Mocănița, povestea unui tren de poveste

Mocănița, povestea unui tren de poveste

Un tren de legendă, coloana vertebrală a Ţării Moţilor, Mocănița, a fost pusă în funcțiune”. Această știrea bucură inimile moților ori de câte ori apare în ziarele din Alba. Din păcate, acest lucru se întâmplă pentru câteva zile pe an și doar pe o porţiune de zece la sută din traseul iniţial. Totuși, repunerea Mocăniței pe șine poate fi unul dintre primii pași, iar noi avem credința că hotărârea unor factori de decizie va face ca repunerea în funcțiune a Mocăniței să devină realitate..

Mocăniţa, trenul care a primit numele după zona pe care o tranzita, Mocănimea Turzii, de-a lungul secolului de existență, a însemnat pentru locuitorii Apusenilor mai mult decât un simplu tren.

Pentru mulţi dintre cei care mergeau în armată era primul contact cu civilizaţia, cu viaţa reală de dincolo de păşunile cu fân şi de gurile de mină.

Linia de cale ferată îngustă din Munţii Apuseni a fost construită la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, în timpul Imperiului Austro-Ungar. Garnitură de tren care circulă pe linia în cauză a fost numită “mocăniţa” datorită faptului că localnicii din zona respectivă sunt cunoscuţi şi sub numele de mocani.

Calea ferată traversa o parte din Munții Apuseni, cu o lungime de 94 km, și care lega orașele Turda și Abrud, a luat ființă între anii 1910-1912. Pratic, mocănița a fost data în funcțiune oficial la data de 20 iunie 1912 și a fost scoasă din uz în anul 1998.

Linia îngustă avea 21 de stații, din care 4 gări (Turda, Baia de Arieș, Câmpeni, Abrud) și 17 halte: Turda-Transbordare, Mihai Viteazu (Sânmihaiu de Sus), Cornești (Plăiești), Moldovenești, Buru, Ocolișel, Vidolm, Ocoliș, Lunca-Poșaga (Lunca Arieșului), Sălciua, Brăzești, Sartăș, Hădărău (Hădăreni), Lupșa, Mușca, Bistra și Roșia Montană. În ultimii ani pe această rută circulau zilnic (dus-întors) 3 trenuri: un accelerat (cu 2 clase) și 2 personale (cu 2 clase).

Trenul accelerat parcurgea cei 94 km în cca 5 ore și 30 minute (oprind în numai 6 stații), iar cele personale în cca 6 ore și 30 minute (oprind în toate stațiile). Mocănița oprea însă și între stații, când pasagerii ocazionali făceau semne cu mâna.

Viaţa Mocăniţei a adunat de-a lungul secolului de existenţa povesti şi întâmplări care de care mai interesante. De la traficul cu brazi făcut de mecanicii de locomotivă până la defecţiunile care blocau linia pentru ore bune, toate au rămas în memoria oamenilor care au circulat cu ea. Liviu Sturză, un domn din Abrud îşi aminteşte “cum era pe vremuri. Veneam din Turda, făceam vreo 12 ore până la Abrud, cu staţie de 2 ore la Baia de Arieş. Noi am fost chiar legaţi de aceasta mocăniţă. Când mergeau tinerii în armată, se adunau cu zecile pe peronul gării, cu formaţie de cântăreţi, iar de acolo, cu bere, cu ţuica cu vin cu distracţie, plecau spre Turda, de unde se mutau în trenul mare, iar de acolo la âncorporare la Alba Iulia.

Viceprimarul Dorel Pasca povesteşte că “făceam naveta cu ea la şcoală la Turda, făceam foarte mult până în Turda, erau şi vagoane de marfă aduceau nisip de Mureş şi multe materiale prelucrate din lemn le ducea de la Câmpeni la Turda şi le duceau apoi pe vagon mare.”

Mocăniţa era pe vremuri mijloc de transport şi pentru nuntaşii care mergeau să aducă mirele şi mireasa, din sate diferite. “Cântam prin gările unde oprea să alimenteze, cântam în tren, la sărbători, la nunţi, am cântat până-n ultimul canton, am jucat până-n ultima gară. Ce veselie era, câte nunţi n-am făcut pe mocăniţa! Trebuia să ducem mireasa la mire, se urcă toată nunta-n tren, chefuiam acolo cât ţinea drumul, apoi din gară, mergeam cântând 7-8 kilometri pe jos, până la Ciuruleasa, Cerchez, Dealu Mare, Avram Iancu, Târsa, şi abia acolo începea nunta, ţinea până duminică noaptea, cât te-ntelegeai cu omul”, povesteşte unul dintre veterani Mocăniţei.

Segmentul de linie dintre Abrud şi Câmpeni a reuşit să scape de distrugerea definitivă, şi datorită faptului că autorităţile locale au fost mai vigilente şi nu au permis furtul şinelor de fier. Acum, după mai multe reparaţii şi la iniţiativa unei firme specializate, mocăniţa este din nou pe șine.

Din 2005, “mocăniţa”, o locomotivă cu aburi şi două vagoane de epocă, circulă anual, vara, timp de câteva zile, la iniţiativa unui investitor austriac, Georg Hocevar, care a încercat în acest mod să demonstreze că un astfel de “tren” ar putea constitui un punct de atracţie pentru turişti.

Primăriile Abrud, Roşia Montană şi Câmpeni au încheiat și un protocol de colaborare cu Asociaţia pentru Păstrarea Liniilor Ferate Înguste din România, având ca scop administrarea, promovarea, reabilitarea şi exploatarea liniei înguste de cale ferată pe traseul Abrud-Gura Roşiei-Cîmpeni.

Traseul respectiv a fost curăţat şi verificat, fiind completat materialul rulant acolo unde a fost cazul, iar la inceputul lunii iulie, ţinând cont că, în contextul organizării “Târgului de Fete” de pe Muntele Găina, se aşteapta ca numărul turiştilor în zonă să fie mai mare, “mocăniţa” a fost repusă pe şine.

O primă cursă a fost programată pentru vineri la ora 16,00, iar apoi, sâmbătă şi duminică ora de pornire din Abrud a fost 12,00. Un bilet dus-întors costa 25 de lei pentru adulţi, respectiv 15 lei pentru copii. Durata călătoriei era de trei ore, dus-întors, lungimea traseului fiind de mai puţin de 15 kilometri. Capacitatea ‘mocăniţei’ este de 70 de locuri. Primarul Nicolae Simina spune că primăria Abrud s-a implicat în repunerea în funcţiune a Mocăniţei. “Am acordat suport pentru a se repara linia, iar astăzi vom merge la Câmpeni cu Mocăniţa, la solicitare deocamdată, iar în viitor speram să intre într-un program de week-end

Cea mai mare parte din linia de cale ferată îngustă Abrud-Turda a fost dezafectată, chiar dacă, la solicitarea Consiliului Judeţean Alba, în 2005 a fost declarată monument istoric pe tronsonul Abrud-Vidolm, care se întinde pe circa 70 de kilometri.

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns