La Vinţu de Jos istoria este îngropată de nepăsare

La Vinţu de Jos istoria este îngropată de nepăsare

foto: infopensiuni.ro
foto: infopensiuni.ro
foto: infopensiuni.ro

Comuna Vinţu de Jos este una dintre cele mai bogate localităţi în monumente istorice din epoca medievală, din judeţul Alba. Aici există unul dintre cele mai celebre castele din Transilvania, castel în jurul căruia s-au creeat legende care mai de care mai înfricoşătoare şi două biserici a căror vechime se pierde în negura timpului. Toate aceste monumente se deteriorează pe zi ce trece sub acţiunea timpului, fără ca cineva să mişte un deget pentru a le salva.

O şansă pentru biserica reformată din Vurpăr

Situat la mai puţin doi kilometri de centrul comunei Vinţu de Jos, satul Vurpăr deţine o biserică a cărei conservare nu ar solicita sume gigantice şi ce are una dintre cele mai bine păstrate structuri din secolul XIII. Biserica reformată a fost construită imediat după ce în anul 1248, mai mulţi multicolonişti saşi au po pulat Vurpărul (Burgberg – cum era cunoscut în Evul Mediu).

Clădirea prezintă elemente gotice şi ar putea fi catalogată drept una dintre cele mai reprezentative monumente de acest fel din Transilvania. Chiar dacă acoperişul navei şi al altarului nu mai există, pereţii se prezintă într-o formă extrem de bună, iar consolidarea acestora şi refacerea elementelor lipsă nu ar presupune un efort financiar deosebit. Mai mult, biserica ar putea intra fără nici un obstacol într-un eventual traseu l al României medievale.

Biserica are un farmec aparte, fiind una dintre clădirile care încă îşi păstrează demnitatea, chiar dacă multe dintre elementele constiutive lipsesc, iar pictura interioară s-a distrus cu mult timp în urmă. Ceea ce este mai interesant, este faptul că pe una dintre părţile bisericii încă se mai pot vedea resturile unui zid, care se presupune că avea rol de apărare. Prezenţa acestuia poate fi explicată prin prisma faptului că biserica servea şi ca loc de refugiu, în cazul unor eventuale atacuri.

O altă clădire condamnată

Tot aparţinând cultului reformat şi construită la mijlocul secolului al XIII-lea este şi biserica din Vinţu de Jos, biserică situată la mai puţin de 500 de metri de castelul Martinuzzi şi la 1.200 de metri de biserica reformată din satul Vurpăr. Biserica a fost ridicată în preajma anului 1264, când printr-un document, papa Urban al II-lea, aflat la Orvieto, în Italia, menţionează că „… parohia reformată din Vinţu de Jos este donată magistratului Ioanke, arhidiacon de Orăştie”.

Construcţia mai păstrează la ferestrele corului o parte din mulurile gotice, caracteristice perioadei şi o pictură exterioară foarte ştearsă.

Starea bisericii este foarte bună, ca urmare a modificărilor realizate după anul 1564, când a trecut în posesia reformaţilor, după ce o perioadă a aparţinut călugărilor domnicani. Specialiştii spun că suma de care este nevoie aici este nesemnificativă, relativ la valoarea istorică a clădirii, în care se îmbină mai multe stiluri arhitectonice, care evident, aparţin unor epoci diferite.

Din nefericire, pe pereţii interiori, unde în urmă cu sute de ani se  aflau pictaţi sfinţii arhan gheli, acum, pasionaţii de grafitti au desenat capete de morţi şi au scris numele formaţiilor de muzi că la modă şi care acoperă întreaga lor cultură. Mai mult, zidul de piatră care înconjoară biserica „scade” dintr-o zi în alta, sătenii din Vinţu de Jos luând pietre din acesta pentru a le aşeza la fundaţiile caselor.

Un castel dat uitării

Castelul Martinuzii este una dintre cele mai exotice vestigii ale perioadei medievale şi asta datorită istoriei sale care a fost scăldată în sânge, numărul celor ucişi aici fiind imposibil de aflat. Unul dintre guvernatorii Transilvaniei, Gyorgy Martinuzzi a întreprins, în toamna anului 1545, o vizită la castelul din Vinţu de Jos, unde încă din anul 1522 funcţiona o mănăstire franciscană. Plăcut impresionat de mirajul care învăluia clădirea, el a transformat castelul în reşedinţa de vară a acestuia.

Se pare că alegerea guvernatorului a fost destul de nefericită, mai ales că trecerea în nefiinţă a lui Gyorgy Martinuzzi a deschis seria unor crime care şi acum au darul să îi impresioneze pe cei care ascultă legend ţesute în jurul lor. Locuitorii comunei, în majoritate creştini ortodocşi, spun că această clădire a fost ridicată pe locul unui cimitir ortodox, al cărui existentă a fost confirmată de descoperirile făcute în urma unor săpături efectuate în curtea castelului.

Arheologii au găsit aici mai multe sicirie şi pietre funerare care datează de la începutul mileniului. Astfel, datorită legăturii strânse cu istoria Imperiului Habsburgic, Castelul Martinuzzi a devenit unul dintre locurile de pelerinaj al turiştilor maghiari.

Clădirea a rezistat timpurilor până la câţiva ani după 1960, când, datorită nepăsării autorităţilor de atunci, ca urmare a deteriorării acoperişului, apa s-a infiltrat în pereţi, iar structura de rezistentă a pereţilor s-a slăbit, iar aceştia au cedat, prăbuşindu-se. De atunci, nimeni nu a încercat să consolideze sau să refacă celebrul castel, totul fiind acum doar o viitoare ruină.

Dezinteres şi nepăsare

Toate cele trei monumente sunt incluse în listele Ministerului Culturii, chiar dacă cele două biserici aparţin reformaţilor.

Chiar dacă aparţin bisericii reformate, ca şi monumente istorice au o valoare inestimabilă şi este păcat că ele continuă să se deterioreze.

Dacă monumentele astea ar fi în Franţa, ar fi incluse în toate traseele turitice, ar fi îngrijite, reparate şi consolidate.

Bugetul comunei ne este suficient de mare încât să poată înveşti în punerea în valoare a acestora, iar din cauză că nu aparţin do meniului public nu pot fi incluse nici măcar pe un program European„, ne-a declarat unul dintre foştii primari ai comunei.

Istoricii confirmă şi ei valorea acestor monumente, şi probabil că şi specialiştii de la Ministerul Culturii le recunosc, dar, din nefericire, nimeni nu mişca un deget pentru conservarea cel puţin a acestor obiective. Şi din nefericire, istoria din Vinţu de Jos va fi în scurt timp îngropată de nepăsare.

Emanuel JILINSCHI

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns