La pas prin Alba

La pas prin Alba

Astăzi vizităm vechiul burg săsesc Sebeș sau Mühlbach („râul morii”),

La fel cum v-am obișnuit în numele trecute, vă propunem și în acest număr să vizităm un loc din Alba. De această dată ne-am gândit să vă propunem o incursiune în municipiul Sebeș, al doilea oraș ca importanță în județul Alba. Sebeșul a fost și încă este un punct important pe harta României. La început ne-am propus să vă introducem prima dată în istoria Sebeșului, unde în Antichitate, pe locul Sebeșului de astăzi s-a aflat o așezare dacică, încorporată în Imperiul Roman.

turn octo

Orașul a fost întemeiat, propriu zis, în secolul al XII-lea de coloniștii sași veniți la chemarea regelui Ungariei. În Sebeș s-au stabilit populații provenite din zona Rinului și a Moselei (regiunea Luxemburgului și a vestului Germaniei de astăzi). Denumirea de „sași transilvăneni” provine din confuzia făcută de cancelaria regelui Ungariei, pentru care toate populațiile germane erau „saxones”, „sași”. Germanii din Sebeș au fost de fapt franconi de pe Rin, „Rheinfranken”. Sebeșul Săsesc a fost unul din cele mai importante orașe ale Transilvaniei medievale, devenind una din cele „șapte cetăți” care au dat numele german al provinciei: „Siebenbürgen”.

În cele mai vechi documente istorice care atestă existența Sebeșului, localitatea poartă numele de „Malembach” (1245), „Millenbach” (1309), denumiri care derivă din săsescul „Malemboch”, însemnând „râu care poartă mult pietriș”, lucru care corespunde realității geografice. Numele german modern al orașului, „Mühlbach” („râul morii”), i-a îndemnat pe mulți istorici români (derutați de confuzia lingvistică) să speculeze că la sosirea lor, sașii ar fi ocupat orașul clădit încă în secolul al 8-lea de către români, pe care i-ar fi obligat să se retragă în amonte, pe valea „râului morii”. Lucrarea lui Johannes Troester „Das alt und neue Teutsche Dacia” apărută în 1666 la Nürnberg stabilește data înființării orașului în anul 1150. În anul 1242, invazia mongolă a distrus orașul, locuitorii trebuind să înceapă reconstrucția. În urma acesteia, vechea bazilică romanică cu două turnuri a fost reclădită în noul stil gotic timpuriu, ridicând pe ruinele celor două turnuri inițiale turnul actual și refăcând nava centrală. Secolul al XIV-lea a adus cu sine o perioadă de dezvoltare a orașului, el fiind cotat în 1376 al treilea ca importanță comercială între orașele săsești.[3]

evanghelica

Un act regesc din 1387 consfințește dreptul Sebeșului de a ridica ziduri, deși construcția acestora incepuse probabil înainte de jumătatea secolului al XIV-lea. Acesta devine astfel in ciuda întinderii sale reduse primul oraș din Transilvania înconjurat complet cu fortificații din zidărie. Atacul Imperiului Otoman din 1438 gasește Sebeșul apărat de o centură de ziduri nu foarte groasă, cu turnuri și două porți. Acestea din urmă se deschid însă relativ repede turcii intrând în cetate. Memorabilă este rezistența solitară a unuia dintre turnuri:

cel zis al „Studentului”.

fotografie_10La 1485 regele Matia Corvinul acordă orașului o serie de privilegii pentru completarea fortificațiilor. Modificările cele mai importante le suferă incinta bisericii al carui zid este supraînălțat. Lucrări de mai mică anvergură, terminate în primii ani ai secolului al XVI-lea fiind efectuate și la incinta exterioară. Fortificația rămâne modestă cuprinzând 7-8 turnuri (unul interior) și doua porți prevăzute cu barbacane. Ultimele urme ale șanțurilor de apă care înconjurau orașul au fost transformate în ultima parte a secolului al XIX-lea în lacul din parcul orașului.

După pandemia de ciumă din 1738, populația orașului a scăzut foarte mult, orașul fiind salvat în bună măsură de venirea celui de-al doilea val de coloniști din spațiul german, mai exact din Baden-Durlach (începând cu anul 1748) și Hanau (1770).

Dieta Transilvaniei se întrunește de două ori în Sebeș, în 1556 și 1600. Locul întrunirilor, Casa Zápolya, este astăzi muzeu.

Până la reorganizarea administrativă românească din perioada interbelică s-a numit Sebeșul Săsesc și a făcut parte din comitatul Sibiu. Apoi a fost inclus în județul Alba (interbelic). Între anii 1950 și 1968, Sebeșul a făcut parte din Regiunea Hunedoara.

Ce putem vizita în Sebeș?

 muzeu

Muzeul Orășenesc

 

Muzeul a fost înfiinţat în anul 1951, iar din noiembrie 1996, este parte componentă a Centrului Cultural Lucian Blaga din Sebeş. Sub numele de „Casa Zapolya„, muzeul este mai mult cunoscut.

Este monument istoric care datează din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în acea vreme fiind un mic palat ce servea ca sediu Scaunului de Sebeş, Dietei Transilvaniei, mai târziu şi ca reşedinţă a voievozilor Provinciei.

Expoziţia de arheologie prezintă istoria comunităţilor umane din zona Sebeş în epocile neolitica, bronzului, daco-romana, premedievala, medievală timpurie. Cea de istorie cuprinde obiecte şi unelte ale breslaşilor, arme medievale, între care amintim că unicat Sabia călăului (1463); tipărituri vechi. Expoziţia de memorialistica este dedicată lui Lucian Blaga (1895-1961).

Muzeul expune şi colecţii de etnografie: port popular românesc şi săsesc, mobilier, ţesături, ceramică specifică zonei (Săsciori şi Petreşti), icoane pe lemn şi sticlă (Laz, Lancram, Loman, Rahau) şi colecţia de etnografie universală Franz Binder, farmacist din Sebeş (1820-1875).

În cadrul expoziţiei de ştiinţele naturii, se găsesc: plante, mineralogie şi animale naturalizate din zonă.

 

 

Cetatea Sebeșului

 

Construită la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul secolului XV, Cetatea Sebeşului impresionează prin dimensiunile ei.

Cetatea este situată în localitatea Sebeş, judeţul Alba, are o formă dreptunghiulară şi este înconjurată de un zid din piatră de râu, lung de 1.700 de metri, înalt de 7 metri şi gros cam de 120 de centimetri.

La început, cetatea, care a fost construită pentru a-i apăra pe locuitorii oraşului de invazia turcilor, a avut opt turnuri ale breslelor, însă în prezent au mai rămas doar patru.

Cel mai cunoscut dintre ele este Turnul Studentului, aflat lângă parcul din Sebeș numit astfel în memoria unui tânăr luat prizonier de turci la invazia din 1438. Studentul din Romos, cum este amintit în istorie, a stat peste 20 de ani în robie la diverşi stăpâni, iar în momentul când în sfârşit a fost eliberat a scris o carte în care îşi povesteşte drama vieţii, volum ce a devenit un best-seller al vremurilor.

Pe lângă această poveste tristă, Cetatea Sebeşului este recunoscută de istorici ca fiind prima citadelă orăşenească pentru care s-a păstrat un act oficial de construcţie, mai exact e vorba de încuviinţarea regelui Ungariei acordată saşilor din zonă pentru a-şi ridica un zid de apărare în 1387.

În plus, locuitorii din Sebeş se mai mândresc că au una dintre cele şapte cetăţi care se află pe stema actuală a Transilvaniei.

 

Modernizarea şi extinderea oraşului au cam înghiţit vechea cetate. Mare parte din zidul ei se zăreşte cu greu acum, în spatele unor grădini ale localnicilor, Turnul Studentului este în curtea unei şcoli, iar cel al cizmarilor e lângă cimitir. Totuşi, cetatea îşi păstrează în unele zone aerul de burg medieval, care încântă turistul dornic de o călătorie în Transilvania de altădată.

Senzaţia de întoarcere în timp este susţinută şi de faptul că străzile au denumiri bilingve: în română şi germană, deşi în zonă mai sunt doar câteva sute de nemţi.

În fiecare an, în luna august, localnicii şi nu numai sărbătoresc Zilele Cetăţii. Se organizează parade, concerte în are liber şi chiar spectacole de artificii, toate menite să celebreze istoria cetăţii şi să o popularizeze.

Şi dacă tot aţi ajuns până la Sebeş, trebuie să vizitaţi şi Biserica Evanghelică-Lutherană, Turnul octogonal, monumentele eroilor români din Primul şi Al Doilea Război Mondial şi rezervaţia Râpa Roşie.

 

Și dacă tot suntem în Sebeș, putem da repede o fugă la Petrești, o localitate aparținătoare a Sebeșului, unde putem vizita Cetatea Petrești. Cetatea Petreşti este o cetate construită de saşi, aflată la numai patru kilometri de oraşul Sebeş, în localitatea care i-a dat numele. Localitatea a fost atestata documentar încă din anul 1309, fiind ocupată de germani, în timp ce populaţia romană a fost nevoită să se retragă la periferie, primind denumirea de “colibari”, datorită faptului că locuiau în colibe. Cultura Petreşti şi-a luat numele chiar de la această localitate, cunoscută pentru ceramică pictată.

Poate cele mai importante obiective turistice din această localitate sunt zidul Cetăţii Petreşti şi turnul bisericii vechi. Turnul-clopotniță, aflat în stadiu de ruină, este situat chiar în mijlocul cimitirului evanghelic, iar în jurul său se afla zidul ce înconjura cetatea şi biserica. Petreşti este ultima aşezare a saşilor de pe Valea Sebesului, aceştia aducând cu ei o arhitectură specială – case înalte, porţi la fel de înalte şi străzi înguste cu canale de apă.

Cetatea Petreşti este una dintre mărturiile aşezării săseşti de aici. Donjonul a fost la început turnul basilicii romanice, cetatea fiind prima dată menţionată în anul 1530, deşi există de mai bine de un secol. A fost ridicată cu scop atât civil, cât şi militar – acesta era obiceiul saşilor, de a ridica o astfel de construcţie oriunde se stabileau. În vremuri de restrişte, saşii se refugiau în interiorul zidului, iar pe timp de pace îşi conservau diverse bunuri, cum ar fi cerealele.

Deşi Cetatea Petreşti nu e inclusă într-un circuit turistic şi este foarte puţin, spre deloc, mediatizata, comunitatea saşilor încearcă să repare acest lucru – se pare, totuşi, că este mai cunoscută în Germania, numeroase site-uri turistice incluzând-o în lista obiectivelor lor. În fiecare an are loc un eveniment la care se adună saşii, care vin şi din Germania, iar cetatea prinde viaţă.

Ruinele Cetăţii Petreşti merita vizitate, pentru că reprezintă o bucăţică din istoria acestor locuri şi oameni. Turnul, acoperit în mare parte de iederă, se înalta mândru peste toate acoperişurile din jurul său.

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns