Preotul Crişan a ridicat o mănăstire într-un an şi jumãtate

Preotul Crişan a ridicat o mănăstire într-un an şi jumãtate

154979_524900534195702_715369053_nMănăstirea Dumbravă, situatã la 55 de kilometri de Alba Iulia a fost ridicatã în numai un an şi jumãtate şi rivalizeazã cu cele mai celebre aşezăminte de acest fel din tarã. Pãrintele Teodor Crişan, ctitorul locaşului, a reuşit aceastã performantã cu sprijinul nemijlocit al jucãtorilor din echipa naţională de fotbal a României.

Duhovnicul lui Iordãnescu s-a rugat pentru victoria naţionalei în SUA

Unul dintre oamenii cei mai dragi ai antrenorului Anghel Iordănesc, pãrintele Teodor Crişan a fost cea mai apropiatã fatã bisericeascã a reprezentativei României, pe vremea când aceasta era antrenatã de General.

Pãrintele Todiras, cum îi spun enoriaşii, a efectuat slujba religioasã, care a devenit celebrã, de dinaintea plecãrii tricolorilor la campionatul mondial de fotbal din SUA – 1994, campionat în timpul cãruia România a obţinut cele mai importante rezultate din istoria acestui sport. De atunci, majoritatea fotbaliştilor tricolori au menţinut legãtura cu duhovnicul din Dumbravă, chiar dacã între timp, unii dintre ei nu au mai fost selecţionaţi.

Chiar şi acum, preotul Teodor Crişan este un apropiat al jucãtorilor Naţionalei şi în special al familiei Iordănesc, galonatul antrenor fiindu-i fiu duhovnicesc. Mai mult chiar, pãrintele Todiras, care este şi un împãtimit al fotbalului, i-a dãruit lui Anghel Iordănesc în 1994, înaintea plecãrii acestuia în Statele Unite, o cruce binecuvântată, pe care antrenorul a purtat-o cu el la toate meciurile reprezentativei.

Mãnãstirea construitã în timp record

Piatra de temelie a mãnãstirii, care poartã hramul Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a fost pusã la 26 octombrie 1996 de către I.P.S. Andrei al Alba Iuliei, pe locul unde în anul 1703 preotul Ioan a fost martirizat pentru apărarea dreptei credințe, fiind ars de viu într-o căpiță cu fân. Mănăstirea este construită în formă de cetate cu clopotnița la intrare și biserica în centru. Biserica păstrează stilul românesc având pridvor, pronaos, naos și altar.

Pictura a fost realizată în frescă, în stil neobiznatin de soții Crișan în anul 2000. În biserică se află Icoana Maicii Domnului care scaldă cu privirea să blândă întregul lăcaș. Icoană a fost găsită în tencuiala bisericii din satul Dumbravă, fiind ea însăși o mărturie a istoriei zbuciumate de pe aceste meleaguri. Catapeteasma bisericii este lucrată în lemn de cireș de meșteri bistrițeni în patru registre: icoane împărătești, praznical, apostoli și prooroci. Sfințirea bisericii a avut loc la 26 octombrie 2002 de către I.P.S. Andrei al Alba Iuliei și P.S. Visarion Rășinăreanul împreună cu un important sobor de preoți.

„Biserica şi chiliile au fost sfinţite în ziua Sfântului Dimitrie, 26 octombrie 1998″, spune preotul Teodor Crişan, iar pentru acest fapt, se spune cã aceasta este mãnãstirea construitã în cel mai scurt timp din România. În primii doi ani de construcţie costurile lucrãrii s-au ridicat la peste douã miliarde de lei, cea mai mare parte din sumã reprezentând donaţii ale Generalului Iordănesc şi ale elevilor sãi din acea vreme. „Nu a fost uşor sã strângi atâţia bani, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, în afarã de fotbalişti, am mai primit sponsorizãri şi ajutoare de la diverşi oameni de afaceri, de la instituţii şi am reuşit sã ridicãm mânăstirea”, spune pãrintele Crişan.

De atunci, mănăstirea s-a dezvoltat, iar în jurul ei s-a dezvoltat un adevărat centru social. Sub coordonarea părintelui Crişan, care între timp s-a călugărit, şi a devenit arhimandritul Vasile, şi cu ajutorul multor oameni sufletişti şi generoşi, s-au ridicat mai multe clădiri în imediata apropiere a mănăstiri. Dacă la începutul anilor 2000, părintele coordona un centru de plasament în satul natal Dumbravă, acum la mai puţin de 50 de metri de poarta mănăstirii s-a ridicat şi funcţionează Centrul Maternal „Sfânta Veronica” de la Mân. Dumbravă. Într-o clădire nouă, modernă, în anul 2006 părintele arhimandrit Vasile Crişan a luat iniţiativă adăpostirii temporare a mamelor care , însărcinate fiind, sau aflate cu copii mici, se confruntă cu situaţii de criză, neavând casă, său fiind alungate de la casele lor. În cadrul Complexului social „Sf. Veronica” de la Mănăstirea Dumbrava a luat naştere astfel un centru care funcţionează cu sprijinul Consiliului Judeţean Alba şi al D.G.A.S.P.C. Albă şi care are capacitate de adăpostire pentru 6 cupluri de mame cu copii.

O altă clădire din complexul de servicii sociale este casa de tip familial „Sf. Veronica” – mănăstirea Dumbravă. Începută în 1998 şi finalizată în 1999, Casă de Tip Familial „Sf. Veronica” Dumbrava este cronologic al doilea centru înfiinţat care foloseşte oficial personalitatea juridică a parohiei în organizarea activităţii de ocrotire a copiilor. Desfăşurându-şi activitatea într-o casă modestă, achiziţionată în acest scop, sub îndrumarea atentă a preotului paroh Vasile Crişan şi a celor 6 educatoare, Casă de Tip Familial „Sf. Veronica” din cadrul mănăstirii Dumbrava oferă servicii sociale pentru 16 copii cu vârste cuprinse între 3 şi 7 ani. În anul 2001 sub patronajul direct al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române Alba Iulia s-a inaugurat o nouă clădire, modernă, cu mai multe utilităţi, situată în apropierea Mănăstirii Dumbravă. Între timp numărul copiilor a crescut la 25.

Acum aceşti copii au un cămin, o familie, cineva care să-i înveţe să iubească, să-i înveţe ce înseamnă viaţă, au o comunitate din care să facă parte. Nu mai sunt ai nimănui! Nu mai sunt „copii de la Casa de copii”! Sunt copiii normali care locuiesc într-o comunitate în care sunt bine integraţi.

Căminul pentru femei vârstnice Mănăstirea Dumbravă. Căminul pentru femei vârstnice Mănăstirea Dumbrava a fost înfiinţat în anul 2001, sub coordonarea părintelui Vasile Crişan având capacitatea de găzduire pentru 10 femei. Din anul 2006 părintele Teodor a mobilizat patronatul local, autorităţile judeţene şi mulţi creştini de suflet ai mănăstirii iar în 25 februarie 2008 a inaugurat o nouă clădire frumoasă, aşezată într-un spaţiu pitoresc în apropierea mănăstirii Dumbravă, cu o capacitate pentru 50 de vârstnici, cel mai mare Centru de îngrijire pentru vârstnici, din Eparhia Alba Iulia. O parte dintre beneficiarii căminului se pot autogospodări însă alţii sunt imobilizaţi la pat şi au nevoie de ajutor.

Atmosferă din mânăstire reprezintă pentru beneficiarii Centrului un mediu potrivit în care îşi găsesc liniştea şi pacea sufletească, alături de părintele Teodor, de maici şi de ceilalţi preoţi slujitori.

Dar părintele, în smerenia lui, aşază întreaga lucrare de la Dumbravă sub ocrotirea Maicii Domnului, a cărei icoană făcătoare de minuni luminează în biserica mănăstirii. Povestea ei este prin ea însăşi o minune. „Icoană a fost găsită în tencuiala de pe bolta bisericii din Dumbravă, satul aflat peste deal de mănăstirea noastră. Fusese ascunsă acolo probabil de către credincioşi din cauza prigoanei religioase din trecut. Aflându-se într-o avansată stare de degradare, biserica a fost supusă unei refaceri în proporţie de 80 la sută. La reparaţii lucra o echipă în care se aflau şi câţiva sectanţi. Ei au găsit icoana într-o zi în care şeful lor, creştin ortodox, nu se afla pe şantier.
Când au descoperit-o, au băgat-o în moloz, cu gând să o arunce. Dar nu au putut să scape de gunoi cu nici un chip. Li se tot spunea de către cărăuşi că va fi dus azi, că va fi dus mâine şi tot aşa.

Era o zi frumoasă de mai când, aflându-mă şi eu acolo, am văzut ceva strălucind orbitor din moloz. Când m-am dus şi am îndepărtat cu mâna gunoiul, am văzut că era vorba despre colţul unei icoane a Maicii Domnului. Am ridicat-o, am curăţat-o şi am adus-o în biserica mănăstirii spre dreaptă cinstire. Iar cei care au găsit-o a doua zi au putut scăpa de dărâmătură.
Se vede că Maica Domnului nu a vrut că chipul ei să fie aruncat, pierdut. Icoana datează dinainte de anul 1700, şi de când am adus-o aici au început să curgă şi minunile. De aceea la ea vine să se închine foarte multă lume”, spune părintele.

Mănăstirea Dumbrava este un sat în care preotul L-a coborât pe Mântuitorul de pe cruce şi L-a adus în vatra lui să-i cheme pe cei ce poate nu L-au cunoscut niciodată. Pe cei ce-ar fi dorit să-L cunoască dar au fost biciuiţi pentru aceasta. Pe cei bolnavi şi gârbovi, pe cei fără de boală, dar rătăciţi, pe cei ce fără de El s-au pierdut pe ei înşişi.

De aceea, nu trebuie să treci nepăsător pe lângă Mănăstirea Dumbravă. Aici, în satul din mănăstire, Mântuitorul Iisus este săteanul cel mai umil. Nu trebuie căutat prea mult, căci El este chiar copilul acesta, sau celălalt, bunica singură şi schilodită de reumatism, mama aceea izgonită de acasă cu pruncul la sân, bunicul abandonat de copii şi nepoţi, uitat pe-o laviţă murdară, nemâncat şi bolnav, găsit şi adus aici de părintele Vasile, sau cine ştie, poate bradul acesta, fântâna, pământul, cerul, lacul, salcia…

Emanuel Jilinschi

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns