Satul fără apă de deasupra celui mai mare lac subteran

Satul fără apă de deasupra celui mai mare lac subteran

foto: realitatea.net
foto: realitatea.net
foto: realitatea.net

Locuitorii satului Munună din munţii Apuseni trăiesc un adevărat paradox.

În timp ce casele lor se află deasupra celui mai mare lac subteran din România, de zeci de ani, ei sunt nevoiţi să care apă de la un izvor aflat la o distanţă de peste doi kilometri.

Sub satul Munună se afla cel mai mare lac subteran din România.

Din nefericire pentru localnici, apa lui nu poate fi utilizată, pentru că până acolo sunt 120 de metri de rocă dură, care nu poate fi spartă.

Nimeni nu poate să spună când s-a întemeiat satul Munună, din comuna Gârda.

Cert este că cele mai vechi case au peste 100 de ani, iar oamenii cei mai bătrâni spun că ei aici s-au pomenit dintotdeauna.

Cert este că tot de atunci, ei au fost nevoiţi să îşi aducă apă de la unicul izvor, aflat la aproape doi kilometri de cea mai marginaşă casă a satului.

De zeci de ani, femei, bărbaţi şi copii cară apă de la unicul izvor, amenajat, la marginea satului, către Gârda Seacă.

Greu îi destul. Că am dus tot în spate. Câte zece kilograme, cinşpe şi apoi până vi aicia jos, nu-ţi mai vine a bea. Greu o fost, da. Tăt aşa am cărat, că nu aveai de unde să bei. Că merjeai şi aduceai şi să bei şi să dai la animale şi totu. Chiar greu, greu,” povesteşte Elena Bate, de 65 de ani.

Din cauză că dealul pe care se află satul este plin de peşteri, pânza freatică este la mare depărtare de suprafaţă, iar o fântână este aproape imposibil de realizat.

Dana Bate, învăţătoare la Gheţar, locuieşte şi ea în Munună şi ca toţi ceilalţi cară apă atunci când are nevoie.

Este la o distanţă de un kilometru, un kilometru jumate, aducem cu bidoanele, zece, douăzeci chiar, depinde cine merge după apă şi este destul de greu. Nu s-a încercat să se facă aici o fântână pentru că izvoarele sunt destul de departe şi nu sunt posibilităţi”.

Peştera Zguraşti, în care se afla complexul de lacuri a fost descoperită de Emil Racoviţa, în anul 1927.

Explorarea ei completă a fost făcută de către speologii din zonă, care au reuşit să şi dimensioneze lacul subteran.

Ei spun că lacul este alimentat de ploile care cad la suprafaţă şi că volumul de apă aflat aici, este foarte mare.

Doctorul Cristian Ciubotarescu a explorat lacul şi a reuşit să îi stabilească dimensiunile.

El are o lungime de o sută de metri, o adâncime de 12 metri şi o lăţime medie de 10 metri. Acest lac este legat de fapt de mai multe lacuri care se află în această peşteră şi dacă nu ar ploua deloc timp de şase luni de zile, izvorul care drenează aceste lacuri, nu ar seca. Deci, practic se afla o acumulare de apă foarte mare”, povesteşte doctorul Ciubotarescu.

Singurul mod în care pot fi ajutaţi oamenii din Munună este montarea unor pompe puternice, care prin intermediul unei ţevi, să împingă apa din lac la suprafaţă.

Din nefericire şi celelalte sate aflate în jurul Mununei sunt în aceeaşi situaţie. De altfel şi satul Gheţar se confruntă cu aceeaşi problemă.

Tehnic, rezolvarea problemei se poate realiza doar prin o aducţiune, iar autorităţile locale lucrează acum la punerea în practică a acestui proiect.

Emanuel Jilinschi

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns