Pastorala de Crăciun a Cardinalului Lucian: „Cerul și pământul în cântări răsună,...

Pastorala de Crăciun a Cardinalului Lucian: „Cerul și pământul în cântări răsună, îngeri și oameni cântă împreună

Onoratului cler împreună, slujitor, cuvioşilor călugări şi călugăriţe, iubiţilor credincioşi greco-catolici şi tuturor creştinilor iubitori de Dumnezeu

cardinalul Lucian Muresan.Iubiți credincioși,

„Cerul și pământul în cântări răsună, îngeri și oameni cântă împreună. Cristos se naște, Domnul coboară, îngerii cântă, magii îl adoră, păstori aleargă, ieslea o înconjoară, mari minuni se întâmplară” (vechi colind transilvan). Iată-ne iarăși în pragul Nașterii Domnului, contemplând bucuria care unește pământul cu Cerul, purtând în inimi smerite recunoștința față de har și bucuria mântuirii. Această bucurie să ne fie acum, de Crăciun, semn de încurajare și fidelitate față de adevăr și față de legământul dragostei lui Emanuel – Dumnezeu cu noi, prin credință.

Orice întâlnire cu Domnul, fiecare răscruce a vieții, ne pune în mod sigur în fața unei alegeri: ori totul, ori nimic. Nu e o problemă de pregătire intelectuală, ci de credință și de deschidere în fața nașterii Pruncului. Fiindcă și de Crăciun facem o alegere. Dar cine sunt cei care „aleg” bucuria ieslei Betleemului? Păstorii și magii, adică disprețuiții societății și străinii primesc fără reținere și cu inimă neîmpărțită bucuria nașterii Domnului în lume. Ceea ce le era departe, altfel imposibil de ajuns, li s-a făcut aproape de la sine, iar bucuria și-a găsit locul în inimile lor prin stăruința așteptării, tot așa cum se întâmplă în sufletele celor proscriși. „Cristos din ceruri, întâmpinați-L” (I catavasie a Naşterii Domnului).
A alege bucuria nu e neapărat judecata rațiunii, dar nici întâmplarea. La începutul scrisorii către Filipeni, Sfântul Pavel numește, foarte frumos și profund, temeiul alegerilor bune (discernământul): înmulțirea facerii de bine, a iubirii și a rodului dreptății. Altfel spus, a alege zilnic voia lui Dumnezeu, prin perseverența la bunătate, este buna cuviință a omeniei și școala credinței. De aceea, fără har și dorință, fără generozitate, nimeni – nici chiar învățații Scripturii – nu poate recunoaște chipul Pruncului. Fără har omenia din noi este săracă, iar alegerile noastre n-ar putea arăta decât superficialitate sau micime sufletească de care dăm adesea dovadă. Fără har nu putem recunoaște chipul aproapelui, nici trăirea demnității sale pentru împlinirea comuniunii.

Dragii mei,

Pentru a vorbi de Isus, Biserica a căutat să încurajeze binele care se zămislește în lume. Chiar și în viața acelora care se pretind a fi departe de ea și de Dumnezeu. Cu toate acestea, spiritul lumesc se folosește de delicatețea noastră pentru a crea confuzie în rândurile credincioșilor despre morala familiei și a firii umane. Astfel, fidelitatea Bisericii la Adevărul lui Dumnezeu este denunțată drept dogmatism și înapoiere. Or, când spiritul lumesc definește atașamentul față de păcat drept virtute, iar onestitatea omeniei drept un lucru dezgustător, nu putem confunda indiferența sau tăcerea noastră cu bunătatea creștină.

Pruncul ceresc este speranța noastră. Nu avem altă cale decât aceea de a iubi adevărul întreg al Bisericii precum îl oferă Isus – cu Petru și sub Petru. Doar acest adevăr al comuniunii catolice ne poate face liberi. Credința și exemplul înaintașilor reprezintă asigurarea că Isus este atotputernic în slăbiciune, curajul mărturiei este zestrea binelui, iar fidelitatea apărării firii stabilite de Creator este temeiul avansării sufletești spre Împărăție. De aceea, este momentul să reînnoim în fața Pruncului Isus fidelitatea noastră la crezul Bisericii pentru a avea o mărturie smerită și încrezătoare în favoarea vieții, a familiei, a adevăratelor valori pe care Biserica le apără cu prețul sângelui martirilor. Speranța noastră slăbește dacă timpul răbdării lui Dumnezeu, timp în care se arată și tăria răutății, nu este acceptat drept timp al pocăinței și al conversiunii. Să nu permitem flăcării credinței să ni se stingă în inimi. Numai așa putem pune în valoare tot ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit spre mărturie lumii.
Iubiți fii sufletești,

Am început în aceste zile, dimpreună cu Sfântul Părinte Papa Francisc, Anul dedicat vieții consacrate. Gândindu-ne la călugărițele și călugării mărturisitori, stâlpi de credință ai Bisericii din catacombe, îi binecuvântăm pe cei de azi ca să rămână spre exemplu; prin curaj, prin bucuria și comuniunea lor. Să putem fi susținuți și noi de simplitatea încrederii lor în Împărăție, cu focul care le arde în suflet acea prezență a lui Dumnezeu care nu se mistuie niciodată. Celor consacrați, dar și nouă, greutățile trebuie să ne arate mai mult măsura setei de Dumnezeu, în bucuria interioară de a-L trăi pe Isus încă de pe pământ, în reciprocă rugăciune.
Dragi credincioși,

Anul acesta a adus Bisericii noastre o nouă eparhie greco-catolică în capitala țării, chemată să dea mărturie prin credință despre jertfa dragostei Domnului și spiritul creștin al Blajului. Și, fiindcă crucea dusă pe umeri, cu încredere și senin, conduce inevitabil spre bucuria întru Isus cel Înviat, fie ca sămânța plecată de dincoace de munți să poată afla la București și în comunitățile din sudul țării pământul roditor. Prin harul care poartă binele și adevărul la lumină!

Iubiți fii sufletești,

Acum 25 de ani, neamul românesc regăsea libertatea în preajma Nașterii lui Isus. Biserica noastră a întâlnit, după primele momente de euforie, o aversiune înfricoșătoare. Ce păcat că și azi, tot cel care aspiră la dreptate e învinovățit de cei care, pentru a-și liniști conștiința, continuă să măsluiască adevărul și morala. Cât de neînțelese sunt căile libertății! I-am fost oare recunoscători lui Dumnezeu pentru că ne-a permis să-I semănăm în cruce, am pus oare în valoare jertfele trecutului pentru a permite un viitor liber prin chemarea bunei vestiri și apărarea libertății interioare? Să căutăm răspunsurile la ieslea Mântuitorului și să ne lăsăm surprinși de bucurie – cum spune deseori Sfântul Părinte Papa Francisc.

Trec anii, dar Biserica noastră continuă să creadă cu fermitate și speranță că opus justitiae pax, iar dialogul în societate pornește de la bun simț, de la respectul și îngăduința pentru celălalt, de la adevăr și cinste. Biserica are de la Cristos misiunea de a pregăti veșnicia prin comportamentul credincioșilor în viața cetății. Când cinstea, dreptatea și omenia sunt adevărate în viețile noastre, atunci și în viața celor care dețin temporar autoritatea aceleași valori pot să traseze drumul slujirii binelui comun. Dar pentru asta trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu.

Iubiți credincioși,

De Crăciun, Dumnezeu ne cere să ne lăsăm surprinși de minunea Betleemului, recunoscându-L în cei mai mici și sărmani: „i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri și i-a înălțat pe cei smeriți, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăți, iar pe cei bogați i-a scos afară deșertați”. De aceea, pe pragul ieslei lui Isus multe lucruri nu se pot spune prin cuvinte, dar pot fi arătate în viață, din dragoste pentru El. Așa cum au trăit pe pământ Maica Preacurată și sfântul Iosif.

Și, fiindcă nu este sărbătoare creștină în viața noastră fără a cere iertare lui Dumnezeu și semenilor, puterea răului nu se învinge decât prin forța rugăciunii care ne deschide ochii spre lumina Cerului, dându-ne stăruința de a-l învinge prin bine. Cuvântul viu al Scripturii și Sfânta Euharistie ne susțin spre a nu pierde calea strâmtă. Trecând printre degete boabele Rozarului, vom simți că Mama cerească nu ne părăsește niciodată, iar în inimă, cu dragostea față de adevăr și iubire, vom învinge cu Isus.

Alături de Preasfinția Sa Claudiu, episcopul Curiei, Vă adresez tuturor sărbători binecuvântate, în bucuria unirii pământului cu Cerul, sperând să petreceți Nașterea lui Isus cu pace și în sănătate. Noul an, 2015, care vine, să aducă și mai mult în viețile noastre bucuria căutării și împlinirii voinței Domnului.

Cu arhierească binecuvântare

† Cardinal Lucian Arhiepiscop și Mitropolit, Arhiepiscop Major
Dată în Blaj, la 25 Decembrie, Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Isus Cristos
Anul Domnului 2014

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns