Luna februarie-făurar în calendarul popular

Luna februarie-făurar în calendarul popular

Numele lunii februarie conţine latinescul februa, luna închinată de romani zeului Februus. În calendarul vechi roman era socotită ca ultima lună a anului şi dedicată ceremoniilor de purificare. O dată la cinci ani în ceremonialul numit lustratio, se sacrificau animale, în special ţapi ca şi la vechii evrei, ţapul ispăşitor fiind încărcat de păcatele comise de întregul popor.

Februarie, Făurar sau luna lupilor în tradiţia populară la români, era considerată a fi o lună cu geruri şi viscole, în primele două săptămâni îngheaţă tot, iar în următoarele două se dezgheaţă. Denumirea populară Făurar indica începutul pregătirilor pentru muncile agricole şi nu numai – făurar = fierar. Făurar, cel mai mic dintre copiii Moşului , e nesta­tornic şi schimbător ca vremea, râde când Soarele străluceşte pe cer şi plânge când începe a bate vântul. E cea mai scurtă lună a anului, motiv pentru care aromânii îi spun scurtul.

Calendarul agrar ne spune că în această lună se presară gunoi în grădini, se curăţă livezile, se pregătesc altoii şi se fac răsadniţe.
Calendarul pastoral ne spune că în această lună se interzice păşunatul, se presară gunoi de grajd şi se curăţă vegetaţia lemnoasă.

Ziua de 1 februarie este începutul anului nou în Calendarul viticol, consemnează debutul ciclului vegetal al viţei de vie şi prevede la început de făurar diverse acte rituale:

– ospeţe la vie, în capul viei, la care participau sătenii, se pregăteau bucate şi băutură pentru străini. Ofrandele erau date celor ce nu făceau parte din comunitate, tocmai pentru a îmbuna natura şi a rodi viile;
– tratarea corzii de viţă-de-vie, gospodarul o crestează în patru locuri, în formă de cruce, o udă cu vin, pune sare, înfige o bucată de slănină şi una de pâine. Toate acestea pentru ca să aibă viţa de toate ale acestei lumi şi să-şi lase rodul în această lume spre îndestularea oamenilor.
– sfeştania viilor, corzile de vie sunt udate de preot cu aghiazmă mică, făcută pe loc şi împreunată cu aghiazmă mare făcută la Bobotează.

Semne şi previziuni meteorologice în tradiţia populară:
• dacă va cânta bufniţa sau piţigoii, vine curând primăvara;
• îngheţul şi vânturile de miazănoapte prevestesc an mănos;
• dacă este vânt, vara va fi secetoasă;
• dacă tună, vara vor fi furtuni şi grindină.

Vechiul zodiac românesc spune despre cel născut în luna februarie că este minunat la obraz, vorbitor şi binepovăţuitor. Va fi slab la sânge, blând la vorbă, la trup drept, dar una va vorbi şi alta va face. Va fi cuminte, smerit, milostiv, credincios, gânditor la lucruri mari şi norocos. Îi va rămâne mare moştenire de la rudenii. Frumos la trup, cu nişte vine ieşite în faţă, blând, cu mintea înaltă şi bun chivernisitor. Copilul de parte bărbătească va fi iubitor de învăţături, când se gândeşte la ceva se uită melancolic. Se va însura tânăr, după 30 de ani va petrece viată mai bună şi fericită. Copilă de se va naşte sub acest semn, va fi veselă. Trebuie să se ferească de apă, de bărbatul cel dintâi se va lipsi şi va muri de o fiară cu patru picioare. Să se păzească de fiare sălbatice şi de câini turbaţi. În genere, cel născut în această zodie, va fi gânditor, iubitor de învăţătură, care îi va aduce bogăţie.

sursa:http://blog.antrecalba.ro/?p=652

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns