnitorul Grigore Alexandru Ghica a aprobat hotãrârea Divanului obştesc, semnând „Legiuirea pentru reformarea Corpului slujitorilor în jandarmi”.

Prin aceastã lege, s-a dat statut juridic armei Jandarmeriei şi i s-au stabilit principiile de organizare şi funcţionare. Ca urmare, legea prevedea cã Regimentul de jandarmi din Moldova se împarte în douã subdiviziuni, fiecare având zona de responsabilitate formatã din câte şase ţinuturi (judeţe).

La fiecare ţinut era repartizatã câte o companie de jandarmi, la care se adãuga cât o companie la Isprãvnicia Iaşului şi la Poliţia Capitalei (Iaşi). În total, 14 companii de jandarmi ce totalizau un efectiv de 1433 jandarmi cãlãri şi pedestri. Totodatã, în aceastã lege se stabilea Jandarmeriei urmãtoarele misiuni: privegherea siguranţei publice, ţinerea unei bune orânduieli şi ducerea la îndeplinire a legilor. În ceea ce priveşte executarea serviciului, se prevedea cã Jandarmeria executã un serviciu ordinar, care se realizeazã zilnic, pe baza regulamentelor sale şi un serviciu extraordinar, pe care îl executã la solicitarea autorităţilor. De asemenea, se prevedea pentru executarea serviciului extraordinar, constituirea de subunităţi mobile.

În perioada domniei luiAlexandru Ioan Cuza, Jandarmeria a fost supusã unui amplu proces de modernizare, ca de altfel toate instituţiile statului naţional modern român. Astfel, odatã cu transformarea Regimentului de jandarmi în Legion de jandarmi, începe şi procesul de înlocuire treptatã a escadroanelor şi companiilor de jandarmi, cu escadroane de dorobanţi, pe baza Ordonanţei nr.896 din 20 iunie 1864. Apoi, prin Legea de organizare a puterii armate în România, din noiembrie 1864 Jandarmeria este organizatã pe principii noi, scoasã de sub administraţia Ministerului de Interne şi subordonatã direct Ministerului de Rãzboi, ca element component al armatei permanente.

Legea Jandarmeriei din 1850 şi Regulamentul jandarmilor de oraş din 1665 au constituit principalele documente pe baza cãrora şi-a organizat şi desfăşurat activitatea Jandarmeria, iar în perioada urmãtoare au fost documentele care au stat la baza elaborãrii de noi legi şi regulamente.

Perioada 1866-1867 se caracterizeazã prin transformãri în sistemul de apãrare al tãrii în anii 1868, 1872, 1874 şi 1877, având drept rezultat modernizarea şi pregãtirea armatei române, care prin strãlucite fapte de arme, în Rãzboiul pentru independentã al României din 1877-1878 s-a acoperit de glorie, consfinţind independenta.

Prin organizare, pregãtire şi mod de funcţionare, Jandarmeria românã în timpul Rãzboiului de independentã a asigurat poliţia armatei, iar în situaţii deosebite a fost angajatã în acţiuni de luptã împreunã cu unităţile militare şi chiar independent. Efectivele Jandarmeriei se cifrau la 798 jandarmi (din care 6 ofiţeri).

Pentru faptele de arme din timpul rãzboiului, numeroşi jandarmi au fost decoraţi cu medalia „Apãrãtorii Independenţei”, medalii ruseşti şi medalia „Crucea Trecerii Dunãrii”.

Necesitatea unei forţe specializate puternice a cãrei misiune principalã sã o constituie paza şi ordinea de stat, asigurarea liniştii şi libertăţii cetăţeanului, precum şi a modului de aplicare şi respectare a legilor tãrii, au determinat intensificarea acţiunilor factorilor de conducere politicã şi militarã pentru elaborarea unei legi de organizare a Jandarmeriei în întreaga tarã.

Astfel, o primã încercare are loc în 1885, când generalul Radu Mihail, prefectul Poliţiei Bucureştiului a elaborat un proiect de lege pentru organizarea jandarmeriei în întreaga tarã, dar nu s-a concretizat.

Doi ani mai târziu, în 1887, cu prilejul expunerii de motive la legea comunalã, I.C.Brãtianu sub linia cã „Gendarmeria comunalã ruralã va fi mai bunã decât poliţie ruralã de pânã acum” , iar la art.82 din aceastã lege adoptatã la 7 mai 1887 se prevedea organizarea Jandarmeriei Rurale, printr-o lege specialã. Lipsa resurselor băneşti au întârziat pânã în anul 1893 materializarea unei astfel de legi.

Meritul pentru deplină clarificare a rolului, locului şi organizãrii Jandarmeriei rurale i-a revenit partidului conservator condus de Lascãr Catargiu, care a elaborat şi prezentat Parlamentului în ianuarie-februarie 1893, Legea pentru organizarea Jandarmeriei rurale. Aceastã lege a fost promulgatã prin Decretul Regla nr.2919 din 30.08.1893.

Aceastã lege prevedea instituirea unui corp de pazã şi ordine cu structurã militarizatã în toate localităţile rurale din tarã, deoarece structurile anterioare practic neprofesionalizate, nu fãceau fatã situaţiei complexe de pe teren şi nici nu corespundeau instituţiile unui stat modern european, din acea vreme. Demn de remarcat este faptul cã legiuitorul (Lascãr Catargiu în principal) a pus accentul pe menţinerea şi garantarea siguranţei publice, cât şi pe executarea legilor.

Tot la 1 septembrie 1893 a apãrut şi Regulamentul de aplicare a Legii Jandarmeriei rurale. Prevederea cea mai importantã a acestui document era urmãtoarea: „Organizarea Jandarmeriei rurale, astfel cum este prescrisã de lege, face din aceastã instituţiune un corp militar, pus la dispoziţiunea ministrului de interne, pentru a asigura ordinea şi siguranţa publicã. Ea se mai aflã sub ordinele ministrului de justiţie, ale ministrului public în ce priveşte atribuţiunile de poliţie, precum şi sub acela al ministrului de rãzboi pentru tot ce se raportã la disciplinã, comandament şi instrucţie militarã a trupei” (art.1).

Tulburãrile sociale sângeroase din anul 1907 au pus într-o situaţie grea, atât instituţiile politice, cât şi cele de menţinere a ordinii interne, şi chiar militare. Dezinteresul manifestat fatã de întãrirea Jandarmeriei la începutul secolului XX şi mai cu seamã fatã de misiunile sale preventive s-au soldat cu victime numeroase şi pagube materiale de multe ori inutile. Situaţia realã a impus pregãtirea şi promulgarea unor legi în anii 1908, 1911 şi 1913, precum şi întãrirea organizatoricã a Jandarmeriei.

Semnificativ este şi faptul cã prin Legea Jandarmeriei din 24 martie 1908 se însereazã la art.6 şi 7, urmãtoarele:

Art.6: Corpul Jandarmeriei face parte integrantã din armatã, dispoziţiunile generale ale legilor şi regulamentelor îi sunt aplicate, în afara excepţiunilor de organizarea să mixtã şi e natura serviciului sãu.

Art.7: Ofiţerii Corpului Jandarmeriei se recruteazã din ofiţerii de orice armã din armata activã. Trecerea ofiţerilor din armata activã în Jandarmeriei se face prin Înalt Decret, în urma raportului Ministerului de Interne, luatã pe recomandaţiunea Ministerului de Interne, luatã pe recomandaţiunea Ministerului de Rãzboi. Ea rãmâne definitivã dupã un an de la numire, în care timp ofiţerul va putea fi retrecut în armata activã.

Pe timpul manevrelor militare, Jandarmeria ruralã asigurã misiuni de poliţie militarã, efectueazã rechiziţiile necesare şi funcţionează ca poliţie militarã; pe toatã durata acestor exerciţii şi manevre, unităţile de jandarmi sunt considerate pãrti ale armatei active cu aceleaşi drepturi şi obligaţii ca unităţile şi subunităţile militare.

Cea dintâi participare a Jandarmeriei române la un rãzboi modern, dateazã din anii 1877-1878. Experienţa acumulatã cu acest prilej va fi valorificatã şi îmbogăţită în cel de-al doilea rãzboi balcanic, precum şi în acţiunile militare desfăşurate în anii Rãzboiului reîntregirii naţionale.

Cu prilejul celui de-al doilea rãzboi balcanic, Jandarmeria Românã a acţionat ca o forţă a Sistemului Naţional de Apãrare, îndeosebi alãturi de trupele ce operau pe câmpul de luptã, misiune de care s-a achitat foarte bine.

Dupã încheierea „Pãcii de la Bucureşti” din 1913 şi pânã la intrarea României în primul rãzboi mondial (15 august 1916) s-au produs unele modificãri pe linie organizatoricã şi a atribuţiilor, care au vizat sporirea efectivelor, înfiinţarea posturilor de jandarmi speciale pentru fabricile din Capitalã care produceau materiale pentru armatã, înfiinţarea de puncte speciale de pazã şi control la toate trecãtorile din Carpaţi, de la Vatră Dornei pânã la Turnu Severin, crearea unui detaşament pentru paza regiunilor petrolifere.

Primul rãzboi mondial a oferit României prilejul sã recurgã la mijloacele sale politico-militare pentru reîntregirea hotarelor fireşti: între componentele Sistemului Militar Naţional care s-a angajat fãrã reţinere sã serveascã Drapelul tricolor, s-a aflat şi Jandarmeria. Din multitudinea faptelor de arme din Campania anului 1916, amintim acţiunile desfăşurate de trupele de jandarmi în asigurarea poliţiei frontului marilor unităţi române pe timpul ofensivei pentru eliberarea Transilvaniei, precum şi organizarea administrativã a teritoriilor eliberate. Semnificaţia organizãrii posturilor de jandarmi în localităţile eliberate (Bicfalãu, Bârsta, Satu-Lung, Târlugeni, Sfântu Gheorghe, Covasna şi Mircurea Ciuc) este evidenţiata la 17 august 1916 de mr.Anastasie Soiculescu, comandantul Companiei de Jandarmi Prahova în telegrama adresatã Inspectoratului General al Jandarmeriei: „Astãzi, pentru prima oarã şi pentru totdeauna, Jandarmeria românã a înlocuit pãmântul scump al Transilvaniei, Jandarmeria Ungureascã” .

Evoluţia ulterioarã a evenimentelor a fost nefavorabilã pentru armata românã care, sub presiunea inamicului, a trebuit sã se retragã prin lupte grele, cedând o parte din teritoriul naţional, pânã când frontul a fost stabilit în sudul Moldovei.

În timpul retragerii, jandarmii au participat la acţiunile de luptã şi, totodatã, au asigurat poliţia frontului, a comunicaţiilor, au asigurat mãsurile de ordine necesare deplasãrii coloanelor militare şi, pe timpul evacuãrii administraţiei, a unor obiective economice şi a populaţiei care s-a refugiat în Moldova.

La începutul anului 1917, odatã cu operaţiunea de reorganizare a armatei, se reorganizeazã şi serviciul Jandarmeriei de pe lângã armata de operaţii. La comandamentele corpurilor de armatã, precum şi la brigãzile mixte s-a constituit câte un detaşament de jandarmi, sub comanda unui ofiţer de infanterie şi cu un efectiv mai redus de jandarmi. La 16 aprilie Detaşamentul de Jandarmi Prahova a primit denumirea de „Detaşament mobil de poliţie al Marelui Cartier General”. De asemenea, unele subunităţi de jandarmi sunt repartizate serviciilor de pazã la lucrãrile de artã şi fortificaţii, iar altele date ca întãriri în principalele oraşe din Moldova.

În vara anului 1917 trupele de jandarmi aveau sã înscrie pagini nepieritoare de eroism, alãturi de armata românã, în marile bãtãlii desfăşurate.

La 1 iulie 1918 armata se demobilizeazã, iar jandarmii organizeazã punctele de trecere peste demobilizaţi, posturi, patrule şi detaşamente pentru supravegherea acestora, ca demobilizarea sã se desfăşoare în linişte.

Prin decretarea în octombrie 1918 a celei de-a doua mobilizãri a armatei române, Jandarmeria a contribuit la desfăşurarea acesteia, concomitent cu organizarea noilor servicii pretorale şi a mãsurilor pentru menţinerea ordinii şi liniştii în tarã. Armata românã reia lupta pentru eliberarea întregului teritoriu naţional, iar Jandarmeria începe sã instaureze ordinea şi liniştea, creând companii de poliţie în judeţele eliberate.

Înfãptuirea României Mări a inaugurat în viaţa societăţii noastre şi a statului un amplu proces de remodelare a structurilor existente înainte de primul rãzboi mondial, inclusiv a celor destinate menţinerii şi apãrãrii ordinii interne.

La 23 martie 1929 Parlamentul a pus bazele unei legi moderne şi complete de organizare a Jandarmeriei rurale.

În acelaşi an, se promulgã Statutul Jandarmeriei Rurale de cãtre regele minor Mihai I. Acest statut garanta: stabilitate, înaintare, retribuţii şi alte indemnizaţii, gradaţii, pensii, condiţii de cãsãtorie, recompense.

O nouã mãsurã importantã care trebuie sã fie evidenţiata este Regulamentul Legii şi Statutului Jandarmeriei Rurale.

La 12 iulie 1940 Carol al II-lea contopeşte Direcţia Generalã a Poliţiei, Prefectura Poliţiei Capitalei şi Corpul Jandarmeriei, pentru că generalul Ion Antonescu sã repunã în vigoare la 12 septembrie 1940 legislaţia din anul 1929.

Din punct de vedere organizatoric, prezintã cel mai mare interes Legea nr.264 din 22 aprilie 1943 pentru organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei. Jandarmeria este un corp militar instituit pentru a veghea pe teritoriul rural la executarea poliţiei generale şi militare. Sugestivã este şi prevederea cã Jandarmeria aparţine M.Ap.N., fiind pusã la dispoziţia M.I. numai pentru executarea misiunilor de poliţie ce-i revin.

Dupã intrarea României înal doilea rãzboi mondial, la 22 iunie 1941, trupele de jandarmi din interior au primit misiuni specifice pentru starea respectivã: combaterea acţiunilor teroriste; paza unor obiective economice importante; întãrirea mãsurilor de ordine internã, contracararea acţiunilor de desant şi a paraşutiştilor, supravegherea elementelor din opoziţie etc. Unităţile de jandarmi din zona armatelor de operaţii au îndeplinit, în mod firesc, misiuni cu un caracter militar mai pronunţat decât cele din zona de interior. Pe lângã însãrcinãrile obişnuite de poliţie militarã, nu o datã au participat nemijlocit la luptã. În zona armatelor de operaţii, Jandarmeria constituitã în unităţi şi subunităţi de poliţie subordonate marilor unităţi, a dovedit energie, curaj, spirit de sacrificiu şi înalt patriotism. În afarã de cazurile când datoritã situaţiilor locale trupa şi ofiţerii jandarmi au luptat în linia I alãturi de infanterişti, au mai fost împrejurãri când unii dintre ei au cerut sã fie trimişi în regimente de infanterie pentru a lupta.

Odatã cu difuzarea Proclamaţiei M.S. Regele, Jandarmeria, conform directivelor date de Guvern, a trecut la executarea misiunilor specifice în condiţiile noii situaţii operative. Ea şi-a adus o contribuţie notabilã şi în etapa a doua a participãrii României la cel de-al doilea rãzboi mondial dupã lovitura de stat de la 23 august 1944, desprinderea României de Axã şi trecerea de partea Naţiunilor Unite şi participarea în continuare la operaţiile pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest şi în continuare la operaţiile din Ungaria, Cehia şi Slovacia.

Dupã declararea stãrii de rãzboi cu Germania, în urma agresiunii, atacãrii şi dezarmãrii mai multor unităţi române, s-a trecut la luptă cu arma în mânã contra elementelor germane rãspândite pe întreg teritoriul tãrii, cu scopul de la le dezarma şi a le face inofensive.

Principalele misiuni ale jandarmilor au fost:

– sã identifice toţi ostaşii germani, stabilindu-se locurile unde au fost cantonaţi sau ascunşi, forţa, armamentul şi vehiculele de care dispuneau;

– sã interzicã circulaţia pe şosele şi drumuri oricãrui vehicul sau element german, prin organizarea de bariere, obstacole, curse;

– ostaşii germani izolaţi sau în grupe mici sã fie dezarmaţi;

– sã sprijine forţele armatei române în acţiunea de dezarmare a armatei germane;

– sã captureze paraşutiştii germani care încercau sã se salveze din avioanele doborâte de cãtre aviaţia noastrã şi cea aliatã;

– sã identifice şi sã ia sub pazã depozitele de materiale aparţinând armatei germane, circuitele telefonice germane;

– sã execute razii pentru scotocirea terenului şi prinderea ostaşilor germani care încercau sã fugã;

– sã aresteze şi sã combatã partizanii germani din formaţiunile hitleriste din Ardeal şi Banat;

– sã adune manifestele de propagandã germano-legionarã lansate din avioane şi sã le distrugã;

– împreunã cu trupele de grãniceri pe frontierã sã opreascã elementele germano-maghiare care încercau sã pãtrundã în raioanele şi în zonele unde nu s-au concentrat trupe ale armatei de operaţii;

– sã organizeze baraje de poliţie de cãtre formaţiunile teritoriale, înlocuindu-se pentru moment Jandarmeria operativã a marilor unităţi.

Posturile de jandarmi din jurul Capitalei integrate în dispozitivele de apãrare a unităţilor militare au constituit pichete de luptã forţe, care au creat probleme deosebite trupelor germane.

Cele mai înverşunate lupte s-au dus în comunele Bãneasa, Rahova, Militari, bariera Rahova, posturile de jandarmi opunând o dârzã rezistentã.

În principal, misiunea de luptã a Legiunii de jandarmi Bucureşti a constat în menţinerea ordinii şi liniştii publice, precum şi blocarea direcţiilor principale de pãtrundere în Capitalã prin posturi fixe, mobile, aliniamente de apãrare şi baraje.

Prin Ordinul nr.10052 din 23 ianuarie 1949 al secretariatului pentru trupe al M.I. se înfiinţează Trupele de Securitate.

Ulterior, toate trupele de jandarmi şi centrele de instrucţie trec la Comandamentul trupelor de Securitate, pe când toatã Jandarmeria ruralã se subordoneazã Direcţiei Generale a Miliţiei.

Aceasta a pus capãt, pentru un timp, existenţei principalei instituţii organizatã militar în România democratã pentru pază, protecţia şi menţinerea ordinii constituţionale şi de stat, pentru apãrarea libertăţii cetăţeneşti, a proprietăţii, a persoanelor fizice şi juridice.

Transformarea societăţii romaneşti inauguratã prin Revoluţia din Decembrie 1989 şi reaşezarea instituţiilor de stat pe temelii democratice de drept au favorizat în mod decisiv atât remodelarea instituţiei Jandarmeriei, cât şi elaborarea unei concepţii noi cu privire la locul şi rolul forţelor de ordine internã, la sfârşitul secolului XX şi începutul secolului XXI.

În conformitate cu Hotãrârea de Guvern nr.0749 din 5 iulie 1990 cu privire la creşterea capacităţii de acţiune şi îmbunătăţirea structurii organizatorice a Ministerului de Interne, Comandamentul trupelor de Pazã şi Ordine s-a transformat în Comandamentul Trupelor de Jandarmi; ulterior, prin Legea nr.40 din 18 decembrie 1990, s-au legiferat structura şi atribuţiile trupelor de jandarmi, instruite pentru a veghea la executarea legilor, la supravegherea şi informarea organelor superioare asupra stãrii de fapt în situaţii în care se ameninţa siguranţă şi ordinea publicã în caz de tulburãri interne pentru intervenţia în scopul restabilirii ei.

Un moment important în construcţia edificiului României democratice îl reprezintã promulgarea Legii nr.16 din 18 iunie 1998 privind organizarea şi funcţionarea Jandarmeriei Române. Prin acest act legislativ se poate considera cã s-a marcat un moment decisiv în procesul remodelãrii Armei noastre şi pe plan mai larg, al stabilizãrii României pe coordonate statului de drept.

Prin acceptarea ca membru cu drepturi depline în Asociaţii Politiilor şi Jandarmeriilor Europene şi Mediteraneene cu statut militar, Arma noastrã capãtã vocaţie europeanã, iar misiunile îndeplinite peste hotare, în spaţiul ex-Iugoslav, sub egida O.N.U., sunt cea mai palpabilã dovadã a profesionalismului jandarmilor, instruiţi şi educaţie sã fie furnizori, garanţi şi apãrãtori de linişte, ordine de drept şi acumulãri democratice.

Distribuie Acum

26 martie 2015

About Author

Ziarul Apulum


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *