Politica

foto: andreeapaul.ro
foto: andreeapaul.ro
foto: andreeapaul.ro

Execuţia bugetară după primele şapte luni ale acestui an continuă să ne semnaleze o mare problemă: cheltuielile cu investiţiile au scăzut cu 14,4% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent. Este cunoscut faptul că un buget care pune accent pe investiţii în detrimentul cheltuielilor cu personalul duce la creştere economică sustenabilă pe termen lung. Ori, din datele prezentate de MFP, cheltuielile de personal cresc cu 16,4%, iar cheltuielile de investiţii scad cu 14,4%, adică se întâmplă exact invers.

O altă problemă o reprezintă sumele primite de la UE care au scăzut cu 0,6%, în condiţiile în care USL anunţase că se bazează pe o creştere considerabilă a acestor venituri bugetare în anul 2013 pentru a putea face faţă cheltuielilor şi a putea menţine sub control deficitul bugetar.

USL are cel mai mincinos guvern din istoria României

Cât mai guvernează USL prin minciună? Până unde vor merge? Guvernul mincinos spunea aseară ca ‘şomajul s-a redus cu 56.000 de persoane în primul semestru al anului’.

Adevărul este ca şomajul a crescut mult. Nici nu avea cum altfel cu investiţiile blocate, cu sumele primite de la UE în cădere, cu afacerile private creatoare de locuri de muncă sufocate cu cele 28 de taxe şi impozite noi sau majorate.

Ultimele date oficiale disponibile la jumătatea anului, din comparaţia relevantă, corectă, adică lună a anului curent raportată la aceeaşi lună a anului anterior, ca să eliminăm factorul sezonier, relevă că şomajul a crescut:

Cu 37.889 persoane în luna iulie 2013, comparativ cu luna iulie 2012 şi se ridică la 466.932 persoane, conform numărului şomerilor înregistraţi în BFM – ANOFM;

Cu 26.000 persoane în luna iunie 2013 comparativ cu luna iunie 2012 şi se ridică la 736.000 persoane, conform numărului şomerilor raportaţi la BIM – INS – EUROSTAT.

Astfel, rata şomajului înregistrată la jumătatea anului a fost de 7,6%, nivel record şi egal cu vârful de şomaj din criza economică, cu tendinţe clare de creştere.

Andreea Paul – Deputat de Ţara Oaşului, Satu Mare

foto: evz.ro
foto: evz.ro
foto: evz.ro

Domnule primar Mihai Horațiu Josan,

Consilierii PDL  Aiud au susținut în 29 mai 2013 o declarație politică primită la acel moment cu mult dispreț de către dumneavoastră, artizanul șef al dispariției fostei Întreprinderi Metalurgice. Mai mult chiar, la finalul ședinței, deși tăcerea grea care se așternuse în sala de ședință dovedea gravitatea momentului, ați găsit de cuviință să-l certați „părintește” pe consilierul care a dat citire documentului.

Spuneam noi la acea vreme că „ va începe punerea la pământ a doua hectare de hale, sub înaltul patronaj al d-lui primar Josan care va semna, fără să-i tremure mâna, autorizația de demolare a acestor hale”.

Astăzi ceea ce am spus atunci a devenit realitate. Metalurgica se mai zbate pentru un timp, letargic, între tonele de moloz și de fier vechi. Încă o vreme și apoi…tăcere. Dramatic este însă că tăcerii îi urmează marele nimic pe care l-ați clădit pentru viața economică a municipiului Aiud.

De atunci, din mai 2013, în calitate de primar al Aiudului, ați trudit din greu:

în perioada 19 – 25 iunie 2013 în deplasarea din Portugalia, apoi ați făcut față efortului solicitant al Festivalului Internațional de Folclor, ați majorat cu 63% taxele de salubrizare, ați supervizat înjumătățirea vegetaţiei arboricole din centrul oraşului, ați reînceput campania de tânguire publică despre cum ați fi făcut marea cu sarea dacă v-ar fi lăsat guvernele și nu în ultimul rând ați proiectat o nouă deplasare în Ungaria pentru septembrie 2013.

Muncă peste muncă pentru aiudeni, nu glumă! Poate s-ar impune și un concediu. Noi credem că unul mai lung, chiar nelimitat ar face bine tuturor. Da, ați înțeles bine vă cerem demisia! Ați face mulți, foarte mulți aiudeni fericiți.

Revenind însă la emiterea autorizației de demolare a Metalurgicii Aiud, vă solicităm pe această cale:

o copie a acestui document;

situația datoriilor pe care le aveau SC Remarul SA și SC Metalurgica Transilvana către bugetul local la momentul vânzării în cascadă a halelor care, acum, sunt în curs de demolare și copii ale certificatelor fiscale emise;

informare cu privire la strategia dezvoltării economice a municipiului Aiud, aflat astăzi, ca urmare a viziunii propriilor mandate, în cea mai neagră perioadă din ultimele decenii.

Grupul consilierilor PDL Aiud

foto: romanialibera.ro
foto: romanialibera.ro
foto: romanialibera.ro

Astăzi se împlinesc 68 de săptămâni de guvernare USL cu Victor Ponta în rol de dirijor. Din păcate pentru români, bilanţul celor 68 de săptămâni este cel mai întunecat cunoscut de vreun Guvern al României de după 1989.

Iată faptele:

– Doisprezece miniştri au părăsit cabinetul ‘cel mai cinstit şi profesionist’, după cum îl anunţa domnul Ponta, din motive de incompetenţă, plagiat, incompatibilitate şi condamnare penală.

– O tentativă de lovitură de stat eşuată, care a costat România peste 3 miliarde de euro.

– Ratarea obiectivului naţional de aderare a României la spaţiul Schengen.

– O privatizare ratată, este vorba de Oltchim, şi una dubioasă, CFR Marfă, pe cale să eşueze şi ea.

– Distrugerea Institutului Cultural Român prin numirea şi păstrarea în funcţie timp de mai multe luni a unei sinistre figuri: Andrei Marga.

– Creşterea evaziunii fiscale în primul semestru al anului 2013 (minus 713 milioane de lei).

– Introducerea a 21 de noi taxe şi impozite în ultimele şapte luni şi pregătirea unui alt rând de biruri începând cu 1 septembrie 2013.

– Presiuni publice repetate asupra judecătorilor şi procurorilor atât din partea Primului Ministru, cât şi din partea altor membri ai Cabinetului.

– Eşecul lamentabil în atragerea de fonduri europene: minus 3.347 milioane de lei faţă de cât fusese programat în primul semestru al anului 2013. Rata generală a absorbţiei în iulie 2013 a fost de 15%.

– Ratarea obiectivului de revizuire a Constituţiei, programat pentru sfârşitul anului 2013.

– Ratarea finalizării procesului de reorganizare administrativ-teritorială, programat pentru sfârşitul anului 2013.

– Creşterea şomajului de la 6,7% la 7,6% în mai puţin de un an de zile.

– Tăierea a aproximativ 900 de milioane de lei de la capitolul investiţii, ceea ce a dus la blocarea numeroaselor lucrări de infrastructură, printre care amintim tronsonul de autostradă Arad-Nădlac si lucrarile de la Metroul din Drumul Taberei.

– Incapacitatea de a prezenta până astăzi o formă acceptabilă a Acordului de Parteneriat cu Comisia Europeană care vizează priorităţile României în exerciţiul bugetar 2014-2020 şi modul în care vor fi cheltuite fondurile alocate.

– Peste 100 de primari şi aleşi locali ai USL declaraţi incompatibili de Agenţia Naţională de Integritate.

– Un număr record de 160 de ordonante de urgenţă în 68 de săptămâni.

– Pierderea a peste 400 de milioane de dolari în negocierea datoriilor companiei Rompetrol.

Acest bilanţ catastrofal denotă o proastă guvernare, care se reflectă în viaţa de zi cu zi a românilor. Din acest motiv, Partidul Mişcarea Populară cere demisia IMEDIATĂ a domnului prim-ministru Victor Ponta. Doar un asemenea gest i-ar scuti pe români să mai suporte alte săptămâni de incompetenţă şi impostură, care le afectează direct nivelul de trai.

Eugen Tomac – Preşedintele Partidului Mişcarea Populară

175593_113572082136662_2022076583_oVreau să vă întreb domnule Bardan aţi avut aşa un traseu foarte interesant şi în cele din urmă aţi revenit de unde aţi plecat: Apă CTTA?

Da. M-am întors aici cu drag. Între colegii mei de aici. Am plecat în urmă cu mai bine de opt ani, în 2004. De altfel am plecat de aici din acestă societate de pe aceeaşi funcţie am plecat deputat cu suspendare apoi mandatul de prefect şi m-am întors anul trecut înapoi între colegi, înapoi la meserie ca să spun aşa. În toată perioada în care nu mi-am dus activitatea în firmă am ţinut legătura cu colegii. Am râmas prieteni, fiindcă aşa mi se pare normal.

V-au primit bine colegii? 

Absolut. E un colectiv, cum vă spuneam din care am plecat în care am lucrat şi cu care am râmas în permanenţă legătură şi am considerat şi în perioada în care am fost în societate i-am considerat colegii mei şi de altfel şi
ei m-au considerat colegul lor.

Perioada de deputăţie una utilă şi folositoare 

Cum a fost etapa de deputăţie?

Ei au trecut câţiva ani de atunci, a fost o perioadă în primul rând interesantă, benefică şi eu spun că a fost şi cu rezultate ca parlamentar. Iar o chestiune interesantă a fost că am prins într-un mandat şi puterea şi opoziţia. A fost o perioadă care mi-a făcut bine şi profesional pentru că lucrând mult cu legislaţie, lucrând în Parlament am acumulat experienţă, informaţii şi am o altă expertiză, dealtfel asta s-a completat şi cu perioada când mi-am îndeplinit mandatul de prefect. La îndeplinirea mandatului de prefect mi-a făcut foarte bine perioada de mandat de deputat pentru că şi în prefectură ştim cu toţii se lucrează foarte mult cu legislaţie de tot felul. Lucrând cu
legislaţie, fiind deputat patru ani mi-a fost mult mai simplu să mă adaptez la munca din prefectură.

Care a fost cea mai importantă experienţă din mandatul de deputat?

Toate au fost interesante. Dar dacă vreţi să vă spun una extraordinară, îmi amintesc acuma o chestiune legată de presă dacă tot suntem aici cu voi împreună, ştiţi toate chestiile alea care se făceau sau cred că şi acum încă se mai fac prin parlament întreabă pe unu pe altu ce s-a discutat, ce s-a făcut. Ies din plen, dacă bine ţin minte erau de la o televiziune, nu conteză numele, a venit reporterul m-a întrebat ce s-a întâmplat iar eu am început să-i spun nişte teme şi văd cameramanul cum închide camera. L-am întrebat pe reporter: Ce face cameramanul, de ce se retrage? Iar reporterul mi-a răspuns: Nu prea era interesant. Zic: Dacă spuneam vreo prostie mă filmaţi mă? Iar reporterul a zis: Da, vă filmam. Eu le-am spus să nu se mai apropie de mine. Le mai spuneam colegilor, erau acele imagini dacă vă amitiţi mulţi moţăiau unii prin Parlament, mi se întâmpla şi mie să mi se facă somn dar n-am stat acolo, am ieşit la o cafea, dacă chiar n-am mai putut m-am dus la hotel şi m-am odihnit calumea nu am stat acolo să mă chinui pe scaun. Asta a fost bună aşa ca şi o parte altfel, era munca în comisie, dealfel eu am şi făcut parte dintr-o comisie în care chiar ştiam despre ce e vorba în comisia de administraţie şi chiar am lucrat bine acolo. De fapt legile în parlament acolo se fac în comisie, acolo este laboratorul nu în plen. În plen aţi văzut sunt dezbateri, bălăcăreli şi tot felu.

Foarte puţini parlamentari sunt întrebaţi sau pe foarte puţină lume interesează viaţa parlamentarului în afara faptului că are salar, taxă forfetară, că are o grămadă de beneficii, nimeni nu întreabă cât de uşor sau cât de greu este să fi plecat de acasă?

Sigur, există şi partea cealaltă de vacanţele parlamentare destul de dese şi lungi, într-un an de zile sunt trei luni: ianuarie, iulie şi august. Vacanţă este impropriu spus, atunci când defapt activitatea parlamentară ar trebui să se desfăşoare în circumscripţie nu în Bucureşti. Am făcut naveta de Bucureşti patru ani. Acuma mi foarte simplu când am o problemă sau o delegaţie ştiu foarte bine Bucureştiul mă duc uşor până acolo.

Aţi devenit după aceea prefect de Alba. Sunteţi unul dintre prefecţii de Alba cu care presa a colaborat bine. A fost o trecere practic în acelaşi domeniu dar cu mai multe probleme şi provocări?

Da, mult mai multe probleme şi cred eu mult mai aproape de problema cetăţeanului în poziţia de prefect. Eu spuneam un lucru, fiind deputat de Alba eram atunci 5 sau 6 deputaţi de Alba, senatori sunt mai mulţi prefect este doar unul, cetăţeanul vine foarte mult spre primar, spre pre şedintele CJ şi spre prefect cu problemele lui personale fiindcă aicea simte că ar pu tea fi rezolvarea. Nu întotdeauna rezolva rea este aicea pentru că asta este nu întotdeauna depinde de prefect sau de primar sau de preşedintele CJ, dar am încercat să ascult pe fiecare sau să dau un sfat unde n-am putut face altceva.

Sunt multe probleme? În afară de cele artificiale, înafară de reclamagii de profesie.

Sigur că sunt şi din ăştia dar deja te obişnuieşti cu ei. La un moment dat îmi aduc aminte primele zile, primele săptămâni, de mandat de prefect un om de genul ăstă. Vine, eu de bună credinţă îl ascult, chem oamenii, pleacă omul de la audienţă şi colegii din prefectură mi-au spus că ăsta tot vine de vreo zece ani, tot cu probleme. Normal că l-am ascultat şi poate să vină şi mâine, le-am spus colegilor, fiindcă acum ştiu cum să-l abordez. Sunt problemele generale şi am spus cetăţenii merg în audienţă la primar, preşedintele consiliului judeţean şi la prefect, majoritatea cazurilor merg pentru problema lui, are o problemă personală a lui care poate cineva i-o poate
rezolva din cei de care spuneam.

Care a fost cel mai greu moment, cea mai mare provocarea din timpul mandatului de prefect?

Nu cred că a existat o provocare mai mare sau mai mică, nu există aşa ceva. Dacă vrei să-ţi faci treaba toate lucrurile le tratezi cu aceaşi seriozitate şi la fel, pentru că toate sunt seriose indiferent de ce natură sunt.

Dar probleme la care aţi intervenit. Ştiu eu, inundaţii?

Ştiţi că în mandatul meu de prefect am avut inundaţiile la Ocna Mureş, prăbuşi rea la Ocna Mureş, am avut la Aiud două probleme, au fost la Blaj dacă vă aduceţi aminte prăbuşirea unde s-a încercat construirea acelei şcoli, s-a dărâmat din cauza unor ploi. Astea sunt probleme care ţin de coordonarea prefectului şi sigur cu spriji nul celor de la ISU, celor de la poliţie, jandarmi şi aşa mai departe fiindcă eu lucram foarte bine cu ei, deoarece ei erau meseriaşii. Pe de altă parte probleme la fel de importante sau încă mai este mult de muncă e în zona fondului funciar. Ştim că probleme nu sau rezolvat mai sunt de retrocedat, mai sunt de despăgubit, sunt încă probleme.

În acest domeniu nu v-aţi prins puţin în hăţişul legilor fiind un domeniu destul de sensibil?

Este sensibil, este o legislaţie destul de vastă dar vă spuneam mai devreme că având o experienţă de patru ani în Camera Deputaţilor am ştiut să interpretez o lege şi vă spun sincer că am pus mâna şi am citit legislaţia unde nu-mi era clar ceva anume. Avantajul vă spuneam că a ăsta a fost citind-o lucrând în zona asta mi-a fost simplu să o văd, să o interpretez şi să ştiu despre ce vorbesc.

Apropo de pământ, legea funciară se referă la pământ, vă trageţi dintr-o zonă pitorească a judeţului, o zonă care şi acum are acelaşi aer ca şi la începuturile pământului. Din păcate este o zonă care nu prea are multe şanse de dezvoltare. Care ar fi şansele, turismul?

Aşa este, vă referiţi la Ceru-Băcăinți. Da, ar fi turismul pentru că altceva nu aş vedea acolo pentru că zona este într-adevăr una pitorească, este o zonă cu un specific anume. Cu siguranţă aţi fost acolo şi aţi văzut acele construcţii din piatră care nu se văd peste tot, începând de la case, acareturi, inclusiv acoperişurile cu lespede de piatră. E o zonă deosebită. Sigur, ca să faci şi turism până la urmă trebuie să ai şi acces, din fericire în ultimii ani s-a reuşit asfaltarea drumului până la primărie şi mai sunt şi alte proiecte şi programe în zonă pentru amenajări. Chiar discutam în urmă cu câteva zile cu oameni de acolo, fiindcă mai merg când am timp până aco lo, am casa
părintească şi chiar spuneau că a început lumea să se intereseze de proprietăţi şi să cumpere proprietăţi mai timid la început. Oameni plecaţi de acolo sau cu rădăcini acolo au început să vină mai des la Ceru-Băcăinți.

Să ne reîntoarcem aici de unde aţi plecat. Cu ce probleme vă confruntaţi în zona asta a distribuţiei de apă în judeţul Alba?

Nu ne confruntăm cu probleme, societatea merge bine, este un colectiv de oameni serioşi care-şi fac treaba. Aici utilizatorul, cetăţeanul şi nu numai cetăţea nul mai sunt societăţi, asociaţii şi aşa mai departe spre zona asta se
îndreaptă prima dată cu o reclamaţie sau cu o sesizare. Încercăm ca lucrurile să meargă rapid, dacă cineva sesizează ceva încercăm să rezolvâm cât mai repede problema.

Aici vin oamenii să întrebe de ce este atât de mare preţul la apă?

Preţul la apă nu este mare, aicea este o discuţie pe care o tot aud şi vă spun de ce. Cât este metrul cub de apa? 3,36 Lei. Ce însemnă un metru cub de apă? 1000 de litri. Deci un litru de apă este 0,0003, apă care îţi vine acasă la robinet. Dacă mer gem şi cumpărăm o sticlă de jumătate de litru, cât este? 2 lei şi 50 de bani. Deci o sticlă de o jumătate de litru este aproape cât 1000 de litri.

Cu apa din sticlă nu facem duş?

Cu atât mai mult. Şi asta nu trebuie să mergi să o cumperi pentru că îţi vine acasă. Mai mult, este o apă din oră în oră analizată. Eu acasă beau apă de la robinet este cea mai bună şi cea mai controlată. În contextul ăsta preţul nu este foarte mare. Acuma sigur lumea se uită domne mi-a venit factura la apă nu ştiu cât. Dute vezi cât ai consumat, adică dacă consumi mult sigur că îţi creşte dacă consumi mai puţin bineînteles că-ţi scade. Trebuie să consumi cât ai nevoie. Vă mai spun un lucru pe care-l fac şi eu acasă din păcate, când te bărbiereşti dimineaţa laşi robinetul să curgă sau până te pregăteşti să te bagi la duş. Vreau să vă spun că în altă parte nu fac chestia asta.

Unii şi-au instalat, cunosc cazuri în Germania, automatele alea de pornesc apa cu senzori de mişcare?

Oare de ce? Ca să nu plătească în plus că probabil şi la ei e la fel sau poate mai scumpă. Ar mai fi o chestiune pe care lumea nu o sesizează foarte bine. Cei care sunt legaţi la canalizare, plătesc şi canalizarea, si lumea zice „domne mi-a venit 7 lei pe metru cub”, păi nu-i 7 lei fiindcă jumătate e apa si cealaltă jumatate canalul. Serviciul de canalizare e un alt serviciu prestatat de societatea noastră dar că e un alt serviciu, cine are îl plăteşte cine nu, ba. Până la urmă lucrurile se vor lămuri şi în zona asta. Iar aceste preţuri, ştiţi că noi suntem de cinci ani suntem într-o derulare a unui program pe post mediu şi este o previziune făcută şi un proiect de preţuri făcut de 5 ani aprobat de UE, de Guvern, de toată lumea, de Asociaţia Intercomuni ta ră de Dezvoltare, gândit din 2008, toată lumea ştia ce preţ va fi în 2013 şi la apă şi la canalizare.

Privind în retrospectiv la scaunul de deputat acum este un alt deputat pe zonă, la fotoliu de prefect este un alt prefect, cum le cometaţi activităţiile?

Nu le comentez activităţiile pentru că pe domnul deputat nu prea îl văd cu nimic, nu l-am văzut nici prin presă nici prin oraş la zilele oraşului, parcă stă ascuns. Probabil că va ieşi în preajma alegerilor să mai spună câte ceva dar nu am observat nici o activitate concretă din partea lui, poate are şi nu ştim noi. La prefectură, urmăresc presa şi văd tot timpul declaraţiile prefectului prin presă „voi face, voi interveni, voi nu ştiu ce”… Vreau să văd şi eu odată am făcut, am realizat, s-a rezolvat problema aia… n-am văzut încă. E foarte frumos să ai intenţii, excelent, minunat că trebuie să pleci de la intenţii şi de la planuri, dar este foarte important să ieşi în public şi să spui am făcut asta, am rezolvat asta, asta n-am putut-o, aici am intervenit sau aici am rezolvat. Partea asta cu voi face, voi interveni este aşa un vis frumos.

Unde v-aţi întoarce peste 3 ani?

Nicăieri, sunt aici acum şi aici îmi place pentru că fac meseria asta între colegi nu m-am gândit la o reîntoarcere în viaţa publică, am trecut prin etapele de poziţii publice să mai vină şi alţii mai tineri, nicio problemă. Eu nu sunt bătrân, mai am potenţial dar vom vedea până atuncea. Dacă va fi nevoie, unde va fi ne voie cu colegii mei din Partidul Democrat Liberal, nu în altă parte, deoarece este singurul partid în care am fost membru vreodată. Cu toate că am terminat şcoala înainte de 89 am scăpat să mă facă membru de partid deşi au fost două tentative când eram studenţi spre final şi pe urmă în producţie şi le-am scăpat pe amândouă. Nu am intrat în FSN, am intrat direct in PD în 1996, deci nu m-am aruncat repede imediat după revoluţie am stat să analizez, să văd.

tdsc02628Domnule Mircea Trifu sunteţi de peste 15 ani în domeniul imobiliarelor. Ce v-a determinat să alegeţi acest domeniu?

Piaţa imobiliară este cel mai bun barometru pentru valoarea unei economii de piaţă. Fluctuaţiile preţurilor în domeniul imobiliar exprimă în cel mai just fel dacă o economie este stabilă, adică dacă o economie este pe profit, în creştere sau nu. Motivul pentru care am ales acest domeniu ar fi cam două. Pentru că e unul din domeniile în care banii se pot câştiga onest şi rezultatele sunt proporţionale cu volumul de muncă prestat şi cu calitatea serviciului prestat.

Care este situaţia actuală a pieţei imobiliare în Alba şi Alba Iulia?

După o lungă perioadă de prăbuşire a pieţei imobiliare aceasta s-a stabilizat. La apartamente preţurile sunt undeva la 550 euro pe metru pătrat, terenurile intravilane pentru construirea unei locuinţe se învârt undeva în jur de 40 euro pe metru pătrat iar spaţiile comerciale, datorită randamentului crescut pe care-l oferă la închiriere au crescut în ultimii doi ani cu până la 150%.

A afectat criza aşa de mult precum se zice piaţa imobiliară? Şi cum?

Cu siguranţă a fost afectată piaţa imobiliară înregistrând cel puţin o înjumătăţire a preţurilor faţă de 2007-2008. Eu cred că nu numai criza a afectat piaţa imobiliară ci şi o serie de legi neclare cum ar fi ambiguitatea taxării cu TVA a personalelor fizice sau zecile de taxe şi termene pentru obţinerea unei autorizaţii de construcţie au sufocat acest domeniu. Marea problemă este că datorită legilor prost concepute ajung să ia decizii în domeniul economic oameni care nu au condus nici măcar doi angajaţi în ceva şi ajung să trebuiască să conducă o ţară să zicem. Nu poţi să fi un bun administrator când nici nu ai experienţă 5 minute în ceva de genul ăsta. Între 2000 şi 2007 domeniul imobiliar îi determină pe românii plecaţi la muncă în alte ţări să trimită miliarde de euro anual în România pentru achiziţionarea de imobile, ceea ce nu făcea decât să avem o creştere economică. Piaţa imobiliară era una sigură, chiar dacă legislaţia în domeniu era şi atunci ambiguă, însă în locul unor măsuri şi a unor legi care să simplifice tranzacţiile imobiliare, scoaterea din circuitul agricol, exploatarea zăcămintelor minerale, aplicarea legii exproprierii terenurilor de utilitate publică ,în ultimii ani a fost creată şi mai multă confuzie.

Acordă autorităţile locale sprijin dezvoltatorilor în imobiliare?

Aici aş detalia răspunsul. Dincolo de subiectivismul cu care o să vă răspund la această întrebare datorat cunoscutului conflict în plan politic dintre mine şi autorităţile locale aş putea să vă spun cu certitudine că în permanenţă am avut senzaţia că nu există suficientă cunoaştere vis-à-vis de beneficiile economice pe care o dezvoltarea urbanistică armonioasă a unui oraş poate aduce comunităţii. Dacă acest lucru a fost înţeles încă de acum 2000 de ani de către romani şi alte civilizaţii se pare că mai ales la noi în oraş treaba asta nu s-a aplicat. În loc să fie bine clarificat pe baza unei viziuni în timp un plan urbanistic general în ultimii 15 ani a fost o permanentă bâjbâială, necunoaşterea legilor urbanismului şi ca atare Alba Iulia nu are nici acum un plan urbanistic general. Investitorii atât în domeniul civil cât şi industrial sunt într-o permanenta confuzie în ceea ce priveşte dezvoltarea urbanistică a oraşului şi asta cu certitudine se datorează incapacităţii şi lipsei de cunoaştere în domeniu a autorităţilor locale. Deşi, fără lipsa de modestie pot să spun că împreună cu câţiva arhitecţi am pus bazele urbanistice pe următorii 50 de ani în ceea ce priveşte construcţia de locuinţe în Alba Iulia dezvoltând peste 60 de hectare de planuri urbanistice atât în zona de nord a oraşului Alba Iulia cât şi în sud, aici mă refer aici la cunoscutul cartier Orizont la zona Podei cât şi la zona Şeigău. Nu am fost consultat nici măcar odată de vreo oficialitate în acest sens. Cea mai mare piedică în dezvoltarea urbanistică a oraşului Alba Iulia este încăpăţânarea primăriei de a nu aplica, de parcă Alba Iulia nu se supune legilor din România, legea exproprierii terenurilor de utilitate publică care prevede foarte clar înfiinţarea unei comisii formată din primar şi alte oficialităţi care să evalueze terenurile respective. În lipsa aplicării acestei legi majoritatea căilor de acces rămân în proprietate privată făcând astfel imposibile din punct de vedere legal investiţiile în infrastructură, pe care primăria ar trebui să le facă. Este efectiv un cerc vicios care nu face decât să blocheze dezvoltarea urbanistică. Şi ca să vă dau un exemplu practic pentru înţelegerea acestui aspect pot să vă spun că în momentul în care se face o investiţie în infrastructura unui cartier de zece hectare asta însemnând ca 20 % din suprafaţă în urma urbanizării o vor reprezenta căile de acces, respectiv 2 hectare, 12, 5 km de drum care deservesc 200 de parcele declanşează indirect interesul oamenilor pentru construcţia a 200 de case cu o valoare medie de 50 000 de euro. Asta reprezintă investiţii făcute de mediul privat de peste 10 milioane de euro care aduc taxe locale, impozite şi cel mai important lucru, locuri de muncă în domeniul construcţiilor şi a materialelor de construcţii. Asta se pare că ori nu se înţelege ori nu se vrea. În ambele cazuri cred că trebuie făcut ceva.

Unde vedeţi piaţa imobiliară în următorii 4-5 ani?

În Alba Iulia sunt foarte pozitiv în ce priveşte acest aspect pentru că deja se simte asta. Interesul firmelor naţionale şi multinaţionale a crescut în ultimul an şi mai ales de când se pune tot mai ferm problema execuţiei a autostrăzii intre Sebeş şi Turda, Alba Iulia a redevenit după 15 ani foarte atractivă pentru aceşti investitori.

În trecut aţi fost membru marcant al PNŢCD Alba. Care mai este în acest moment situaţia dumneavoastră politică?

Orice s-ar spune nu am avut şi nu voi avea niciodată din punct de vedere politic o altă apartenenţă decât Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. În 2012 după o muncă de trei ani de zile având ca scop reorganizarea PNTCD-ului la nivel local având şi un lider de excepţie în persoana doctorului Radu Vieru şi susţinut fiind de o echipă inimoasă am ajuns să fim cotaţi, împotriva tuturor previziunilor negative de către un sondaj făcut pe un site local, cu 12 procente, însă datorită interesului PDL de a se legitima în partidul popular European, PNTCD-ul a fost folosit pe post de abţibild şi luat în prizonierat, astfel încât cu două săptămână înainte de alegerile locale întreaga conducere judeţeană şi locală a PNTCD-ului din Alba Iulia a fost decapitată. Pentru mine a fost botezul cu mocirla politică din România ultimilor 20 de ani. Am reuşit în extremis să semnăm un protocol cu PNL chiar la Bucureşti pe care şi-a pus semnătura ca şi gir al seriozităţii chiar Călin Popescu Tăriceanu. Din păcate, protocolul n-a fost respectat de niciun fel, asta fiind un al doilea botez al meu politic, aşa încât în momentul de fata întreaga echipă PNŢCD care s-a aflat în jurul medicului Radu Vieru ne regăsim în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei. Acesta fiind practic idealul major cu care seniorul Corneliu Coposu ne însufleţeşte de acolo de sus. ANRM are ca obiectiv strategic principal, restaurarea monarhiei constituţionale în România, cu actuala Casă Regală a României, după statutul acesteia şi a regulilor de succesiune stabilite de aceasta. Primul congres al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei a urmărit adoptarea propriei strategii în chestiunea restaurării monarhiei sugerând grupurilor monarhiste existente sau în curs de constituire în România sau în afara granițelor, acțiuni pentru împlinirea scopului propus. Din obiectivele adoptate de Congresul ANRM în această strategie amintesc aici: modificarea sau înlocuirea constituţiei actuale, iniţiative legislative care să ne apropie de scopul propus, conturarea unei mase critice în populaţie care să determine schimbarea formei de guvernământ din republică în monarhie constituţională, raportarea activă la clasa politică în relaţia cu primele obiective, finanţarea şi organizarea ANRM. TRĂIASCĂ REGELE!

Care mai este situaţia actuală a PNŢCD Alba?

Aşa cum v-am spus atât în Alba Iulia cât şi în plan naţional partidul se găseşte într-o degringoladă totală.

Este nevoie de cinematograf modern, sală polivalentă şi bazin olimpic la Alba Iulia?

Povestea cu cinematograful am ridicat-o personal încă de acum 5 ani. Este inadmisibil ca în Alba Iulia să nu avem un cinematograf modern şi sper ca primăria să înţeleagă acest lucru, de asta nici nu vreau să comentez prea mult subiectul că mă enervez. Despre sala polivalentă, mă enervez şi mai tare, tocmai datorită faptului că anumite personaje politice au bălăcărit aceste subiecte folosindu-le în plan electoral. Adică 20 de ani, din 20 de bugete locale nu eşti în stare tu primăria să amenajezi o sală de 300 de locuri unde oamenii să beneficieze de cinematografie şi dintr-o dată au apărut nişte indivizi care începând de la Alba Iulia Capitală Culturală, cinematografe spaţiale, telegondole suspendate, teleferic pe Mamut, Mureş navigabil, străzi sub formă de inele mi-au indus pur şi simplu o stare de dispreţ faţă de majoritatea politicienilor din Alba şi una de frustrare vis-à-vis de politică în general.

Aveţi de gând să mai reveniţi în viaţa politică?

Întrebarea dumneavoastră îmi aduce aminte de o întâmplare hazlie. Prin anul 1992 mă întorceam împreună cu un partener din fosta Iugoslavie unde făceam trafic cu servicii de porţelan. Generaţia mai tânără ar fi bine să ştie că la începutul anilor 90 în asta consta capitalismul românesc, în traficul cu şosete, biscuiţi,  rulmenţi şi alte mărunţişuri care erau vândute pe nimic în străinătate în scopul obţinerii câtorva dolari necesari supravieţuirii. Întorcându-ne la momentul respectiv în compartimentul trenului în care ne aflam, un individ era foarte dezamăgit de faptul că un vecin de bloc l-ar fi informat că este foarte profitabil să duci în Iugoslavia un sac de sare. Omul nostru nici una nici alta a transportat din Timişoara până în Belgrad acest sac care avea în jur de 90 kg. Acum la întoarcere ne-a mărturisit rezemându-se de sacul pe care n-a reuşit nicicum să-l vândă că abia aşteaptă să prostească şi el pe cineva să ducă un sac de sare până în Turcia. Cam aşa şi eu cu politica, dacă aş avea un duşman de moarte l-aş sfătui să intre cât mai repede în politică.

Fii la curent cu cele mai noi anunturi negociate.

Urmărește negociat.ro pe Facebook