Opinii

Antrenorul Minţii: “Ne place să credem că iubirea are preţ. Ea nu e de pe această Planetă”Chiar dacă trăim într-o lume profund comercială, unde totul se vinde şi se cumpără, iubirea a rămas printre foarte puţinele lucruri care nu costă bani. În opinia psihologului Alexandru Pleşea, cunoscut opiniei publice drept “AntrenorulMinţii”, iubirea vine din adâncul ființei umane, nu este o reacţie la o situaţie exterioară, ci un răspuns la cele mai profunde întrebări despre viaţă.  “Pseudo-iubirea, care vine dintr-oreacţie instinctuală, animalică, din interes sau din atracţie pur fizică, este doar un răspunsal   corpului,   nu   al   sufletului.   Iubirea   adevărată   este   necondiţionată,   acceptă   orice   se întâmplă, cu calm, cu pace, nu se identifică cu nimic banal din această lume şi vine dintr-o fuziune divină a sufletului, cu inima şi mintea. Este clar pentru oricine care a iubit din tot sufletul, cel puţin o dată în viaţă, că dragostea nu este un lucru pământean, ci este poate singura   rămâşită   care   ne   conectează   cu   divinul,   cu   eternitatea”,   afirmă   psihologulAlexandru Pleşea. Specialistul   crede   că  dragostea   primită   susține   moralul,   ridică   entuziasmul   și energia, aduce încredere individuală, pornește motoarele voinței și ambiției și dezvoltăvirtuți   ca  răbdarea,   toleranța, încrederea,  acceptarea,   empatia,   compasiunea   etc.  “Din nefericire, în ziua de azi, cel iubit are rare momente în care realizează toate acestea. El nu poate observa mai des iubirea care vine spre el, din cauza programărilor mentale pe carele are. Şi anume, observațiile, judecata, opiniile, părerile pe care mintea lui le generează,fără ca acesta să vrea. Când cel iubit oprește ceasul, pune cap la cap ce simte și ce observă în raport cu persoana care îi declară dragostea, el va putea atinge stări superioare de existență, ca beatitudinea, fericirea, împlinirea. Aceste stări pot fi trăite în întregime,dacă cel iubit are puterea să renunțe pentru câteva clipe la părerile și judecățile existente în mintea sa. Părerile, opiniile, judecățile sunt mecanisme de a „vedea” lucrurile din relație,în raport cu experiența și conjunctura vieții. Acestea sunt reacții, nu răspunsuri. Ele apar în mintea celui iubit ca îndoieli, dileme, condiții, urmări, capricii, și nu îl pot lăsa pe acesta.  Claritate. Încredere. Îndrăzneală simtă cu adevărat ce primește. Tot ce putem face cu iubirea, pe care o primim de Sfântul Valentin sau în oricare altă zi, este să nu o studiem, să nu încercăm să o înţelegem, ci pur şi simplu să o acceptăm, să o experimentăm şi să fim recunoscători pentru acest cadou minunat pe care l-am primit de la Creatorul nostru”, conchide Antrenorul Minţii. Alexandru   Pleşea,   cunoscut   opiniei   publice   drept   Antrenorul   Minţii,   este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. A studiat natura minţii   umane   în   trei   sisteme   educaţionale   diferite   –   Statele   Unite   ale  Americii,   MareaBritanie şi România şi de peste 10 ani organizează cursuri şi traininguri în România, cuscopul   de   a-i   face   pe   oameni   să   afle   ce   posibilități   au   când   își   folosesc   resursele intelectuale și să arate abilitățile pe care mintea noastră încă le are latente.

Consultantul politic Cozmin Guşă a avertizat, în direct la Realitatea TV, că România ar putea fi lovită de un „tsunami european” devastator, dat fiind că alegerile din Franţa de anul acesta vor dicta soarta şi integritatea Uniunii Europene. Acest tsunami îi va mătura pe cei nepregătiţi, iar unul dintre ei este România.

Dacă alegerile din Franța vor fi câştigate de candidata Marine le Pen, spune Cozmin Guşă, integritatea Uniunii Europene va fi zdruncinată, ținând cont de faptul că liderul de extrema dreapta a anunţat că va organiza un referendum pentru ieşirea Franţei din UE.
„Era o vorbă în Franţa în alte vremuri „Heureux comme le Dieu en France”, adică „Fericit ca Dumnezeu în Franţa”, dar din cauza unor politicieni s-a transmis „Malheur”, adică nefericirea în Franţa, care are una dintre capitalele Europei şi anume Paris. În aprilie se va decide soarta Uniunii Europene, după ce se vor termina alegerile din Franţa şi se pare că Marine le Pen ocupă primele poziţii în sondaje”, a explicat consultantul politic.

Potrivit acestuia, se poate declanşa un tsunami din punct de vedere al unităţii Uniunii Europene, iar România nu este pregătită pentru acest scenariu.

„Se poate declanşa un tsunami din punct de vedere al unităţii Uniunii Europene, al reorientării politice, care îi va mătura pe cei nepregătiţi, iar unul dintre ei este România. Toate ţările se pregătesc pentru acest scenariu, toate statele care au politică externă şi nu au un bătrânel şi o grizetă în funcţiile cheie ale diplomației. România este în dezavantaj pentru că nu a făcut parte din piaţa comună, iar atunci vom avea de suferit”, a subliniat Gușă.

România este nepregătită pentru schimbările majore care au loc în plan european deoarece are oameni slab pregătiţi în Guvern pe partea de politică externă, arată Cozmin Gușă.

„Am pus la externe un bătrânel, care-şi aşteaptă pensia de securist și care nu a avut niciodată simț de antreprenor, iar la afaceri externe am pus o doamnă, care nici mai mult, nici mai puţin, are la activ o mită dată peşedintelui partidului din care face parte și care acum mai este şi ministru interimar al Justiţiei. Avem aceşti oameni, în loc să avem pe cineva care să ştie ce să facă şi cum să negocieze. În condiţiile în care avem oameni atât de slab pregătiţi în Guvern pe partea care contează, tsunamiul este garantat. În cel mai bun caz vom aveam probleme mari, în cel mai rău caz vom avea probleme groaznice”, a transmis Cozmin Guşă.

Domnule Iohannis, înțelegeți ce înseamnă să pierdeți 25.000 de susținători într-o singură zi? Și cum a reușit Antena 3 în 2016, ce nu a reușit în 2014: să-l compromită pe președinte | România curată

Peste 25.000 de fani ai paginii de Facebook a președintelui Iohannis și-au retras aprecierea în ultimele 24 de ore, iar numărul lor e în continuă creștere. E mult? E puțin? Nu știu cât de familiarizați sunt cei mai mulți dintre d-voastră cu modul în care se adună și se pierd aprecieri (like-uri) pe Facebook, dar, credeți-mă, e enorm. Chiar și atunci când lui Ioahnnis îi mai rămân 1,7 milioane de simpatizanți virtuali.

25.000 de persoane reprezintă populația unui orășel în România. În același timp însă, cifra e mult mai mică decât numărul celor care, în toamna lui 2014, în seara primului tur al al alegerilor, revoltați de ceea ce s-a întâmplat în diaspora, au început mobilizarea. De fapt, numărul celor care s-au implicat direct – să facă pagini de mobilizare pe facebook, să distribuie, să realizeze logo-uri, să-și tragă de mânecă prietenii, să dea telefoane etc. – a fost de maxim câteva mii, poate chiar sute în prima zi. Cei mai mulți dintre ei se cunoscuseră (direct și virtual) în timpul protestelor din toamna lui 2013 și în timpul acțiunilor (majoritatea în diaspora) din 2014. Da, doar de la câteva mii de revoltați a pornit, în seara lui 2 noiembrie 2014, valul de iritare care l-a spulberat pe Ponta două săptămâni mai târziu. Cu doar două zile înaintea votului final, cifrele erau încă mai mult decât liniștitoare pentru cel considerat a fi principalul favorit. În seara zilei de 14 noiembrie alte zeci de mii de oameni au ieșit în stradă. La Cluj au fost peste 20.000. O cifră comparabilă cu cea care i-a spus acuma ”Adio!” președintelui în mai puțin de 24 de ore. Imaginile și filmulețele de la Cluj au devenit însă virale peste noapte și au rupt echilibrul sâmbăta, ultima zi înaintea votului, și în duminica votului.

Înțelegeți, așadar, domnule președinte, ce înseamnă un grup de 25.000 de oameni dezamăgiți, supărați, revoltați dintr-un motiv comun și în același timp? Mai ales dacă cei 25.000 sunt din rândul celor mai activi dintr-o societate?

Dacă acum am fi fost în ultimele zile ale unei campanii electorale în care Klaus Iohannis ar fi marele favorit, cei 25.000 de revoltați în bloc ar reprezenta un număr de cetățeni mai mult decât suficient pentru a răsturna absolut spectaculos orice previziune! Numărul celor de la care a pornit mobilizarea între cele două tururi de scrutin din 2014 a fost mai mic!

Domnule Iohannis, înțelegeți ce înseamnă să pierdeți 25.000 de susținători într-o singură zi? Și cum a reușit Antena 3 în 2016, ce nu a reușit în 2014: să-l compromită pe președinte | România curată

În ultimul an și câteva luni am avut ocazia să afirm de mai multe ori că președintele și consilierii din jurul lui n-au înțeles cu adevărat ce s-a întâmplat în toamna lui 2014. Ziua de miercuri a dovedit-o cu vârf și îndesat. Nu e de mirare că majoritatea celor prezenți la așa-zisa Primăvară a societății civile au prea puține în comun cu autorii și susținătorii Declarației de la Cluj. E dreptul d-nului președinte să creadă că a discutat realmente cu societatea civilă, dar, fie că mă crede sau nu, îmi perimit să afirm că cei care au răsturnat toate previziunile în 2014 sunt reprezentați mai degrabă de cei 25.000 care i-au spus acum ”Adio!”. Nu știu în ce măsură a fost propria decizie sau în ce măsură a fost sfatul unui incompetent ori sabotor de la Cotroceni (oricum răspunde pentru proprii consilieri), dar o minimă informare despre scandalul cu Antena 3 i-ar fi putut atrage atenția asupra unor lucruri elementare:

  • O fi fost audiența Antenelor una record în ultimele zile, dar asta nu înseamnă că respectiva audiență și pune botul, în totalitatea ei, la toate porcăriile emise pe post; Antenele au mai avut audiență record și în primele săptămâni din septembrie 2013, când Badea sărea la gâtul protestatarilor cu Roșia Montană, după care Antena 3 a avut nevoie de câteva luni să-și recupereze telespectatorii: pe unii îi scârbiseră, alții urmăriseră programele lor pur și simplu ca să vadă până unde pot ajunge cu mizeria;
  • Așa-zisa închidere (de fapt, evacuare, că e cu totul altceva) a Antenelor e cât se poate de ușor de înțeles de majoritatea cetățenilor: ani la rând, Antenele și alte firme ale lui Voiculescu au profitat de urma unor bunuri în posesia și proprietatea cărora Voiculescu a intrat în mod ilegal. În sensul ăsta există o hotărâre judecătorească definitivă în care imobilele respective se confiscă ”libere de sarcini”. A mai fost nevoie de încă un an de procese pentru ca ANAF-ul să primească răspunsul care era clar de la început: că ”liber de sarcini” înseamnă că nu există vreun contract de închiriere ÎN VIGOARE. Răspunsul e absolut logic: din moment ce instanța care l-a condamnat pe Voiculescu a stabilit că a intrat pe nedrept în posesia și proprietatea clădirilor respective, decizia implicită era și de anulare a contractelor (inclusiv a celor de închiriere) pentru bunurile respective. Asta pentru că Antenele nu pot juca rolul terțului de bună-credință, care nu ar fi știut că a închiriat sediul de la cineva care intrase ilegal în posesia lui. Pentru că, pur și simplu, terțul nu există! Terțul e tot Voiculescu! Dacă măcar vreun moment Antenele și-ar fi dorit să rămână în sediul actual, ar fi avut la dispoziție procedura consemnării chiriei în contul statului (art. 1005-1008 Cod de procedură civilă). Dar n-au mișcat un deget și e fapt (răspuns al Administrației Financiare) că Antenele n-au plătit niciun ban chirie statului de mai bine de un an și jumătate, de când sediul a fost întabulat LIBER DE SARCINI în proprietatea statului. Și nici n-au încercat să plătească chiria (după cum spuneam, există o procedură specială care i-ar fi dat posibilitatea să o facă, dacă chiar doreau)!
  • Așadar, ceea ce spune simțul comun, spune, până la urmă și legea: ani la rând Antenele și firmele lui Voiculescu au beneficiat de pe urma unei devalizări a bunurilor statului român; iar perpetuarea acestei situații nu poate fi decât revoltătoare. Eșec pe toată linia pentru domnul Iohannis: a dat-o în bară și moral, și legal, și strategic!

Scandalul nu se încheie însă aici. Există, într-adevăr, lucruri revoltătoare și în privința procedurilor ANAF. Dar, atenție, premierul Cioloș a punctat cât se poate de clar în Parlament: ”Doamnelor și domnilor, ANAF aplică legea!”. Adică legea făcută taman de majoritatea vacilor și boilor (scuzați exprimarea, încerc să profit până nu intră Legea Defăimării în vigoare) care l-au chemat pe premier să ofere explicații! Da, multe dintre procedurile ANAF sunt aberante. Pot depune mărturie zeci de mii și sute de mii, dacă nu milioane de români. Mă număr printre ei. Printre cei care m-am trezit cu o sumă proprită în trei conturi, pe motiv că undeva, cineva, nu declarase un capăt de venit. S-a dovedit că nu datoram suma respectivă, că impozitul fusese plătit, doar că nu fusese declarat plătit. Dar s-a dovedit la mai bine de un an, că așa am reușit să fac rost de actele doveditoare, perioadă în care suma mi-a fost proprită. Și asta nu e tot. Să nu fi greșit Fiscul, datoria să fi fost reală, de ce mi-a poprit-o din patru conturi? Adică de ce mi-a poprit o sumă de trei ori mai mare, în al 4-lea cont mai aveam doar 10 lei, altfel suma totală blocată ar fi fost de patru ori mai mare decât cea pretinsă de ANAF!? Un IT-ist de la grădiniță poate scrie un cod de soft prin care să rezolve problema, mai exact dacă ANAF găsește suma considerată restantă într-un cont și o blochează acolo, să nu mai caute și în alte conturi. Să vă spun câte taxe de operațiuni încasează băncile (de la cetățeni și firme, nu de la ANAF/stat)? Că iau taxă și la poprire și la returnarea ei! Cum spuneam, într-un cont aveam 10 (zece) lei. Mi-au poprit cei 10 lei în contul ANAF și banca mi-a luat comision de operațiune 15 lei. Cum ANAF și-a îndestulat poftele din alt cont, cei 10 lei mi-au fost returnați, desigur, cu un nou comision de operațiune de 15 lei! Și așa, ”mulțumită” ANAF, am aflat după câteva luni, că nu mai am 10 lei în cont, ci că datorez băncii respective 20 de lei plus penalități!!!

Vreți să calculați câte zeci de milioane, dacă nu sute de milioane de euro sunt mutate, în fiecare an, din buzunarul cetățenilor, în cel al băncilor cu largul sprijin al ANAF? Chiar credeți că niciun bou și nicio văcuță dintre cei care au votat legea asta nu s-a îndestulat din fondurile bancare de lobby? Ca să nu vorbim de termenele aberante. Da, primești înștiințare cu cincisprezece zile că trebuie să plătești nu știu ce amendă de circulație pe care tu știi că ai plătit-o. Sau ceva impozit. Termenul legal în care poți obține dovada că, de fapt, ai plătit (termenul în care ți se eliberează acte), e de… 30 de zile. De la una dintre firmele cu care am lucrat nu mi-am primit drepturile pe două luni. Mă judec cu ei de peste trei ani. Între timp, ANAF m-a executat cu impozitele datorate pe suma respectivă, pe care eu încă nu am primit-o! Voi putea contesta decizia și să-mi primesc banii popriți (impozitele reținute de ANAF pe cele două luni în care eu n-am încasat banii!!!) după ce se termină procesul cu firma angajatoare!

Pentru a sumariza: de fapt, nu poți contesta mai nimic din executările celor de la ANAF decât DUPĂ ce ești executat! Ceea ce e, evident, aberant. Cum s-a ajuns aici? Simplu. Pentru că există o armată de vaci și boi în Parlament (exceptând câteva cazuri) care nu și-au pus problema că legea asta li se va aplica și lor! Ei, uite că acum li se aplică unuia dintre ei și dintr-o dată au aflat și ei că e aberantă!

Nu zic că procedurile de executare ale ANAF nu trebuie schimbate (oricum nu se aplică în cazul Antenelor, care au beneficiat de indolența ANAF aproape un an și jumătate, nu cinci zile), dar a se slăbi cu ipocrizia celor care au aflat cât de aberante sunt unele prevederi doar după ce au ajuns să i se aplice lui Voiculescu! În privința d-nului președinte Iohannis, nu-mi rămâne decât să-i recomad (din nou) lecturarea Declarației de la Cluj (se găsește aici). Dacă cei cu care s-a întâlnit la Primăvara societății civile au legătură cu revendicările astea și i le-au transmis, atunci e pe drumul cel bun. Dacă nu, să nu se mire de viteza cu care rămâne singur. Asta chiar dacă Dan Mihalache va continua să-i susure la ureche, în rarele momente de trezie la locul muncii, că el e cel mai iubit dintre președinți. Domnule Iohannis, nu-l credeți! Primăvara nu e ca toamna. Nici măcar ”primăvara societății civile”.

Mihai Goțiu

-Domnule primar, după cum ştim, în ședința extraordinară a Consiliului Local Aiud, care a avut loc în data de 9 februarie 2015, a fost aprobat bugetul general al Municipiului Aiud pe anul 2015. Cum arată acest buget şi care sunt priorităţile administraţiei publice aiudene pentru anul în curs?

M.H.- Aş vrea să precizez, în primul rând, faptul că, la baza întocmirii bugetului general al municipiului Aiud pentru anul în curs, au stat raţiuni legate de punerea în practică a unui program administrativ, gândit pentru aiudeni şi stabilit, ca de fiecare dată, împreună cu aceştia. Atât secţiunea de funcţionare, respectiv acea parte constituită din veniturile necesare finanţării cheltuielilor curente pentru realizarea competenţelor stabilite prin lege, cât şi secţiunea de dezvoltare, care cuprinde veniturile şi cheltuielile de capital aferente implementării politicilor administrative şi de investiţii la nivel local, au fost gândite în aşa fel încât să ducă la dezvoltarea durabilă a municipiului Aiud, în contextul strategiilor asumate la nivel local, microregional, al Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară „Alba de Jos” şi judeţean.
Dezbaterea publică preliminară, pe marginea bugetului Aiudului, în valoare totală de 75.349.160 lei, a avut întocmai acest rol, de a include sugestiile şi propunerile aiudenilor în planurile şi proiectele noastre de dezvoltare şi pornind de la acestea, de a ne permite să întocmim acea listă de investiţii care să corespundă într-o proporţie foarte mare aşteptărilor cetăţenilor noştri. Rezultatul acestei cooperări, care, de fapt ilustrează şi viziunea administraţiei publice locale şi implicit a mea, în calitate de primar, este o platformă program coerentă şi consecventă direcţiilor de dezvoltare asumate şi bazate pe sursele bugetare existente în acest an.
Astfel, la capitolul Autorităţi publice au fost alocaţi 762.810 lei, pentru Învăţământ 12.389.010 lei, la Cultură recreere şi religie s-au prevăzut sume în valoare totală de 305.400 lei, pentru Asigurări şi asistenţă socială 391.840 lei, pentru Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică 1.089.000 lei, pentru Sănătate 260.000 lei, iar pentru Transporturi 3.030.900 lei.
Putem, cu mândrie, afirma că în acest an, totalul investiţiilor în Aiud se ridică la suma de 18.330.210 lei, iar priorităţile, aşa cum este normal şi firesc, sunt date de continuarea proiectelor şi programelor aflate în curs de derulare dar şi de iniţierea multor alte investiţii ample, cu un impact foarte important la nivelul comunităţii, unele chiar îndelung aşteptate de către membrii acesteia.

-Concret, domnule primar, care sunt investiţiile cele mai importante cu care municipalitatea aiudeană se poate lăuda în acest an?

M.H. -În principiu, putem spune că în acest an ne putem mândri cu realizări la toate capitolele bugetare, dar aş dori să încep cu învăţământul, pentru că aici vom finaliza în acest an, cel mai ambiţios proiect cu finanţare europeană din ţară. Este, vorba, după cum bănuiţi, despre obiectivul de investiții „Reabilitare structurală și reparații capitale la Colegiul Național Bethlen Gabor” acest proiect de finanțare derulându-se prin Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa prioritară 3, Domeniul Major de intervenție 3.4 şi având o valoare totală de aproximativ 5 milioane de euro.
De asemenea, tot la Colegiul Național „Bethlen Gabor” se continuă obiectivul de investiții pentru eficientizarea sistemului de încălzire. Întrucât investiția a fost realizată etapizat, contractul de lucrări fiind semnat în anul 2013, anul acesta se vor finaliza lucrările, de la bugetul local pentru anul în curs alocându-se în acest sens suma de 136.400 lei. Eficientizarea sistemului de încălzire se va finaliza, anul acesta şi la Școala Gimnazială Axente Sever Aiud, la Creşă şi la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 2, iar la Colegiul Național Titu Maiorescu se vor continua lucrările de reabilitare prin intervenţii de urgenţă, pentru acestea din urmă, fiind alocaţi doar în anul 2015, 418.000 lei. Tot la capitolul învăţământ, trebuie neapărat să amintim despre mansardarea şi reabilitarea Grădiniței cu Program Prelungit nr. 2, precum şi despre reabilitarea şi eficientizarea Şcolii Gimnaziale „Ovidiu Hulea” Aiud.
În ceea ce privește Spitalul Municipal Aiud, aici se vor achiziționa bunuri în scopul asigurării serviciilor medicale de calitate, adică aparatură şi echipamente medicale în valoare de 102.000 lei. De asemenea, anul acesta se va monta și se va da în folosință un lift exterior, care va fi destinat accesului în ambulatoriu a bolnavilor și a personalului, investiţie în valoare de 158.000 lei.
Şi la capitolul Asigurări şi asistenţă socială investiţiile sunt pe măsura aşteptărilor. În acest sens, doar pentru construirea Centrului de îngrijire de zi pentru copii aflaţi în situaţii de risc – Sfântul Nicolae, s-au alocat deja 350.930 lei.
La capitolul cultură, anul acesta vor începe lucrările de intervenție pentru reabilitarea Centrului Cultural „Liviu Rebreanu”, se vor realiza racordarea la utilități și achiziționarea dotărilor specifice Sălii de Festivități din Sîncrai și Căminului Cultural din Ciumbrud. Aceste obiective, care vor funcționa sub egida Centrului Cultural Liviu Rebreanu Aiud, vor putea găzdui evenimente variate, reușind să răspundă atât exigențelor în domeniul gestionării manifestărilor cultural artistice, cât și nevoilor de organizare a reuniunilor sătești și a evenimentelor diverse din sânul comunității.
În acest an vor începe şi lucrările de reabilitare a Pieței Agroalimentare Dr. Constantin Hagea, în zona de comercializare legume-fructe.
În ceea ce priveşte infrastructura de drumuri, una din cele mai importante componente ale bugetului şi credem noi, cea mai îndelung aşteptată de cetăţeni în 2015, ne mândrim cu faptul că vor continua lucrările de reabilitare a cartierului Gheorghe Doja, care constau în asfaltarea părții carosabile, refacerea trotuarelor, realizarea de spații verzi și realizarea de șanțuri pentru colectarea și evacuarea apelor pluviale. Pentru toate acestea, s-a alocat suma de 1.095.000 lei. Proiectul „Reabilitarea infrastructurii de drumuri cartier Hepat” se finalizează, de asemenea, în acest an, pentru execuţia lucrărilor fiind alocaţi 1.825.900 lei. În urma lucrărilor de reabilitare a suprafeței carosabile, a trotuarelor și a căilor de acces din aceste cartiere, imaginea și condițiile de trafic se vor schimba radical, iar cetăţenii care domiciliază în aceste zone vor beneficia de condiţii net superioare. Ca în fiecare an, intervenţiile şi reparaţiile la străzile din municipiul nostru sunt tratate cu prioritate, motiv pentru care, din bugetul general al municipiului Aiud pentru 2015 au fost alocată acestui capitol suma totală de 2.100.000 lei.
Un alt capitol prioritar pentru noi este dezvoltarea publică. În acest sens, în anul 2015 întreprindem toate demersurile necesare pentru promovarea şi implementarea proiectului privind zona centrală protejată a Municipiului Aiud. Pentru acest an, am prevăzut suma de 200.000 lei, în scopul asigurării contribuției locale, pentru cofinanțarea proiectului. Avem certitudinea că se va obţine finanţarea europeană, mai ales că sunt obţinute toate avizele şi s-au parcurs cele mai importante etape ale demarării acestui proiect, iar investiţia se va implementa în deplină concordanţă cu viziunea noastră şi a proiectantului vis-a-vis de soluţiile arhitecturale care, odată puse în practică, vor reinventa imaginea Aiudului medieval, oferind totodată şi o combinaţie ideală între tradiţional şi modern, între atmosfera timpurilor trecute şi prezentul zilelor noastre. Ca o paranteză, precizez faptul că vis-a-vis de acest proiect s-au abordat toate aspectele legate de modul în care este gândit acest centru istoric, ca o combinaţie reuşită între ansamblurile arhitecturale de valoare istorică, zonele de promenadă, spaţiile verzi, zonele dotate cu mobilier urban specific, sectoarele destinate organizării de evenimente sau promovării turistice şi multe altele, toate încadrate armonios în filozofia zonei integrate.
Tot la capitolul Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică trebuie să menţionăm continuarea lucrărilor la proiectul „Locuinţe sociale strada Hotar” un proiect ambiţios, derulat etapizat de municipalitatea aiudeană încă din anul 2008.
Totodată, la același capitol, având în vedere numeroasele solicitări adresate nouă de către tineri, considerăm oportună începerea lucrărilor cuprinse în proiectul de reabilitare a Parcului Municipal Aiud. Pentru completarea dotărilor deja existente pentru parcul de fitness, am considerat că ar fi benefică realizarea terenului cu destinația Parc de skateboard, acesta fiind o parte a întregului proiect de reabilitare a parcului nostru. Ca primă etapă de implementare a acestui proiect, care este o investiție nouă pentru municipiul nostru, am alocat de la bugetul local suma de 100.000 lei.

-Ştim că una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă aiudenii este cea a lipsei locurilor de muncă. Ce s-a făcut în acest sens?

M.H. -Într-adevăr, aceasta este cea mai gravă situaţie cu care se confruntă aiudenii şi prioritatea noastră numărul unu este aceea a rezolvării ei, prin oferirea de facilităţi către investitori şi crearea unui cadru propice atragerii acestora. Suntem în discuţii avansate cu potenţiali investitori, care să creeze locuri de muncă în Aiud şi încercăm, atât cât ne stă în putinţă şi în limita competenţelor noastre legale, să-i motivăm să aleagă Aiudul pentru dezvoltarea afacerilor lor. Una dintre măsurile principale pe care le-am luat imediat în acest sens, repet, în condiţiile existenţei premiselor de mai sus, a fost includerea în bugetul general al municipiului Aiud a sumei de 100.000 lei, pentru actualizarea documentaţiilor tehnice aferente platformelor pentru dezvoltarea afacerilor în municipiul Aiud. Cele două zone propuse investitorilor identificaţi sunt Zona Herja și Zona Tudor Vladimirescu.
De asemenea, credem, cu tărie, că noua autostradă este un avantaj major de care vom beneficia, în această luptă acerbă de atragere a investitorilor. Finalizarea Autostrăzii Sebeş – Turda va însemna intrarea Aiudului într-o nouă eră, a deschiderii spre o dezvoltare durabilă, implicit spre recuperarea anilor pierduţi datorită lipsei interesului strategic pentru zona noastră.

Parlamentul lucrează…
Parlamentul român…lucrează…
Pentru cine lucrează Parlamentul?!
Aceasta este întrebarea. Și nu este una retorică pe care vreun personaj literar să o adreseze unei conștiințe abstractizate și hiperbolizate, ci este o întrebare a cărei gravitate ar trebui să fie prezentă în permanență în mintea noastră, a tuturor.
De ce?!
Păi, pentru simplul fapt că acest Parlament, care s-a reales de vreo 6 ori până acum, a reluat de fiecare dată cu o și mai mare forță și evidență statutul care-l definește în realitate și nu în termeni sau în scripte: acela de ”fabrică” de combinat, asamblat, demontat și reasamblat interese ale unei puteri politice sau a alteia, loc de spălat, cosmetizat și reinventat identități politice, un soi de alter-ego al diferitelor entități politice care populează scena țării sau „stabiliment de lux” în care ajung ca într-o ”vacanță exotică cu accente tragi-comice” cei care au avut suficiente mijloace și tupeu, cei care s-au angajat solemn ca, timp de minimum un mandat, să fie fideli trup și suflet stăpânului care i-a trimis și îi susține.
Pentru majoritatea românilor, un parlamentar reprezintă așa…. un fel de ființă aproape fabuloasă, o creatură a cărei menire este aceea de a exprima, cel puțin teoretic și romanțat, voința poporului, având și atributul excepțional de a crea și veghea la bunul mers al legilor țării, legi care să conserve și să determine bunăstarea individuală, națională, statală…
Da, Parlamentul lucrează, însă faptul că Forul Legislativ al țării lucrează doar la comandă politică și doar în numele și pentru binele celor ale căror interese sunt în pol opus cu cele ale românilor și României, dacă nu chiar complet paralele, nu mai este nici o chestiune romanțată, presupusă, abstractă sau comică și indiferentă.
Parlamentul României lucrează de 25 de ani la o construcție care îngroapă sistematic viața și interesele românilor, una al cărui nume este acela de PUTERE POLITICĂ, fără culoare sau alte zorzoane de conveniență și luat ochii neamului, fără perdele și solemnități de teatru, regie și film.
Parlamentul este în această țară instrumentul perfect în mâna unor interese și grupuri care nu au nimic în comun cu noi, românii, sau cu utopiile și flașnetele de partid, mediatice, de campanie sau orice altă marotă politică fluturată sub nasul nostru cu atâta tupeu și venalitate de atâția ani.
Parlamentul lucrează pentru CINE a fost trimis să lucreze.
Lucrează contra cronometru, pentru că viața noastră se desfășoară într-o continuă și interminabilă campanie electorală, pe un fond al unei continue și halucinante până la prostație lupte pentru putere și dominație, pentru că fiecare „ales” care ocupă un loc în băncile acestei școli de combinatori și valeți politici trebuie să dovedească că a meritat să ajungă și să continue să rămână (mai ales!) în acest loc al privilegiului și tuturor posibilităților.
Când nu este în vacanță pe banii noștri, Parlamentul este în campanie. Este în dezbateri și sesiuni ordinare și extraordinare, în comisii, în camere, în birouri permanente, în colegiile electorale și în anticamerele puterii, ale partidelor și coalițiilor, servește la masa puternicilor zilei sau a celor care vor să devină puternici (sau ȘI mai puternici!), își satisface propriile nevoi și interese, plăceri și fantezii, creează traseism și mână de la spate turmele de primari, consilieri și alți sclavi politici din subordine, stă prin studiouri de televiziune și pozează hollywoodian, etc….totul pe banii noștri, pentru ochii noștri și, mai ales, pentru că așa prevede legea nescrisă, tacită a ”frăției politice” care l-a creat și trage sforile.
Iaca câtă treabă are Parlamentul României și cu câtă osârdie și râvnă lucrează pentru binele…binele lor…al celor știuți, văzuți sau nevăzuți dintre „granzii” zilei…pentru binele său și al celor care îl populează…
Acum 2 ani, 588 de indivizi au format un nou Parlament, unul aproape dublu ca număr de „ajunși” în acest loc. Unii, pentru că nu se mai văd și nu mai pot fi în afara statutului de parlamentar, alții, pentru că le-a pus Dumnezeu sau dracul mâna în cap și au aterizat aici ca vițelul la poarta nouă.
Acești oameni, dacă le putem spune așa, măcar după înfățișare, au reluat spectacolul numit „…în numele bunăstării poporului, statului de drept și democratic, mă angajez să slujesc și să apăr…”…numai că niciun român nu a ajuns vreodată să afle răspunsul real, cel adevărat, la acest angajament solemn și la ce este dincolo de el…deși, totul este la vedere, pentru că nimeni nu se mai străduiește să înțeleagă ce este și ce trebuie să fie cu Parlamentul și ce treabă au sau nu au cei care-l alcătuiesc acum sau vreodată…
Peste puțină vreme, Parlamentul țării va pleca în campanie…neoficial…că, oficial, pleacă în teritoriu cu treburi ce nu mai suportă amânare …
Legile țării, alea cu adevărat importante și urgente pentru noi, nu pentru ei, problemele și situația noastre de orice gen ar fi ele mai pot aștepta…
Parlamentul se pregătește, se antrenează și lucrează intens pentru marea miză și revelație a anului 2014: Cel ce va veni cu tot ceea ce va aduce odată cu el…dintre cei care se văd sau habar nu avem că există…nu încă…
Pentru că unul dintre marile și importantele roluri mai puțin înțeles, știut sau văzut al Parlamentului românesc este acela de a arunca cu cât mai mult praf în ochii românilor, praf care creează o cortină perfectă pentru adevăratul scop și adevăratele mijloace cu care lucrează și pentru care se lucrează în Parlament și dincolo de el…
Parlamentul lucrează în sistem de urgență, subteran și tăcut la ”produse politice” de mare interes și actualitate pentru acest mare și definitiv „război al stelelor” politice: o nouă lege electorală, o nouă structură teritorială politică, o nouă formă de guvernare politică a statului român, un nou atribut al puterii prezidențiale, formule mult îmbunătățite și perfectate pentru mașinăria de vot, propagandă și colectă financiară și umană, noi cadre și pârghii pentru a ”reforma” ideea de nou guvern și noi politici de guvernare și administrare, un nou sol constituțional mult mai adaptat nevoilor și intereselor politice din conjunctura actuală, etc., etc., etc…
Parlamentul ăsta…de care am obosit, eu, personal, așa cum cred că au obosit mulți dintre români, ca și de întreg circul și butaforia așa-zisei politici și a „clanului” care o alcătuiește, care ne jignește inteligența și ne ruinează viața, nu mai contenește de lucrat…
Așa că….stați liniștiți….banii dumneavoastră, interesele și viața vă sunt pe mâini bune…pentru că…PARLAMENTUL LUCREAZĂ…

Marina Ene
Consultant politic

tdsc02628Domnule Mircea Trifu sunteţi de peste 15 ani în domeniul imobiliarelor. Ce v-a determinat să alegeţi acest domeniu?

Piaţa imobiliară este cel mai bun barometru pentru valoarea unei economii de piaţă. Fluctuaţiile preţurilor în domeniul imobiliar exprimă în cel mai just fel dacă o economie este stabilă, adică dacă o economie este pe profit, în creştere sau nu. Motivul pentru care am ales acest domeniu ar fi cam două. Pentru că e unul din domeniile în care banii se pot câştiga onest şi rezultatele sunt proporţionale cu volumul de muncă prestat şi cu calitatea serviciului prestat.

Care este situaţia actuală a pieţei imobiliare în Alba şi Alba Iulia?

După o lungă perioadă de prăbuşire a pieţei imobiliare aceasta s-a stabilizat. La apartamente preţurile sunt undeva la 550 euro pe metru pătrat, terenurile intravilane pentru construirea unei locuinţe se învârt undeva în jur de 40 euro pe metru pătrat iar spaţiile comerciale, datorită randamentului crescut pe care-l oferă la închiriere au crescut în ultimii doi ani cu până la 150%.

A afectat criza aşa de mult precum se zice piaţa imobiliară? Şi cum?

Cu siguranţă a fost afectată piaţa imobiliară înregistrând cel puţin o înjumătăţire a preţurilor faţă de 2007-2008. Eu cred că nu numai criza a afectat piaţa imobiliară ci şi o serie de legi neclare cum ar fi ambiguitatea taxării cu TVA a personalelor fizice sau zecile de taxe şi termene pentru obţinerea unei autorizaţii de construcţie au sufocat acest domeniu. Marea problemă este că datorită legilor prost concepute ajung să ia decizii în domeniul economic oameni care nu au condus nici măcar doi angajaţi în ceva şi ajung să trebuiască să conducă o ţară să zicem. Nu poţi să fi un bun administrator când nici nu ai experienţă 5 minute în ceva de genul ăsta. Între 2000 şi 2007 domeniul imobiliar îi determină pe românii plecaţi la muncă în alte ţări să trimită miliarde de euro anual în România pentru achiziţionarea de imobile, ceea ce nu făcea decât să avem o creştere economică. Piaţa imobiliară era una sigură, chiar dacă legislaţia în domeniu era şi atunci ambiguă, însă în locul unor măsuri şi a unor legi care să simplifice tranzacţiile imobiliare, scoaterea din circuitul agricol, exploatarea zăcămintelor minerale, aplicarea legii exproprierii terenurilor de utilitate publică ,în ultimii ani a fost creată şi mai multă confuzie.

Acordă autorităţile locale sprijin dezvoltatorilor în imobiliare?

Aici aş detalia răspunsul. Dincolo de subiectivismul cu care o să vă răspund la această întrebare datorat cunoscutului conflict în plan politic dintre mine şi autorităţile locale aş putea să vă spun cu certitudine că în permanenţă am avut senzaţia că nu există suficientă cunoaştere vis-à-vis de beneficiile economice pe care o dezvoltarea urbanistică armonioasă a unui oraş poate aduce comunităţii. Dacă acest lucru a fost înţeles încă de acum 2000 de ani de către romani şi alte civilizaţii se pare că mai ales la noi în oraş treaba asta nu s-a aplicat. În loc să fie bine clarificat pe baza unei viziuni în timp un plan urbanistic general în ultimii 15 ani a fost o permanentă bâjbâială, necunoaşterea legilor urbanismului şi ca atare Alba Iulia nu are nici acum un plan urbanistic general. Investitorii atât în domeniul civil cât şi industrial sunt într-o permanenta confuzie în ceea ce priveşte dezvoltarea urbanistică a oraşului şi asta cu certitudine se datorează incapacităţii şi lipsei de cunoaştere în domeniu a autorităţilor locale. Deşi, fără lipsa de modestie pot să spun că împreună cu câţiva arhitecţi am pus bazele urbanistice pe următorii 50 de ani în ceea ce priveşte construcţia de locuinţe în Alba Iulia dezvoltând peste 60 de hectare de planuri urbanistice atât în zona de nord a oraşului Alba Iulia cât şi în sud, aici mă refer aici la cunoscutul cartier Orizont la zona Podei cât şi la zona Şeigău. Nu am fost consultat nici măcar odată de vreo oficialitate în acest sens. Cea mai mare piedică în dezvoltarea urbanistică a oraşului Alba Iulia este încăpăţânarea primăriei de a nu aplica, de parcă Alba Iulia nu se supune legilor din România, legea exproprierii terenurilor de utilitate publică care prevede foarte clar înfiinţarea unei comisii formată din primar şi alte oficialităţi care să evalueze terenurile respective. În lipsa aplicării acestei legi majoritatea căilor de acces rămân în proprietate privată făcând astfel imposibile din punct de vedere legal investiţiile în infrastructură, pe care primăria ar trebui să le facă. Este efectiv un cerc vicios care nu face decât să blocheze dezvoltarea urbanistică. Şi ca să vă dau un exemplu practic pentru înţelegerea acestui aspect pot să vă spun că în momentul în care se face o investiţie în infrastructura unui cartier de zece hectare asta însemnând ca 20 % din suprafaţă în urma urbanizării o vor reprezenta căile de acces, respectiv 2 hectare, 12, 5 km de drum care deservesc 200 de parcele declanşează indirect interesul oamenilor pentru construcţia a 200 de case cu o valoare medie de 50 000 de euro. Asta reprezintă investiţii făcute de mediul privat de peste 10 milioane de euro care aduc taxe locale, impozite şi cel mai important lucru, locuri de muncă în domeniul construcţiilor şi a materialelor de construcţii. Asta se pare că ori nu se înţelege ori nu se vrea. În ambele cazuri cred că trebuie făcut ceva.

Unde vedeţi piaţa imobiliară în următorii 4-5 ani?

În Alba Iulia sunt foarte pozitiv în ce priveşte acest aspect pentru că deja se simte asta. Interesul firmelor naţionale şi multinaţionale a crescut în ultimul an şi mai ales de când se pune tot mai ferm problema execuţiei a autostrăzii intre Sebeş şi Turda, Alba Iulia a redevenit după 15 ani foarte atractivă pentru aceşti investitori.

În trecut aţi fost membru marcant al PNŢCD Alba. Care mai este în acest moment situaţia dumneavoastră politică?

Orice s-ar spune nu am avut şi nu voi avea niciodată din punct de vedere politic o altă apartenenţă decât Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat. În 2012 după o muncă de trei ani de zile având ca scop reorganizarea PNTCD-ului la nivel local având şi un lider de excepţie în persoana doctorului Radu Vieru şi susţinut fiind de o echipă inimoasă am ajuns să fim cotaţi, împotriva tuturor previziunilor negative de către un sondaj făcut pe un site local, cu 12 procente, însă datorită interesului PDL de a se legitima în partidul popular European, PNTCD-ul a fost folosit pe post de abţibild şi luat în prizonierat, astfel încât cu două săptămână înainte de alegerile locale întreaga conducere judeţeană şi locală a PNTCD-ului din Alba Iulia a fost decapitată. Pentru mine a fost botezul cu mocirla politică din România ultimilor 20 de ani. Am reuşit în extremis să semnăm un protocol cu PNL chiar la Bucureşti pe care şi-a pus semnătura ca şi gir al seriozităţii chiar Călin Popescu Tăriceanu. Din păcate, protocolul n-a fost respectat de niciun fel, asta fiind un al doilea botez al meu politic, aşa încât în momentul de fata întreaga echipă PNŢCD care s-a aflat în jurul medicului Radu Vieru ne regăsim în Alianţa Naţională pentru Restaurarea Monarhiei. Acesta fiind practic idealul major cu care seniorul Corneliu Coposu ne însufleţeşte de acolo de sus. ANRM are ca obiectiv strategic principal, restaurarea monarhiei constituţionale în România, cu actuala Casă Regală a României, după statutul acesteia şi a regulilor de succesiune stabilite de aceasta. Primul congres al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei a urmărit adoptarea propriei strategii în chestiunea restaurării monarhiei sugerând grupurilor monarhiste existente sau în curs de constituire în România sau în afara granițelor, acțiuni pentru împlinirea scopului propus. Din obiectivele adoptate de Congresul ANRM în această strategie amintesc aici: modificarea sau înlocuirea constituţiei actuale, iniţiative legislative care să ne apropie de scopul propus, conturarea unei mase critice în populaţie care să determine schimbarea formei de guvernământ din republică în monarhie constituţională, raportarea activă la clasa politică în relaţia cu primele obiective, finanţarea şi organizarea ANRM. TRĂIASCĂ REGELE!

Care mai este situaţia actuală a PNŢCD Alba?

Aşa cum v-am spus atât în Alba Iulia cât şi în plan naţional partidul se găseşte într-o degringoladă totală.

Este nevoie de cinematograf modern, sală polivalentă şi bazin olimpic la Alba Iulia?

Povestea cu cinematograful am ridicat-o personal încă de acum 5 ani. Este inadmisibil ca în Alba Iulia să nu avem un cinematograf modern şi sper ca primăria să înţeleagă acest lucru, de asta nici nu vreau să comentez prea mult subiectul că mă enervez. Despre sala polivalentă, mă enervez şi mai tare, tocmai datorită faptului că anumite personaje politice au bălăcărit aceste subiecte folosindu-le în plan electoral. Adică 20 de ani, din 20 de bugete locale nu eşti în stare tu primăria să amenajezi o sală de 300 de locuri unde oamenii să beneficieze de cinematografie şi dintr-o dată au apărut nişte indivizi care începând de la Alba Iulia Capitală Culturală, cinematografe spaţiale, telegondole suspendate, teleferic pe Mamut, Mureş navigabil, străzi sub formă de inele mi-au indus pur şi simplu o stare de dispreţ faţă de majoritatea politicienilor din Alba şi una de frustrare vis-à-vis de politică în general.

Aveţi de gând să mai reveniţi în viaţa politică?

Întrebarea dumneavoastră îmi aduce aminte de o întâmplare hazlie. Prin anul 1992 mă întorceam împreună cu un partener din fosta Iugoslavie unde făceam trafic cu servicii de porţelan. Generaţia mai tânără ar fi bine să ştie că la începutul anilor 90 în asta consta capitalismul românesc, în traficul cu şosete, biscuiţi,  rulmenţi şi alte mărunţişuri care erau vândute pe nimic în străinătate în scopul obţinerii câtorva dolari necesari supravieţuirii. Întorcându-ne la momentul respectiv în compartimentul trenului în care ne aflam, un individ era foarte dezamăgit de faptul că un vecin de bloc l-ar fi informat că este foarte profitabil să duci în Iugoslavia un sac de sare. Omul nostru nici una nici alta a transportat din Timişoara până în Belgrad acest sac care avea în jur de 90 kg. Acum la întoarcere ne-a mărturisit rezemându-se de sacul pe care n-a reuşit nicicum să-l vândă că abia aşteaptă să prostească şi el pe cineva să ducă un sac de sare până în Turcia. Cam aşa şi eu cu politica, dacă aş avea un duşman de moarte l-aş sfătui să intre cât mai repede în politică.

486322_407080012663236_2097247121_nDomnule primar aveti deja vechime în administrația locală. Ce s-a realizat în ultimii ani la Câmpeni?

-În perioada celor două mandate și în scurta perioadă a celui de-al treilea, m-am implicat cu entuziasm, dăruire şi multă muncă cu toţi colegii mei din primărie şi cu consilierii locali în buna gospodărire a oraşului Câmpeni şi ne-am axat pe proiecte care să vizeze bunăstarea locuitorilor noştri. Am investit bani în educație, cultură, sistemul de învăţământ reprezintă pentru noi unul dintre pilonii principali ai renumelui oraşului Câmpeni, ştiut fiind faptul că în localitatea noastră învaţă aproape 3000 de copii, peste 60% dintre aceştia fiind din comunităţile învecinate. Ne-am preocupat de reabilitarea Colegiului Naţional „Avram Iancu”, a Şcolii cu clasele I-VIII şi a Grupului Şcolar Forestier, unde au fost făcute reparaţii capitale, a fost finalizată în 2005 prima sală de sport a oraşului, iar acum avem chiar două, pentru că am reuşit să o dăm în folosinţă și pe cea de lângă Grupul Şcolar Forestier, la care se adaugă şi terenul sintetic. Consider că sportul și mişcarea sunt foarte importante şi benefice atât pentru elevi cât şi pentru întreaga comunitate. Am întreprins toate lucrările necesare pentru a creşte nivelul de confort legat de iluminatul public, am depus toate eforturile pentru realizarea unei infrastructuri bine puse la punct şi în acord cu posibilităţile noastre. Am schimbat reţeaua de apă potabilă la nivelul oraşului, am modernizat strada Brazilor şi strada Gării, iar strada Ţarinei a fost betonată. Am introdus apa în satul Mihoieşti precum şi pe strada Transilvaniei la aproape 80 de familii, am amenajat cel mai mare şi mai modern târg de animale din Ardeal. Unul dintre cele mai importante proiecte cred că este cel privind înfiinţarea Serviciului de Salubritate, unde am creat peste 30 de locuri de muncă. Am investit şi în tehnologie, în maşini compactoare de gunoi menajer, am achiziţionat o automăturătoare specială pentru a menţine oraşul curat şi îngrijit. Din 2010 ne-am extins şi prestăm servicii pentru încă 10 localităţi de la Câmpeni în sus pe Arieşul Mare şi Mic, la toate gospodăriile de aici: Vidra, Avram Iancu, Vadu Moţilor, Poiana Vadului, Albac, Gârda de Sus, Scărişoara, Arieşeni, Horea, Sohodol. Am modernizat strada Narciselor şi strada Crişan, aceasta însemnând introducerea reţelei de apă, betonare, canalizare. În prezent, ca urmare a dorinţei cetăţenilor noştri şi a eforturilor depuse, avem cea mai impunătoare, cochetă şi modernă clădire din Ardeal – Judecătoria din Câmpeni şi ne mândrim cu acest lucru. Totodată, am ridicat cea mai modernă hală alimentară de vânzare a produselor din carne, lactate, ouă, miere din zona Apusenilor, care este apreciată de toţi cei care îşi vând marfa la noi, dar şi de cumpărători. Copiii se pot juca acum într-un un părculeţ modern, iar noi avem mai multe planuri privind modernizarea spaţiilor de joacă.  Ca să ne putem desfăşura în oraş acţiunile de construire, finisare, întreţinere a drumurilor, de nivelare a pământului etc., în bune condiţii, am cumpărat şi un autogreder. Am finalizat și renovarea clădirii primăriei şi consider că datorită arhitecturii, poziţionării, istoriei ei, aceasta reprezintă una dintre cele mai frumoase clădirii ale administraţiei locale din Munţii Apuseni. Oamenii care veneau aici aveau nevoie de aşa ceva şi de asemenea și  funcţionarii pentru a lucra în condiţii decente. Peste tot unde merge cineva se uită să vadă cum arată Primăria, pentru că ea spune dacă edilii sunt gospodari sau nu. Clădirea Bibliotecii Orăşeneşti şi cea a Muzeului „Avram Iancu” au fost și ele reabilitate. Sunt doar câteva dintre lucrurile realizate, pentru că în realitate sunt mult mai multe. Nu vreau să vă plictisesc nici cu o înșiruire de cifre.

Cel puțin Câmpeniul arată mult mai bine decât celelalte orașe din Apuseni. Cum ați reușit acest lucru?

-Am lucrat în echipă, am drămuit fiecare bănuț de la buget cu grijă, mai ales într-o perioadă în care fiind în opoziție nu am prea primit alți bani. Dar am reușit să ne descurcăm, am accesat proiecte, din păcate unele ne-au fost blocate zic eu nejustificat. Sper ca lucrurile să se schimbe, să fim ajutați și noi cei din zona Munților Apuseni care a cam rămas în urmă față de alte zone ale județului. Acum putem spune că avem o colaborare bună și cu cei de la conducerea Consiliul Județean Alba și că lucrurile vor intra pe un făgaș normal.

Care sunt problemele pe care le întâmpinați cel mai des în administrație? Ce planuri aveți în acest mandat de primar?

-În prezent, în orasul Câmpeni se desfăşoară lucrări ample şi foarte importante legate de infrastructură, de canalizare, facem şi o staţie de epurare cu fonduri de la Uniunea Europeană, fonduri guvernamentale şi de la bugetul local. Valoarea investiției se ridică la aproape 250 de miliarde de lei vechi. În anul care urmează, oraşul nostru va arăta cu totul altfel, deoarece vor fi finalizate toate lucrările aferente legate de infrastructură. Vom asfalta străzile, vom reface trotuarele. Avem depuse multe proiecte, avem în plan un bazin de înot, un patinoar, ne pregătim deja să realizăm un ambulatoriu la Spitalul Orășenesc, în valoare de 60 de milierde de lei vechi. Intenționăm să construim o hală agro-alimentară modernă unde producătorii agricoli să își poată vinde marfa în condiții la standarde europene. Hala va fi supraetajată. La parter vor fi standuri pentru producătorii care vor comercializa legume, fructe, produse apicole etc., iar la etaj între 30-40 de spații comerciale care vor putea fi închiriate celor interesați. Vrem să ne recuperăm stadionul din oraș. Primăria orașului Câmpeni a depus la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului proiectul cu tema „Crearea și Dotarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică în orașul Câmpeni”, un proiect în valoare de 6 miliarde de lei. Contribuția locală pentru implementarea acestui proiect va fi de 100 milioane de lei, scopul lui fiind promovarea turismului în Apuseni. Nu am renunțat nici la ideea de a reabilita Casa de Cultură. Sunt doar câteva proiecte pe care le avem în plan, dar nu ne vom opri aici. Voi bate la toate ușile unde este nevoie, voi merge la București la ministere și voi face tot posibilul să atrag fonduri pentru ca orașul să se dezvolte și oamenii să o ducă bine.

Care este situația locurilor de muncă la Câmpeni? Știm că în Apuseni locurile de muncă sunt o mare problemă.

-Cu lipsa locurilor de muncă mă confrunt și eu și colegii mei din celelalte localități. Încercăm să atragem investitori, dar trebuie să fim ajutați așa cum spuneam, și de guvernanți și de legislație. Trebuie să facem ceva bun în această privință pentru că oamenii au așteptări de la noi și pentru că au dreptul la un loc de muncă la ei acasă.

Are nevoie zona Apusenilor de investiții?

-Comunitățile din Apuseni au nevoie de investiții care să creeze locuri de muncă. Nu trebuie să stăm nepăsători și moții să ia calea străinătății pentru a câștiga o bucată de pâine. Resursele naturale trebuie folosite pentru binele comunităților de aici. România are nevoie de investiții. Și acest lucru nu îl spun doar eu. Avem nevoie de locuri de muncă. În zona noastră șomajul este mare. Încă de pe vremuri moții au trăit din exploatarea lemnului și minerit. Lemnul s-a cam împuținat, mina de stat de la Roșia Montană a fost închisă, iar la Roșia Poieni situația nu este prea bună. Roșia Montană are un investitor care dorește să repornească mineritul, un minerit modern, să dea oamenilor un loc de muncă. Din păcate, statul roman a amânat de prea mult timp o decizie în ceea ce privește demararea acestui proiect. Acum este momentul ca factorii de decizie, cei care se află la guvernare să ia decizii și să demareze nu doar proiectul de la Roșia Montană ci și alte investiții în România. Moții și bineînțeles toți românii, au nevoie de locuri de muncă și de un trai bun la ei acasă. Am mai spus-o, eu sunt pentru investiții. Avem legislația necesară să le impunem investitorilor condițiile necesare, să monitorizăm atent orice investiție. Asta trebuie să facem, să nu mai așteptăm, pentru că timpul nu este în favoarea românilor și nici a țării. Trebuie ca România să se dezvolte și să fie cu adevărat o țară europeană.

Ce părere aveți despre proiectul minier de la Roșia Montană?

-Pot să vă spun că la  început am fost reticent cu ceea ce propunea investitorul la Roșia Montană. Dar m-am documentat, am văzut  mine care folosesc tehnologia propusă de compania RMGC, mine care folosesc tehnologie modernă  și care au adus prosperitate comunităților în care funcționează, care au creat locurile de muncă atât de necesare. Când mineritul de la Roşia Montană şi Abrud funcționa, oraşul Câmpeni şi localităţile din jur beneficiau şi ele de pe urma acestei activităţi. Acum, locurile de muncă în zona noastră sunt rare. Eu şi colegii mei primari din zonă facem faţă cu greu acestei situaţii dificile. Dorim să oferim oamenilor din comunitățile pe care le reprezentăm o viaţă bună, condiţii de trai cu adevărat europene și șansa de a sta la ei acasă împreună cu familiile, nu să fie nevoiți să plece în străinătate ca să câștige o pâine. Nu cred că ăsta este viitorul pe care îl dorim pentru România. Cred că această companie poate să dezvolte la Roşia Montană un minerit modern şi responsabil, o activitate care să reducă numărul șomerilor, să creeze locuri de muncă, să reducă plouarea, să protejeze mediul înconjurător, să pună în valoare patrimoniul cultural şi nu să îl distrugă aşa cum susţin unii. Un minerit modern aici, ar da posibilitatea oamenilor să trăiască decent la ei acasă. Trebuie să înțelegem că dacă oamenii au un loc de muncă au bani, și toate domeniile se dezvoltă. Trebuie să dăm undă verde acestei investiţii şi să ne asigurăm că această companie respectă toate angajamentele pe care şi le-a asumat în ceea ce privește mediul, comunitatea, economia, patrimoniul etc. Să ne folosim resursele naturale ca să asigurăm oamenilor o viaţă mai bună, pentru că asta se aşteaptă după atâţia ani de la Revoluţie, nu să le păstrăm şi să fim tot săraci. Nu cred că acest lucru ajută cu ceva oamenii şi nici ţara. Şi alte ţări din lume s-au dezvoltat datorită investiţiilor, oamenii trăiesc bine și sunt mulțumiți.

Vă sperie tehnologia cu cianură pe care o propune proiectul RMGC?

-Cianura s-a folosit aici în zonă la Baia de Arieș și nimeni nu s-a îmbolnăvit sau nu a murit din cauza ei. Cianură folosesc la ora actuală și sute de mine din întreaga lume, iar acolo economia și comunitățile s-au dezvoltat. Dacă este folosită responsabil, nu cred că este un pericol. Avem și alte domenii unde folosim cianură, ca de exemplu în industria maselor plastice, cosmetică, farmaceutică, alimentară etc. Din totalul cianurii care se folosește în lume, doar 13% este utilizată în minerit. Așa că nu cred că acest lucru trebuie să ne sperie. Mai ales că ceea ce se propune la Roșia Montană este o tehnologie modernă. Poate că mulți sunt reticenți, dar nu putem să ne orientăm după filmele în care spionii se sinucid cu cianură. Aici nu vorbim despre un film ci despre o investiție importantă pentru comunitate, pe care avem puterea și posibilitatea să o monitorizăm atent.

Ce doriți să le transmiteți guvernanților despre acest proiect?

-Același mesaj pe care l-am transmis și cu alte ocazii. Aș vrea să îi rog să își îndrepte privirea și atenția și spre zona Munților Apuseni. Să ne sprijine să putem crea locuri de muncă pentru oamenii de aici, să dezvoltăm aceste comunități. Moții au nevoie de condiții de trai decente la ei acasă, de o infrastructură modernă, de un loc de muncă pentru a-și putea trimite copiii la școală, de a avea ce pune pe masă. Este vremea faptelor. Sunt de părere că și în minerit ca și în alte domenii trebuie să demareze investiții private. Și alte țări au făcut acest lucru cu succes. Zona noastră are nevoie de investiția în minerit de la Roșia Montană, de o investiție în mineritul de la Cuprumin. Poate așa vom atrage și alți investitori interesați în zona noastră.

Este turismul o variantă de investiții pentru Apuseni?

-Turismul este o variantă acolo unde se poate face cu succes. La Roșia Montană nu putem vorbi de turism. Roșia a fost o zonă care a trăit din minerit. Bineînțeles că și la Roșia Montană se poate dezvolta turismul în paralel cu exploatarea minieră. Și știu că investitorul a propus multe lucruri în acest sens și a realizat deja o parte dintre ele. Am văzut prima casă reabilitată din centrul istoric care găzduiește acum Expoziția „Aurul Apusenilor”, primăria veche este reabilitată și pregătită să devină hotel, sunt doar câteva exemple despre cum se pot dezvolta aceste două activități mână-n mână. Acolo unde sunt zone turistice în Munții Apuseni, din păcate infrastructura lasă de dorit. Cum putem atrage turiști dacă nu avem confortul necesar? Moții sunt oameni primitori dar acest lucru nu este suficient.

foto: sansanews.ro
foto: sansanews.ro
foto: sansanews.ro

Un fenomen ireversibil loveşte mediul rural.

Ascuns între dealuri acoperite de livezi şi de fâneţuri, satul Craiva se aflã la baza munţilor Apuseni. Pânã în urmã cu douãzeci şi cinci de ani, era una dintre cele mai bogate localitãţi din zonã. Oamenii harnici şi-au ridicat case frumoase şi gospodãrii cu zeci de animale. Coşmarul locuitorilor de aici a început în anul 1965 când dealul Rãchita a început sã alunece, angrenând pereţii caselor, doborând gardurile şi construcţiile anexe, sub privirile disperate ale gospodarilor din Craiva. Din 1975, primele familii au început sã pãrãseascã satul şi sã se mute într-o zonã, cu cinci kilometri mai jos, unde solul prezenta mai multã stabilitate.

Rând pe rând, crãivenii speriaţi de mişcãrile telurice, s-au mutat în localitatea care a primit numele de Craiva Nouã, loc unde se simt mai în siguranţã.

Cu toate cã la Craiva Nouã ameninţarea nu mai pluteşte în aer, oamenii regretã vechiul sat dintre dealuri, unde „… aveam apã, aveam livezi şi oamenii erau mai buni şi mai uniţi”, dupã cum îşi aminteşte nea Vasile, unul dintre bătrânii satului. „În fiecare an, de cum dã firul ierbii, în fiecare zi urc în satu’ vechi şi câteodatã mã mai opresc pe la bisericã şi mã uit cum sã distruge, cã o rezistat douã sute de ani şi acum nimeni nu mai are grijã de ea”, povesteşte bãtrânul cu lacrimi în ochi.

Într-un peisaj ca o adevãratã gurã de rai, din Craiva au mai rãmas doar ruinele caselor, stâlpii caselor şi biserica ortodoxã, care a rãmas fãrã acoperis. Zilnic, la Craiva, vin zeci de oameni, îşi lucreazã pãmânturile, îşi cosesc curţile, şi îşi aduc aminte cu drag de vremurile în care locuiau în unul dintre cele mai frumoase şi mai bogate sate din Apuseni.

Satele mor fără să poată fi „reanimate”

Lunca – satul în care alunecãrile au scos morţii din morminte, Zãrieş-locul unde dealul Zãrieşului a dãrâmat toate casele, Gârbova de Jos, unde seculara bisericã riscă sã se prãbuşeascã peste gospodãriile oamenilor, sunt trei localitãţi care deschid doar lista localitãţilor distruse de mişcãrile solului, pe teritoriul judeţului Alba.

Specialiştii spun cã în momentul în care oamenii şi-au construit casele în localitãţile amintite, solul era stabil. Prin despãduririle fãcute de aceştia şi prin cantitãtile mari de ploaie cãzute în diverse perioade în ultimii treizeci de ani şi care au alternat cu perioade de secetă, pãmântul a început sã alunece, angrenând tot ceea ce a fost clãdit pe el. Încã o cauzã care a determinat alunecãrile de teren o constituie creşterea nivelului pânzei freatice şi infiltrarea cu apã a straturilor argiloase fapt ce a declanşat destabilizarea solului.

Mai mult, zeci de sate din zona colinarã a judeţului Alba sunt ameninţate, în timp, cu dispariţia, tocmai din cauza alunecãrilor de teren care sunt din ce în ce mai frecvente în ultimii ani. Acesta este şi cazul satului Rãhãu, unde, dupã ce în urmã cu cincisprezece ani, pânza freaticã s-a retras la un nivel destul de adânc, în ultimii cinci ani, datoritã excesului de ape pluviale, aceasta s-a ridicat la o cotã periculoasã care provoacã instabilitatea solului.

Acum, mai multe case din Rãhãu sunt ameninţate de alunecãrile de teren care încep sã se declanşeze. Specialiştii din cadrul instituţiilor implicate spun cã în cazul alunecãrilor masive, intervenţia este practic imposibilã. Din punct de vedere social, singura rezolvare este strãmutarea locuitorilor din zonele ameninţate. Cu toate acestea, fenomenul poate fi prevenit, prin împãdurirea zonelor cu stabilitate redusã.

Plantarea unor copaci ar reţine cantitatea de apã care ar putea determina dezagregarea solului, iar rãdãcinile acestora ar putea împiedica alunecarea pãmântului. Dar din nefericire, prea puţini oameni îşi amintesc de pãdurile care acoperea odinioarã dealurile Transilvaniei şi prea puţini factori responsabili se implicã în acţiunile de împãdurire. Poate cã totuşi, cei care trebuie sã intervinã vor interveni, pânã la urmã, dar s-ar putea ca intervenţia lor sã fie tardivã, iar veşnicia sã se mute de la sat.

Biserica din Iclod asteaptă salvarea

Sătenii din Satul Iclod, din comună Sâncel au ajuns să trăiască zile nefericite. Ei se tem să meargă la biserică, după ce dealul pe care se află aceasta a început să alunece, iar pereţii lăcaşului au crăpat.

Acum enoriaşii şi primarul încearcă să facă rost de bani să intervină, înainte ca biserica să se prăbuşească. Biserica se afla în centrul satului Iclod, de lângă Blaj. Oameni harnici, sătenii au construit-o cu ziduri groase de cărămidă şi au acoperit-o cu ţiglă. Biserica a fost ridicat în anul 1879, pe fundaţia unei alte biserici. Timp de mai bine de o sută de ani de ani oamenii au venit şi s-au rugat aici în fiecare duminică, iar acum se interabă dacă peste câţiva ani vor avea unde să vină să se mai roage.

Biserica a mai fost afectat de alunecări de teren, dar de fiecare dată, s-a intervenit în timp util, iar lăcaşul de cult a reuşit să fie salvat. Chiar dacă s-au turnat pereţi de sprijin de beton, dealul nu s-a stabilizat definitiv.

Ilie Fratila, primarul comunei Sâncel povesteşte că prin 1994 a alunecat terenul prima dată, iar atunci s-a construit primu, zid de beton. Din nefericire, bucuria sătenilor a ţinut doar zece ani, pentru că în anul 2004, pământul a început din nou să alunece şi enoriaşii s-au văzut nevoiţi să construiască alt zid de sprijin. După încă aproape zece ani, iată că secetă de anul trecut a făcut ca planul de alunecare să se reactiveze, iar clopotniţă a început să se
mişte, mărind nivelul riscului de prăbuşire.

Oamenii din sat merg acum cu teamă la biserică, dar se roagă la Dumnezeu să îi ferească să se accidenteze în Casa Domnului. Primăria comunei Sâncel şi consiliul judeţean Alba s-au angajat că vor aloca câte 10.000 de lei pentru stabilizarea terenului iar primarul vrea să intervină chiar la structura bisericii, să o consolideze. Dar până atunci însă, duminică de duminică, oamenii din Iclod vor merge la biserică cu inima strânsă şi cu frică să nu cumva să prăbuşeacă clădirea peste ei.

În satul Lunca alunecările au scos mortii din morminte

De ani de zile, locuitorii satului Lunca, comuna Valea Lungã – Alba, trãiesc clipe de coşmar, în fiecare minut planând asupra lor pericolul de a fi îngropaţi de dealul lângã care şi-au construit gospodãriile. Din primãvara anului 1998, alunecãrile de teren au luat o amploare nebãnuitã, solul saturat de apã, pierzându-şi orice calitate solidã.

Pământul a îngropat case şi livezi

Sãtenii spun cã primele fisuri în deal au apãrut în anul 1974, dar cã nimeni nu le-a acordat importanţã. Fenomenul a continuat cu o vitezã insesizabilã pânã în primãvara 1998, când, în câteva sãptãmâni, dealul lângã care este construitã partea superioarã a satului a coborât, acoperind mai multe livezi si câteva gospodãrii ale sãtenilor.

Autoritãtile judetene, au acţionat rapid si dupã o scurtã perioadă, au sosit şi fondurile de la Guvern, pentru strãmutarea a zece familii, ale cãror case erau ameninţate de valul de pãmânt. Din sumele alocate de Guvern şi din donaţii de la diverse societãţi, fundaţii şi persoane fizice, la aproximativ trei kilometri de zona cu probleme, s-a construit strada „Tricolorii României”, unde şi-au construit case cei care şi-au pãrãsit casele pãrinteşti, expuse sinistrului. Oamenii spun cã su denumit aşa strada, deoarece membrii echipei naţionale de fotbal au donat o sumã consistentã de bani.

Osemintele scoase din morminte s-au împrãstiat pe tot dealul

Alunecãrile de teren au afectat şi cimitirul, aflat, ca în orice sat din Transilvania, pe deal. Solul s-a prãbusit, crucile au fost îngropate, iar osemintele rãposaţilor au fost dezgropate de mişcãrile stratului de pãmânt.

Imaginile de coşmar din cimitirul ortodox din Lunca îngrozesc pe orice om care trece pe acolo. Cranii, femure şi alte oase, aşezate pe pãmântul argilos, între crucile cãzute, îi fac pe sãteni sã renunţe la ideea de a pune o lumânare la cãpãtâiul defuncţilor. Mai ales cã, nici nu ar putea şti unde este crucea, ca sã nu mai spun, de cãpãtâiul pãrinţilor.

„O vinit dealul şi ne-o scos morţii din morminte şi când mã uit şi vãd numai oase peste tot, îmi vine sã plâng, cã bietu’ tata nu are hodinã nici acolo”, spune cu lacrimi în ochi unul dintre sătenii a cărui casã este aşezatã la mai puţin de 200 de metri de cimitir.

Din cauzã cã fenomenul s-a produs atât de rapid, „…nici nu am avut timp sã deshumãm morţii şi sã îi mutãm în alt cimitir. Efectiv, nici nu ne-am dat seama când a cãzut coasta dealului şi a dezvelit mormintele, iar acum nimeni nu mai poate sã gãseascã osemintele morţilor, darmite sã îi identifice”, povesteste o femeie, pensionară, căreia nu ii vine nici acum să creadă ce s-a înâmplat.

Cu tristeţe, oamenii şi-au pãrãsit locurile unde s-au nãscut şi unde au copilãrit şi s-au mutat pe „Tricolorii României”, lãsând pe deal oasele înaintaşilor lor, dezgropate de natura nemiloasã.

Emanuel JILINSCHI

Fii la curent cu cele mai noi anunturi negociate.

Urmărește negociat.ro pe Facebook