Turism

La pas prin Judeţul Alba, Cetatea Aiudului

La pas prin Alba
Astăzi Cetatea Aiudului

cetatea-aiud

La fel cum v-am obișnuit în fiecare număr încercăm să vă prezentăm locuri din Alba care merită să vie vizitate. În ediția de astăzi vă vom prezenta Cetatea Aiudului, aflată chair în centrul municipiului Aiud. Puțini știu că această cetate este una dintre cele mai vechi cetăți urbane din Transilvania datând din secolele XIII-XVI
Pe acest loc cercetările arheologice au relevat existența unei așezări daco-romane din secolul III, peste care ulterior a fost înălțată o fortificație de pământ. Peste această fortificație, a fost ridicată cetatea în două faze. Cercetările arheologice au decoperit prima fază ca având loc în secolul XIV. Aceste date intră în contradicție cu tradițiile locale săsești care indică ridicarea cetății înainte de marile invazii ale tătarilor din 1241, dar nu a putut fi confirmată această ipoteză[4]. În prima fază cetatea era de fapt o biserică fortificată, similar multor alte biserici fortificate transilvănene.
A doua fază de construcție a cetății Aiudului a avut loc în perioada secolelor XVI-XVII. Forma actuală a cetății a fost definită în cea de-a doua fază de construcție, când zidurile au fost extinse.
De plan poligonal neregulat, cu o suprafață de app. 3500 m2 și construită din piatră brută cu o grosime a zidurilor de 1,2 m, cetatea a fost întărită cu turnuri atribuite diversor bresle meșteșugărești care le întrețineau și al caror nume îl purtau. Avea 9 turnuri: Turnul măcelarilor, Turnul croitorilor, Turnul cizmarilor, Turnul blănarilor, Turnul dogarilor, Turnul olarilor, Turnul Kalendas, Turnul lăcătușilor-fierarilor și Turnul Porții. Din rândurile fiecărei bresle responsabile de turnuri, se alegeau ofițerii de breaslă, comandanții militari ai cetății. Legătura între turnuri se făcea prin drumul de strajă aflat în spatele parapetului, la care se avea acces prin intermediul mai multor scări din lemn. În interiorul celor 9 turnuri, la nivelele superioare ale lor se putea ajunge prin scările interioare de lemn.
În interiorul zidurilor cetății se află Biserica Reformată-Calvină, ridicată în stil gotic târziu la sfîrșitul sec. XV, de tip biserică-hală cu trei nave, cu absida poligonală și turn pe vest, interiorul modificat baroc. Lângă aceasta este dispusă Biserica Evanghelică-Luterană, ridicată în a doua jumătate a secolului XIX, pe locul unei capele construite în 1333-1334.
Pe latura de nord a cetății se afla Palatul Voievoidal (sec.XVI-XVII), care a aparținut principelul ardelean Gabriel Bethlen (în anii 1612-1629). În palat funcționează Muzeul de Istorie din Aiud. Cele 9 turnuri ale cetății sunt:
Turnul măcelarilor

1309874198_defa8c76315e53c

Porţiunea de zid de la turnul blănarilor spre turnul dogarilor
Rectangular, turnul păstrează încă elemente din faza sa inițială de construcție (secolul XIV). A fost dat în grija breslei măcelarilor încă de la început, fiind îngrijită de aceasta pe durata întregii sale istorii. Breasla măcelarilor apare menționată din secolul XV, primind mai multe privilegii din partea principilor transilvăneni (1589, 1749). În perioada modernă breasla s-a transformat în asociație profesională.
Turnul cizmarilor
De formă rectangulară, turnul a aparținut întâi breslei lăcătușilor, în secolul XVIII fiind atribuit cizmarilor. Breasla cizmarilor apare menționată încă din secolul XV. În peretele turnului sunt zidite 3 inscripții: însemnele breslelor lăcătușilor, ale cizmarilor și o a treia care consemnează faptul că în 1706 turnul distrus a fost dat breslei cizmarilor care l-a reparat pe cheltuiala sa în 1734.

Turnul dogarilor
Turnul dogarilor este dispus în colțul de sud-vest al celei de-a doua incinte a cetății. Breasla dogarilor aiudeni apare menționată din 1519, fiind de-a lungul timpului una dintre cele mai redutabile bresle transilvănene de dogari. Pe peretele turnului sunt săpate în piatră însemnele breslei și anul ultimei reparații efectuate – 1744.
[Turnul olarilor
Turnul este ridicat deasupra unei fundații datând din secolul XIV, având o formă de patrulater. A aparținut uneia dintre cele mai renumite bresle din Aiud, cea a olarilor. Breasla olarilor apare ca beneficiind de privilegii din partea principilor transilvăneni încă din 1748, ei existând până în primele decenii ale secolului XX, sub formă de asociații sau ca meșteri independenți.
]Turnul Kalendas
Turnul a fost construit deasupra unui vechi contrafort de susținere a zidului vestic al cetății. Inițial a aparținut breslei frânghierilor, ulterior fiind donată asociației „Kalendas” sau „Sfântul Spirit”.
Turnul lăcătușilor-fierarilor
Turnul a fost primit de breasla lăcătușilor și fierarilor în secolul XVIII după distrugerea cetății de către trupele habsburge și ale curuților, fiind destinat a asigura apărarea cetății dinspre nord-vest. Pe peretele turnului este încrestată în piatră emblema breslei. Aceasta este una dintre cele mai vechi bresle din Aiud, fiind menționată încă din secolul XVI și existând până la începutul secolului XIX.
Turnul Porții
Turnul Porții a fost ridicat încă de la început (secolul XIV), pe sub el asigurându-se accesul în cetate. Poarte aflată sub turn era legată de podul mobil care făcea legătura peste șanțul cu apă, în acest fel asigurându-se controlul celor ce intrau în cetate. Până la sfârșitul secolului XVIII șanțul a continuat să fie utilizat. Într-o a doua fază de construcție, pe partea vestică a turnului porții a fost ridicată clădirea ce adăpostește azi Muzeul de Istorie din Aiud.
Cheile Aiudului
Și dacă tot am vizitat Cetatea Aiudului și suntem în apropiere putem da o fugă la Cheile Aiudului cunoscute și sub numele de Cheile Vălișoarei sau Cheile Poienii. Aceste chei alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespund categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic și geologic), situate în estul Munților Trascău, în partea sudică a Depresiunii Râmetea (altitudine maximă 779 m și cea minimă de 425 m,) în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Livezile.
Rezervația naturală cu o suprafață de 20 ha, și prezintă o importanță complexă (geomorfică și botanică), pe versanții cheilor săpate in calcare mezozoice (jurasice), se întâlnesc o serie de plante rare. Rezervația este străbătută de drumul județean (107) ce unește Valea Mureșului (Aiud) de cea a Arieșului (Buru) și se află la o distanță de cca 15 km de Aiud, 15 km de Buru, 35 km de Turda și 65 km de Cluj-Napoca.
Cum ajungem la Cheile Aiudului
La această arie protejată putem ajunge pe drumul DJ 107 M modernizat Aiud-Buru pană la km 14, de unde pe circa 2 km drumul traversează sectorul de chei. Sau pentru cei care vin dinspre nord accesul în chei se face din localitatea Turda sau Buru. Există curse de autobuze doar din și spre Aiud. Rezervația se întinde pe 100 ha. Zonă strict ocrotită include întregul profil transversal al cheii, iar limita vestică urmărind partea superioară a abruptului calcaros(începe în dreptul crucii de pe marginea șoselei) iar limita estică culmile domoale ce urc spre capatul nordic și sudic al cheilor până în Vârful Rachiș (779 m). Zona tampon se extinde in vest până in Vârful Bogza Vălișoarei (827 m), incluzând pajiștile secundare pană în Pârâul Velii spre sud și pădurile din clasa I de protecție spre nord. Limita estică se desfașoară ca o fâșie continuă, cu lățimi variabile, cuprinse intre 250 m în partea de nord-est și 400-500 m la est și sud-est de Vârful Rachiș.
Ce putem vedea aici
În dreapta cheilor, urcând din spre Aiud, se află stânca numită Cetate, unde în secolul al XIII-lea documentele atestă existența cetății Zedecheu, neidentificată în teren.
Rezervația constitue un important obiectiv turistic, aici se mai poate vizita și ruinele cetății medievale a Trascăului, biserica mănăstirii dinMăgina, satul Rimetea și muzeul său etnografic, rezervațiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloșului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși) și Piatra Secuiului (a cărei parte nordică mai e numită și Colții Trascăului).

images

Zonă ideală pentru parapantiști
Înălțimile Colților Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la o altitudine de 1050 m. Platoul orientat sud vest este neted iar lungimea zonei de decolare este de aproximativ 100 de m, suficient pentru a permite docolarea. Această zonă este ideală pentru zbor datorită diferențelor de nivel, zone de aterizare largi, zborul fiind favorabil în zilele însorite. Se mai poate decola și de la baza stâncii dacă condițiile de zbor sunt favorabile practicându-se un zbor ascendent.
Alte zone pentru zborul cu parapanta sunt versantul drept al Cheilor Vălișoarei (Dealul Bogza), cu aterizare în interiorul cheilor, sau Colțul Data cu posibilități în funcție de condițiile meteo.

 

Distribuie Acum

22 aprilie 2013

About Author

Ziarul Apulum


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scrie-ne pe Messenger
Loading...