Tags Posts tagged with "Ioan"

Ioan

Credincioşii ortodocşi sărbătoresc, pe 24 iunie, Naşterea Sfântului Ioan Botezatorul,

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus, potrivit calendarortodox.ro. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul – data sarbatorii

Data de 24 iunie nu a fost fixata intr-un mod intamplator ca zi a nasterii Sfantului Ioan Botezatorul. Potrivit Sfintei Scripturi, zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul a avut loc dupa ce Zaharia, tatal sau, a tamaiat in sfantul altar – loc in care numai arhiereul intra o singura data pe an, in luna a saptea, ziua a 10 a.. Aceasta luna din calendarul iudaic cuprindea o parte din septembrie si alta din octombrie. Avand in vedere cele descoperite in Sfanta Scriptura, Sfintii Parinti au randuit ca ziua zamislirii Sfantului Ioan sa fie pe 23 septembrie, iar ziua de 24 iunie ca zi de nastere.

Pe de alta parte, trebuie sa avem in vedere ca dupa solstitiul de vara din 21 iunie, ziua incepe sa scada si noaptea sa creasca. De aici putem intelege ca Sfantul Ioan Botezatorul, persoana care reprezinta Legea Veche, se naste intr-un timp cand ziua se micsoreaza, ca semn ca Legea Vechiului Testament incepe sa apuna pentru ca vine Legea Harului, Legea lui Hristos. Sa nu uitam ca Nasterea Mantuitorului este praznuita pe 25 decembrie, dupa solstitiul de iarna din 22 decembrie, cand ziua incepe sa creasca.

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Sărbătoarea Sânzienelor îşi are originea într-un stravechi cult solar şi se mai numeşte în unele locuri şi „Cap de vară” sau „Amuţitul cucului”. Această pasăre cântă doar trei luni pe an, de la echinocţiu de primăvară (în jurul datei de 21 martie) până la solstiţiul de vară (în jur de 21 – 22 iunie) sau la Sânziene, pe 24 iunie. Se spune în popor că, dacă cucul încetează să cânte înainte de Sânziene, înseamnă că vara va fi secetoasă.

Creştinii ortodocşi şi greco-catolici îi prăznuiesc astăzi, 30 ianuarie, pe Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan.
Sfântul Vasile este cel care reformează monahismul şi fixează primele reguli pentru comunităţile de călugări. Tot Sfântul Vasile este primul ierarh care s-a ocupat cu construirea de biserici şi spitale.
Sfântul Grigore a fost înzestrat cu capacităţi intelectuale deosebite şi se face cunoscut ca un creator de poeme religioase. Darul elocinţei i-a adus numele de ,,Teologul“, adică ,,Cuvântătorul de Dumnezeu“.
Sfântul Ioan Hrisostomul (Gură-de-Aur), s-a remarcat prin acţiuni de reformare în sânul Bisericii, impunând o disciplină severă în rândul clerului. Este declarat la Sinodul din Calcedon (451) ,,învăţător al Bisericii“ iar Papa Pius al X-lea l-a numit ,,patronul ceresc al predicatorilor creştini“.
Când vorbeşte despre Sfinţii Trei Ierarhi, Biserica spune despre ei că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândeşte, iar Sfântul Ioan Gură de Aur este gura care vorbeşte. Prin aceste trei caracterizări vedem că Biserica în viaţa ei nu îi separă, ci îi gândeşte în comun ca trei lucrări exemplare pentru viaţa Bisericii.
Vineri va fi zi de mare sărbătoare şi la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, pentru că Sfinţii Trei Ierarhi sunt, din 1936, aleşi ca patroni duhovniceşti ai şcolilor teologice.

Cine au fost cei trei sfinţi

Sfântul Vasile cel Mare

Sfântul Vasile cel Mare s-a născut la 330 în oraşul Cezareea Capadociei dintr-o familie cultă şi numeroasă (10 fraţi). Tatăl său era retor în oraş. Mama să se numea Emilia, o femeie cu un fond sufletesc bun, plămadit într-o arzătoare credinţă. Părinţii săi erau printre cei mai bogaţi ai locului.
După o educaţie serioasă în familie, copilul Vasile termina şcoala în cetatea Cezareea apoi urmează la Constantinopol şi îşi desăvârşeşte studiile retorice şi filozofice la Atena. Aici leagă o prietenie trainică şi sinceră cu Grigorie de Nazianz. Vasile, un student sârguincios înclinat spre oratorie, dar şi spre ştiinţele exacte, frecventează cursurile, pe lângă cele de drept şi pe cele de matematici, astronomie şi medicinei.

Primise botezul, dar timpul chemării la apostolat nu sosise. Pe altă cale, nobilă să mama şi mai ales sora lui Macrina căutau să-l convingă, cu viaţa lor sfânta în Hristos, ca să pună toată capacitatea lui intelectuală şi morală în nesfârşita dragoste a creştinismului. Era la răscruce.
Era într-o permanenta tulburare sufletească. În această stare pleacă să viziteze Egiptul, Mesopotamia, Siria cu monumentele lor şi Palestina cu mormântul lui Hristos. Aici îi este dat să vadă monahi cu fete supte de asceză, dar bogaţi în trăire spirituală, oameni modeşti, dar care impresionează prin viaţa lor şi conving prin trăirea şi pregătirea lor.

Golul din suflet se completează. Se hotărăşte să introducă în locul de naştere monahismul, dându-i regulile necesare, valabile până astăzi. Este hirotonit diacon, preot şi episcop (370). Începe o vie activitate împotriva ereziilor (Eunomiu – Arie), apărând învăţătura creştină. În acest scop alcătuieşte

Liturghia (care-i poartă numele). Practic, salvează de la foamete cu propria avere, populaţia oraşului. Din veniturile sale construieşte spitale (Vasiliadele), pentru întâia oară în istorie; el săruta rănile bolnavilor pentru a le menţine moralul.

Construieşte case pentru reeducarea fetelor, azile pentru bătrâni, eliberează sclavii. Figura sa impunătoare, prestanta sa ştiinţifică, autoritatea sa morală şi mai ales energia să i-au adus faima, fiind numit, încă din viaţă, cel Mare. Purta corespondenţa şi ajuta pe toţi studenţii şi elevii silitori, ţinea legătură cu foştii săi profesori şi educatori, purtându-le preţioasa recunoştinţă.
Trimite în misiune la strămoşii noştri încercaţi dascăli creştini, iubind pe sciţi şi goţi, considerându-i „fulgerele danubiene”. Împăratul Valens (364-378) a dorit să-l înlăture din scaun, dar şi-a dat seama că personalitatea sa întruneşte toate cerinţele unei mari figuri istorice.

Munca permanentă a Sfântului în toate ramurile de activitate, „noaptea scria şi citea, ziua propovăduia şi trăia Sfânta Evanghelie”, a început a epuiza forţele fizice părăsind lumea aceasta de tânăr. Avea numai 49 de ani, încununaţi de cinste, demnitate şi slava nepieritoare. Ultimele cuvinte ale sale au fost: „în adevăr am trăit, în sinceritate am umblat, din convingere am vorbit, din dragoste pentru Hristos şi semenul Lui, omul, închid ochii în linişte şi pace, numai Tu ştii, Doamne, unde mergesufletul meu.”

Sfântul Grigore de Nazianz

Sfântul Grigore de Nazianz,, se naşte la 330. În familie are o copilărie fericită şi o educaţie superioară mai ales din partea mamei, Nona. După ce învaţa cu părinţii şi apoi la şcoală, merge spre desăvârşirea studiilor la Cezareea Capadociei. Avea un temperament melancolic, o gândire spontană şi ascuţită, dar şi un fin talent poetic. Urmează şcoli superioare la Cezareea Palestinei, la Alexandria Egiptului şi Atena „cea de aur”, cum o numeşte el, unde are ca profesori pe Himeriu şi Proheresiu. Rămâne încântat de comorile de cultură ale lumii, vizintandu-Ie şi comparându-le riguros.

Revine în familie. Îşi dă seama că învăţătura creştină nu-i o speculaţie a minţii omului, ci este viaţa însăşi la gradul cel mai înalt, aşa cum cere Evanghelia mântuirii, pentru că Domnul Iisus a venit „ca omul să aibă viaţă şi mai mult chiar . . .” (Ioan X, 10). Plecând de la cultura omenirii, studiind şi învăţătura creştină şi convingându-se, primeşte botezul. Este hirotonit diacon, preot şi apoi episcop de Sazima, împotriva voinţei lui. Ajunge apoi pe scaunul patriarhal al Constantinopolului, unde începe munca de explicare a învăţăturii creştine, reuşind să statornicească în suflete credinţa cea adevărată.

Este recunoscut prin acele cinci cuvântări despre Sfânta Treime, care i-au şi adus titlul de Teologul, sau cuvântătorul de Dumnezeu. Gândirea sa teologică a fixat Mărturisirea de credinţa – partea a II- a la Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381).
În luptele interne, Sfântul Grigorie se izolează, retrăgându-se în localitatea de naştere, cedând scaunul episcopal fără nici o rezervă, în sufletul său clocotea arta poeziei şi a dragostei pentru Hristos. Ne-au rămas de la Sfântul Grigorie peste 18.000 de versuri, în care cugetarea să nu-i o filozofie abstractă, ci frământarea profundă a minţii şi inimii sale. Tratatul său Despre preoţie este icoana sufletului său şi concepţia sa despre slujirea la altar.

Sfântul Grigorie Teologul moare la vârsta de 60 de ani, încheindu-şi viaţa în plină activitate poetică. Lasă, prin testament, toată averea sa spre folosul credincioşilor. Aşa a plecat din această lume profundul gânditor al teologiei răsăritene.

Sfântul Ioan Gură de Aur

Funia de aur a teologiei Şcolii Capadociene se împleteşte trainic cu Sfântul Ioan Gură de Aur, cel mai strălucit vorbitor al Bisericii, dar şi cel mai sever biciuitor al falsului credincios.
Sfântul Ioan Gură de Aur se naşte la 13 noiembrie 354, dintr-o familie foarte bogată. Tatăl său era dregător militar şi om de încredere al curţii imperiale. Mama sa Antuza rămâne văduva la vârsta de 20 de ani, crescând pe fiul ei, Ioan, în cea mai mare curăţenie sufletească

De pe băncile universitare, îndrăgeşte oratoria şi logică.
Începe să profeseze oratoria, vorbind admirabil. situaţie neprevăzută îl orientează altfel: cugetă zile întregi asupra filozofiei faptei: creştinismul. Pentru el, Hristos devine centrul preocupărilor, sfinţii sunt exemple de urmat, Apostolii mari trăitori, care au schimbat faţa lumii vechi, creştinii nişte oameni deosebiţi. El se botează în anul 372 la stăruinţa mamei sale, Antuza; astfel Ioan, prin botez, ridică piatra neagră de pe inima propriei sale mame.

În floarea vârstei este chemat spre preoţie, dar fuge scriind cel mai cutremurător tratat despre misiunea sfântă. La doi ani după botez îşi pierde mama. El vede în această o chemare către cele sfinte. Părăseşte Antiohia şi face asceza în peşterile munţilor, însuşindu-şi învăţătura creştină, trăind sfaturile Evangheliei şi delectându-şi ochii cu frumuseţile naturii. Fiind de o energie rar întâlnită şi având o fire vioaie nu se mulţumea cu vuietul munţilor şi foşnetul pădurilor, cu şopotul dulce al izvoarelor în care soarele îşi scalda razele, ci dorea să vadă pe însuşi Hristos realizat în credincios, pentru care s-a şi întrupat.

Înflăcăratul Ioan trece prin treptele ierarhiei până la scaunul Constantinopolului, unde la anul 397 ajunge arhiepiscop. Începe o activitate predicatorială unică în istoria creştinismului. Combate luxul şi lăcomia, bogăţia şi desfrâul, intrând în conflict cu împărăteasa Eudoxia. Trimite misionari în părţile pământului nostru strămoşesc. Din Sciţia Minor (Dobrogea) vine la Constantinopol Ioan Casian, pe care Sfântul Ioan îl hirotoneşte diacon (404). După aceasta, Ioan Casian este trimis la Roma, ca misionar, unde înfiinţează în Marsilia primele comunităţi monahale, fapt care bucura mult pe trăitorul monah Gură de Aur, ajuns arhiepiscop.

Din cauza linguşirilor de la curtea imperială, Sfântul Ioan Gură de Aur este înlăturat. Printre cei care-şi ridică glasul împotriva acestei nelegiuiri se afla şi Teotim I de Tomis, prieten cu Sfântul Ioan, care îl mustra pe Epifaniu, considerându-l Iuda. Constantinopolul era în fierbere, toţi aşteptau deznodământul fatal, dar de frică unei răscoale populare, conducerea imperiului recheamă în scaunul patriarhal pe Ioan. Aceasta a fost prima victorie a credincioşilor asupra răufăcătorilor marelui ierarh. Sfântul Ioan alcătuieşte Liturghia care-i poartă numele şi rugăciuni mistuitoare mai ales la primirea Sfintei împărtăşanii.

Duşmanii tes noi intrigi. Ioan este dus în exil la Cucuz, în Armenia Mică. Pe drum a fost supus, din porunca matroanelor, la un tratament inuman. Gama suferinţelor ne este cunoscută din scrisorile sale. Pentru a-i pierde ochii, era ţinut cu vederea în razele arzătoare ale soarelui marin. Gol şi cu capul descoperit capăta insolaţie şi e cuprins de friguri. Este apoi lăsat să fie jefuit şi bătut de tâlhari. Soldaţii îl bruschează, cade în genunchi şi este lovit fără milă.

Suferind de foame şi de sete, abia-şi duce zilele. Organismul nu mai rezistă. Cere permisiunea să meargă la o capelă, este chemat preotul cu Sfânta Împărtăşanie. După primirea Sfântului Trup şi Dumnezeiescului Sânge ridică fruntea spre cer rostind: „Mor în linişte pentru credinţa în Hristos, pentru cinste şi dreptate. Slavă lui Dumnezeu pentru toate”. Aşa s-au scurs zilele celui mai mare vorbitor creştin şi ierarh de o modestie uimitoare (14 septembrie 407).

După 30 de ani (438), împăratul Teodosie aduce rămăşiţele pământeşti ale Sfântului (27 ianuarie), depunându-le în biserica Sfinţii Apostoli din Constantinopol, fiind înconjurate de rugăciunile calde şi sincere ale acelora cărora le fusese conducător sufletesc.

Diac. P. I. David

În fiecare an, pe 29 august, creştinii români ortodocşi şi greco-catolici prăznuiesc Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezătorul, zis şi Înaintemergătorul, cel mai important profet al lui Iisus.

Ioan Botezătorul, adept şi susţinător al lui Iisus Hristos, adună în jurul lui o mulţime de oameni dispuşi să-l urmeze în credinţă şi smerenie.

Irod, pe atunci rege al Iudeii, era supărat şi îngrijorat, totodată, de puterea profetului pe care-l bănuia ca ar vrea să-i întoarcă pe oameni împotriva lui. N-avea curaj să-l ucidă, dar l-a aruncat în închisoare.

Cum se apropia ziua de naştere a lui Irod, Salomeea, fecioara care-i luase minţile, urma să danseze pentru el, numai că aceasta l-a condiţionat pe rege, la îndemnul mamei sale Irodiada – concubina lui Irod, promiţându-i să danseze doar dacă primeşte în dar, pe o tipsie de argint, capul profetului.

Dorinţa lui Irod de a o vedea pe tânăra fecioară dansând a fost mai mare decât frica de a-l ucide pe profet şi aşa a ajuns cinstitul cap al Botezătorului pe tipsie, în mâinile Irodiadei, mama Salomeei.

Irod, însă, se temea că Botezătorul ar putea învia şi de aceea, le-a poruncit ucenicilor să-i îngroape numai trupul undeva, în Sevastia, iar capul a fost îngropat în curtea Irodiadei, la mare adâncime.

Se spune că, după un timp, soţia unui dregător al împăratului a dezgropat capul profetului şi l-a îngropat la Ierusalim, în muntele Eleonului.

Biserica a rânduit că ziua trecerii sale în Împărăţia lui Dumnezeu, este o zi de tristeţe, marcată de Biserică prin post aspru. Însuşi Sfântul Ioan Botezătorul a fost un mare postitor, aşa cum ne spune Sfânta Scriptură, că el nu a mâncat carne, ci s-a hrănit vegetal şi nu a consumat alcool.

Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul este ultima mare sărbătoare din anul bisericesc, care se încheie pe data de 31 august, iar pe 1 septembrie începe un nou an bisericesc.

În arhiepiscopia de Alba Iulia, trei mănăstiri poartă hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Acestea sunt mănăstirile de la Strungari, Socolul de Câmpie şi Rimetea.

De asemenea, Sfântul Prooroc Ioan va fi prăznuit cu cinste şi la Schitul Sfântul Ioan din Alba Iulia şi la mănăstirea de la Livezile, pentru că poartă hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.

Post negru…

Tradiţia ne spune că, în ziua de 29 august, creştinii trebuie să ţină post negru sau aspru în care sunt permişi doar struguri şi apă.

Nu se mănâncă fructe sau legume roşii şi nici varză, pentru că pe varză ar fi fost tăiat capul profetului. De asemenea, nu se mănâncă fructe rotunde, nuci, mere, pepene care au forma capului. Tot tradiţia ne spune că, în această zi, nu se taie nimic cu cuţitul, totul se rupe cu mâna. Se mai spune că, din această zi, începe şi frigul toamnei aşa cum fiecare om este cuprins de friguri, de fapt, frisoane, când află felul în care a murit Sfântul Ioan Botezătorul.

foto: libertatea.ro
foto: libertatea.ro
foto: libertatea.ro

Vineri, 27.09.2013, a avut loc Adunarea Generală a Colegiului medicilor veterinari din judeţul Alba, al cărei obiectiv important de pe ordinea de zi a fost alegerea noului preşedinte al Colegiului medicilor veterinari din judeţul Alba

Întâlnirea s-a desfăşurat în sala de Conferinţe a Hotelului Cetate din Alba Iulia, începând cu orele 10,00, Dr. Miclea Mircea, Directorul executiv al DSVSA Alba, fiind prezent la această întâlnire, alături de cei aproximativ 100 membrii.

Din cei 4 candidaţi înscrişi la funcţia de preşedinte, Dr. Tomusca Ioan, medic veterinar concesionar în cadrul Circumscripţiei Sanitar Veterinară Pianu de sus a fost ales cu majoritate de voturi, faţă de fostul preşedinte al Colegiului medicilor veterinari din judeţ, dr. Kerekes Francisc, medic veterinar concesionar, în cadrul CSV Aiud.

tmovieposteruuu

Duminică, 30 iunie la Biserica Evanghelică din Vinţu de Jos la ora 15:00 va avea loc lansarea cărţii Drumul paşilor neopriţi scrisă de Dan Ioan Groza.

Această carte reprezintă una din mulţumirile mele sufleteşti, prin urmare nu are preţ. Ea va fi dăruită tuturor acelora care trăiesc iubind şi dincolo de toate aparenţele, cred în jocul de cuvinte şi simt nevoia să primească în dar frânturi din prea plinul sufletului meu.„, a declarat Dan Ioan Groza.

Despre poezie, poetul italian Salvatore Quasimodo declara: “Poezia este revelarea unui sentiment pe care autorul îl crede interior şi personal, dar pe care cititorul îl recunoaşte ca fiind al său.”

Raportându-ne la citatul de mai sus, acesta reflectă foarte bine întreaga creaţie lirică a poetului Dan Ioan Groza. Sentimentele şi trăirile interioare sunt transpuse pe hârtie prin intermediul versurilor şi capătă o semnificaţie aparte, trecând de la statutul de “subiectiv” la cel de “obiectiv”. Astfel, poetul îşi dezvăluie gândurile şi simţirile lăuntrice cititorilor şi, prin rimele şi metaforele folosite îi face şi pe aceştia să fie părtaşi trăirilor personale şi totodată să se regăsească şi să se confunde cu eul liric.       O influenţă aparte în poezia lui Dan Ioan Groza o are experienţa de viaţă şi trecutul autorului. Fiecare succes sau eşec apărut în drumul vieţii este transpus în versuri şi astfel fiecare poezie capătă o semnificaţie aparte. Poetul ne poartă prin etapele principale ale vieţii amintindu-şi cu nostalgie de perioada copilăriei, expusă în poezia “Copil fiind”, trecând la etapa adolescentei, în care se resimt influenţele iubirii împărtăşite dar eşuate – poezia “Simt” şi sfârşind cu ultima perioadă a vieţii, cea a bătrâneţii – poezia “Bătrânii”.   Un alt factor ce influenţează în mare măsură creaţia lirică este reprezentat de idealurile şi ţintele personale la care aspiră poetul şi pe care doreşte să le atingă în viaţă fiind exprimate în poezii precum  “Ea, viaţa” sau “Visul din noi” prin termeni metaforici precum “vise” şi “speranţe”.                    Pe parcursul întregii creaţii lirice se resimt puternice influenţe religioase, denotând faptul că, în momentele de răscruce ale vieţii poetul a avut un sprijin demn de urmat, credinţa în Dumnezeu care l-a ajutat să treacă peste toate şi i-a dat tărie să privească încrezător spre viitor. Un exemplu aparte pentru cele afirmate mai înainte îl reprezintă poezia “Scrisoare pentru Dumnezeu”, un dialog între autor şi divinitate, ce ar putea fi generalizat pentru toţi oamenii de rând şi poezia “Rugăciune în drum de răscruce” în care, învăluit de greutăţile lumeşti, poetul îşi găseşte sprijinul în Dumnezeu.

În concordanţă cu situaţia actuală a societăţii, poetul abordează şi genul satiric, regăsit în poezia “Joc politic”, în care se încearcă dezlegarea cauzelor pentru care lumea şi-a pierdut speranţa.

Copilăria reprezentând o etapă aparte în viaţa poetului, acesta nu îi uită pe cei mici şi strecoară printre zecile de creaţii lirice influenţate de viaţa reală şi câteva poezii pentru ei cum ar fi “Pi la uica Ştefan, lecuţâcă”.                                                              Parcurgând nenumăratele poezii din prezentul volum, putem spune că nu am citit doar nişte simple poezii ci am citit o întreagă experienţă de viaţă, cu bune şi rele, cu dezamăgiri şi succesuri, cartea în cauză fiind o filă scrisă a propriei vieţi a autorului.

Doctorand Florin Adrian Hebean, Bucureşti

Această carte este scrisă de un tânăr care este un adevărat prizonier al cuvântului, având vădite înclinaţii spre poezie. Volumul este de debut şi cuprinde poezii, majoritatea, în care este cântată fiinţa dragă: prietena, mama, Dumnezeu.

Ea este dedicată, din toată dragostea autorului, cititorilor şi mai ales celor care suferă din dragoste. De bună seamă nu lipsesc sentimentele de dragoste şi iubire, ură şi regret, fericire şi împlinire.

Dan Ioan Groza, autorul, face parte dintr-o generaţie care surprinde şi trezeşte nostalgii ale tinereţii în fiecare moment, căci tinereţea are putere şi simţire nelămurită.

Autorului, cititorilor care o citesc, felicitări şi mult succes!

Drum bun în hăţişurile vieţii şi în satisfacţiile succesului!

Profesor de limba română fiind, sunt mândră că mânuind cuvintele într-o sală de clasă, ele au prins rădăcini şi au făcut coroană cu flori în sufletul unui tânăr, care a fost elevul meu.

Sunt de acum sigură că despre Dan Ioan Groza veţi mai auzi citindu-i alte apariţii.

 Prof. Maria Ciambur, Vinţu de Jos, Alba

Cândva, cineva spunea: “Dumnezeu este Totul…Iar Timpul e o parte din El.”

Frumoase rânduri, pline de sensibilitate şi adevăr. Poezia lui Dan Ioan Groza, îmi aduce multe sclipiri de bucurie în suflet, întrucât deşi este tânăr, la început de drum, dezbate o temă pe care nici măcar unor bătrâni nu le spune nimic şi anume „veşnicia”.  Probabil nu pe mulţi îi interesează acest aspect, fiind prea ancoraţi în grijile acestei vieţi. Să îţi ţi mintea mereu cu gândul la veşnicie, la Rai şi Iad, se spune că este cea mai mare înţelepciune. Asta pentru că, gândul că vei putea ajunge odată într-un loc nedorit, te poate împiedica să mai păcătuieşti.

Poetul Dan Ioan Groza subliniază foarte mult aceste aspecte în cartea de faţă, cuvintele “veşnicie”, “Rai”, “Iad”, „Dumnezeu” fiind prezente în aproape fiecare poezie.                            Mihai Eminescu, spunea într-una din poeziile sale “Multe flori sunt, dar puţin rod în lume o să poarte. Toate bat la poarta vieţii, dar se scutur, multe moarte”. Asta pentru că nu contează dacă în viaţă compui o carte, două, trei. Dacă prin ele nu laşi un mesaj clar, care să îndrume cititorii spre viaţa veşnică nu spre moarte, ai scris-o degeaba. Tot ceea ce scri şi laşi în urma ta, trebuie să aducă şi roade. Ceea ce semeni, aia vei culege. Unii scriu cărţi asa pentru a fi scrise, alţii scriu cărţi care pot duce cititorul la gânduri necurate, iar roadele finale le vor plăti scump într-o zi. Scriind o asemenea carte, ca cea de faţă, nu ai cum să nu aduni roade bune, atâta timp cât sămânţa pusă în filele ei, este una plină de înţelepciune.

În volumul “Drumul paşilor neopriţi”, poetul ne îndreaptă mereu paşii spre veşnicie, spre viaţă, zbătându-se cu toate resursele posibile, să înveţe oamenii cum sa dobândească veşnicia, fericirea. Cu toţii avem tendinţa să ne abatem de la calea cea strâmtă şi să o luăm pe cea largă, însă întotdeauna trebuie să privim ţinta finală şi nu momentul în care ne aflăm în prezent.                                            Poetului îi doresc să îşi atingă idealurile. Am înţeles că acest volum este o mulţumire sufletească pe care o merită cu desăvârşire.        Doresc să mai adaug fericirea, rostită de Iisus Hristos pe munte, care i se potriveşte de minune acestui poet la început de drum şi anume: “Fericiţi cei flămânzi şi însetaţi de dreptate, căci aceia se vor sătura!”. Spun că i se potriveşte autorului, întrucât acesta pare însetat după dreptatea divină. De aceea scrie cu atâta râvnă şi atâta dragoste despre Dumnezeu, presărând peste sufletul viitorilor săi cititori, sfaturi şi îndemnuri, demne de mântuire.

Cu multă dragoste,

 Poeta  Diana Hopîrtean  absolventă a facultăţilor de Jurnalism si Teologie,  Alba-Iulia

 

Cartea “Drumul paşilor neopriţi” – comoara unui suflet.

Dan Ioan Groza este al doilea copil al  lui  Groza Nicolae şi Groza Maria (născută Abrudean).

Născut în 23.12.1986 în Alba Iulia,   şi-a petrecut copilăria în comuna natală Vinţu de Jos, urmând şcoala gimnazială  “Iuliu Maniu” din localitate.

Părinţii poetului fiind oameni simpli din cauza greutăţilor şi vremurilor, nu au putut urma școli mai înalte, pentru a se califica într-o profesie intelectuală, însă au reuşit să fie un exemplu celor doi copii, Dan şi Ovidiu.

A urmat Liceul Economic de Cooperaţie din Alba Iulia, ulterior a continuat studiile universitare la Universitatea de Vest “Vasile Goldiş” din Arad iar după doi ani, în urma examenului de admitere la Şcoala de Subofiţeri Pompieri “Pavel Zăgănescu” din Boldeşti , jud. Prahova a fost admis în clasa de Maiştri Militari.

A încununat cu succes visteria sufletului cu premiul I, obţinut la Festivalul cultural-artistic al elevilor şi studenţilor din instituţiile de învăţământ ale Ministerului  Administraţie si Internelor, ediţia XIV-a, moment important al poetului.

În anul 2012 absolvă Şcoala Militară cu gradul de Maistru Militar clasa a IV-a şi termină studiile universitare fiind licenţiat în domeniul economic.

Este repartizat să lucreze în Bucureşti, agent de poliţie la Direcţia Generală de Logistică, unde reuşeşte să-şi aşeze această comoară a sufletului, între două coperţi care reprezintă una din marile mulţumiri pe care Bunul Dumnezeu i le-a dat.

Economist Iulia-Alexandra Albu, Bucureşti

486322_407080012663236_2097247121_nDomnule primar aveti deja vechime în administrația locală. Ce s-a realizat în ultimii ani la Câmpeni?

-În perioada celor două mandate și în scurta perioadă a celui de-al treilea, m-am implicat cu entuziasm, dăruire şi multă muncă cu toţi colegii mei din primărie şi cu consilierii locali în buna gospodărire a oraşului Câmpeni şi ne-am axat pe proiecte care să vizeze bunăstarea locuitorilor noştri. Am investit bani în educație, cultură, sistemul de învăţământ reprezintă pentru noi unul dintre pilonii principali ai renumelui oraşului Câmpeni, ştiut fiind faptul că în localitatea noastră învaţă aproape 3000 de copii, peste 60% dintre aceştia fiind din comunităţile învecinate. Ne-am preocupat de reabilitarea Colegiului Naţional „Avram Iancu”, a Şcolii cu clasele I-VIII şi a Grupului Şcolar Forestier, unde au fost făcute reparaţii capitale, a fost finalizată în 2005 prima sală de sport a oraşului, iar acum avem chiar două, pentru că am reuşit să o dăm în folosinţă și pe cea de lângă Grupul Şcolar Forestier, la care se adaugă şi terenul sintetic. Consider că sportul și mişcarea sunt foarte importante şi benefice atât pentru elevi cât şi pentru întreaga comunitate. Am întreprins toate lucrările necesare pentru a creşte nivelul de confort legat de iluminatul public, am depus toate eforturile pentru realizarea unei infrastructuri bine puse la punct şi în acord cu posibilităţile noastre. Am schimbat reţeaua de apă potabilă la nivelul oraşului, am modernizat strada Brazilor şi strada Gării, iar strada Ţarinei a fost betonată. Am introdus apa în satul Mihoieşti precum şi pe strada Transilvaniei la aproape 80 de familii, am amenajat cel mai mare şi mai modern târg de animale din Ardeal. Unul dintre cele mai importante proiecte cred că este cel privind înfiinţarea Serviciului de Salubritate, unde am creat peste 30 de locuri de muncă. Am investit şi în tehnologie, în maşini compactoare de gunoi menajer, am achiziţionat o automăturătoare specială pentru a menţine oraşul curat şi îngrijit. Din 2010 ne-am extins şi prestăm servicii pentru încă 10 localităţi de la Câmpeni în sus pe Arieşul Mare şi Mic, la toate gospodăriile de aici: Vidra, Avram Iancu, Vadu Moţilor, Poiana Vadului, Albac, Gârda de Sus, Scărişoara, Arieşeni, Horea, Sohodol. Am modernizat strada Narciselor şi strada Crişan, aceasta însemnând introducerea reţelei de apă, betonare, canalizare. În prezent, ca urmare a dorinţei cetăţenilor noştri şi a eforturilor depuse, avem cea mai impunătoare, cochetă şi modernă clădire din Ardeal – Judecătoria din Câmpeni şi ne mândrim cu acest lucru. Totodată, am ridicat cea mai modernă hală alimentară de vânzare a produselor din carne, lactate, ouă, miere din zona Apusenilor, care este apreciată de toţi cei care îşi vând marfa la noi, dar şi de cumpărători. Copiii se pot juca acum într-un un părculeţ modern, iar noi avem mai multe planuri privind modernizarea spaţiilor de joacă.  Ca să ne putem desfăşura în oraş acţiunile de construire, finisare, întreţinere a drumurilor, de nivelare a pământului etc., în bune condiţii, am cumpărat şi un autogreder. Am finalizat și renovarea clădirii primăriei şi consider că datorită arhitecturii, poziţionării, istoriei ei, aceasta reprezintă una dintre cele mai frumoase clădirii ale administraţiei locale din Munţii Apuseni. Oamenii care veneau aici aveau nevoie de aşa ceva şi de asemenea și  funcţionarii pentru a lucra în condiţii decente. Peste tot unde merge cineva se uită să vadă cum arată Primăria, pentru că ea spune dacă edilii sunt gospodari sau nu. Clădirea Bibliotecii Orăşeneşti şi cea a Muzeului „Avram Iancu” au fost și ele reabilitate. Sunt doar câteva dintre lucrurile realizate, pentru că în realitate sunt mult mai multe. Nu vreau să vă plictisesc nici cu o înșiruire de cifre.

Cel puțin Câmpeniul arată mult mai bine decât celelalte orașe din Apuseni. Cum ați reușit acest lucru?

-Am lucrat în echipă, am drămuit fiecare bănuț de la buget cu grijă, mai ales într-o perioadă în care fiind în opoziție nu am prea primit alți bani. Dar am reușit să ne descurcăm, am accesat proiecte, din păcate unele ne-au fost blocate zic eu nejustificat. Sper ca lucrurile să se schimbe, să fim ajutați și noi cei din zona Munților Apuseni care a cam rămas în urmă față de alte zone ale județului. Acum putem spune că avem o colaborare bună și cu cei de la conducerea Consiliul Județean Alba și că lucrurile vor intra pe un făgaș normal.

Care sunt problemele pe care le întâmpinați cel mai des în administrație? Ce planuri aveți în acest mandat de primar?

-În prezent, în orasul Câmpeni se desfăşoară lucrări ample şi foarte importante legate de infrastructură, de canalizare, facem şi o staţie de epurare cu fonduri de la Uniunea Europeană, fonduri guvernamentale şi de la bugetul local. Valoarea investiției se ridică la aproape 250 de miliarde de lei vechi. În anul care urmează, oraşul nostru va arăta cu totul altfel, deoarece vor fi finalizate toate lucrările aferente legate de infrastructură. Vom asfalta străzile, vom reface trotuarele. Avem depuse multe proiecte, avem în plan un bazin de înot, un patinoar, ne pregătim deja să realizăm un ambulatoriu la Spitalul Orășenesc, în valoare de 60 de milierde de lei vechi. Intenționăm să construim o hală agro-alimentară modernă unde producătorii agricoli să își poată vinde marfa în condiții la standarde europene. Hala va fi supraetajată. La parter vor fi standuri pentru producătorii care vor comercializa legume, fructe, produse apicole etc., iar la etaj între 30-40 de spații comerciale care vor putea fi închiriate celor interesați. Vrem să ne recuperăm stadionul din oraș. Primăria orașului Câmpeni a depus la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului proiectul cu tema „Crearea și Dotarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică în orașul Câmpeni”, un proiect în valoare de 6 miliarde de lei. Contribuția locală pentru implementarea acestui proiect va fi de 100 milioane de lei, scopul lui fiind promovarea turismului în Apuseni. Nu am renunțat nici la ideea de a reabilita Casa de Cultură. Sunt doar câteva proiecte pe care le avem în plan, dar nu ne vom opri aici. Voi bate la toate ușile unde este nevoie, voi merge la București la ministere și voi face tot posibilul să atrag fonduri pentru ca orașul să se dezvolte și oamenii să o ducă bine.

Care este situația locurilor de muncă la Câmpeni? Știm că în Apuseni locurile de muncă sunt o mare problemă.

-Cu lipsa locurilor de muncă mă confrunt și eu și colegii mei din celelalte localități. Încercăm să atragem investitori, dar trebuie să fim ajutați așa cum spuneam, și de guvernanți și de legislație. Trebuie să facem ceva bun în această privință pentru că oamenii au așteptări de la noi și pentru că au dreptul la un loc de muncă la ei acasă.

Are nevoie zona Apusenilor de investiții?

-Comunitățile din Apuseni au nevoie de investiții care să creeze locuri de muncă. Nu trebuie să stăm nepăsători și moții să ia calea străinătății pentru a câștiga o bucată de pâine. Resursele naturale trebuie folosite pentru binele comunităților de aici. România are nevoie de investiții. Și acest lucru nu îl spun doar eu. Avem nevoie de locuri de muncă. În zona noastră șomajul este mare. Încă de pe vremuri moții au trăit din exploatarea lemnului și minerit. Lemnul s-a cam împuținat, mina de stat de la Roșia Montană a fost închisă, iar la Roșia Poieni situația nu este prea bună. Roșia Montană are un investitor care dorește să repornească mineritul, un minerit modern, să dea oamenilor un loc de muncă. Din păcate, statul roman a amânat de prea mult timp o decizie în ceea ce privește demararea acestui proiect. Acum este momentul ca factorii de decizie, cei care se află la guvernare să ia decizii și să demareze nu doar proiectul de la Roșia Montană ci și alte investiții în România. Moții și bineînțeles toți românii, au nevoie de locuri de muncă și de un trai bun la ei acasă. Am mai spus-o, eu sunt pentru investiții. Avem legislația necesară să le impunem investitorilor condițiile necesare, să monitorizăm atent orice investiție. Asta trebuie să facem, să nu mai așteptăm, pentru că timpul nu este în favoarea românilor și nici a țării. Trebuie ca România să se dezvolte și să fie cu adevărat o țară europeană.

Ce părere aveți despre proiectul minier de la Roșia Montană?

-Pot să vă spun că la  început am fost reticent cu ceea ce propunea investitorul la Roșia Montană. Dar m-am documentat, am văzut  mine care folosesc tehnologia propusă de compania RMGC, mine care folosesc tehnologie modernă  și care au adus prosperitate comunităților în care funcționează, care au creat locurile de muncă atât de necesare. Când mineritul de la Roşia Montană şi Abrud funcționa, oraşul Câmpeni şi localităţile din jur beneficiau şi ele de pe urma acestei activităţi. Acum, locurile de muncă în zona noastră sunt rare. Eu şi colegii mei primari din zonă facem faţă cu greu acestei situaţii dificile. Dorim să oferim oamenilor din comunitățile pe care le reprezentăm o viaţă bună, condiţii de trai cu adevărat europene și șansa de a sta la ei acasă împreună cu familiile, nu să fie nevoiți să plece în străinătate ca să câștige o pâine. Nu cred că ăsta este viitorul pe care îl dorim pentru România. Cred că această companie poate să dezvolte la Roşia Montană un minerit modern şi responsabil, o activitate care să reducă numărul șomerilor, să creeze locuri de muncă, să reducă plouarea, să protejeze mediul înconjurător, să pună în valoare patrimoniul cultural şi nu să îl distrugă aşa cum susţin unii. Un minerit modern aici, ar da posibilitatea oamenilor să trăiască decent la ei acasă. Trebuie să înțelegem că dacă oamenii au un loc de muncă au bani, și toate domeniile se dezvoltă. Trebuie să dăm undă verde acestei investiţii şi să ne asigurăm că această companie respectă toate angajamentele pe care şi le-a asumat în ceea ce privește mediul, comunitatea, economia, patrimoniul etc. Să ne folosim resursele naturale ca să asigurăm oamenilor o viaţă mai bună, pentru că asta se aşteaptă după atâţia ani de la Revoluţie, nu să le păstrăm şi să fim tot săraci. Nu cred că acest lucru ajută cu ceva oamenii şi nici ţara. Şi alte ţări din lume s-au dezvoltat datorită investiţiilor, oamenii trăiesc bine și sunt mulțumiți.

Vă sperie tehnologia cu cianură pe care o propune proiectul RMGC?

-Cianura s-a folosit aici în zonă la Baia de Arieș și nimeni nu s-a îmbolnăvit sau nu a murit din cauza ei. Cianură folosesc la ora actuală și sute de mine din întreaga lume, iar acolo economia și comunitățile s-au dezvoltat. Dacă este folosită responsabil, nu cred că este un pericol. Avem și alte domenii unde folosim cianură, ca de exemplu în industria maselor plastice, cosmetică, farmaceutică, alimentară etc. Din totalul cianurii care se folosește în lume, doar 13% este utilizată în minerit. Așa că nu cred că acest lucru trebuie să ne sperie. Mai ales că ceea ce se propune la Roșia Montană este o tehnologie modernă. Poate că mulți sunt reticenți, dar nu putem să ne orientăm după filmele în care spionii se sinucid cu cianură. Aici nu vorbim despre un film ci despre o investiție importantă pentru comunitate, pe care avem puterea și posibilitatea să o monitorizăm atent.

Ce doriți să le transmiteți guvernanților despre acest proiect?

-Același mesaj pe care l-am transmis și cu alte ocazii. Aș vrea să îi rog să își îndrepte privirea și atenția și spre zona Munților Apuseni. Să ne sprijine să putem crea locuri de muncă pentru oamenii de aici, să dezvoltăm aceste comunități. Moții au nevoie de condiții de trai decente la ei acasă, de o infrastructură modernă, de un loc de muncă pentru a-și putea trimite copiii la școală, de a avea ce pune pe masă. Este vremea faptelor. Sunt de părere că și în minerit ca și în alte domenii trebuie să demareze investiții private. Și alte țări au făcut acest lucru cu succes. Zona noastră are nevoie de investiția în minerit de la Roșia Montană, de o investiție în mineritul de la Cuprumin. Poate așa vom atrage și alți investitori interesați în zona noastră.

Este turismul o variantă de investiții pentru Apuseni?

-Turismul este o variantă acolo unde se poate face cu succes. La Roșia Montană nu putem vorbi de turism. Roșia a fost o zonă care a trăit din minerit. Bineînțeles că și la Roșia Montană se poate dezvolta turismul în paralel cu exploatarea minieră. Și știu că investitorul a propus multe lucruri în acest sens și a realizat deja o parte dintre ele. Am văzut prima casă reabilitată din centrul istoric care găzduiește acum Expoziția „Aurul Apusenilor”, primăria veche este reabilitată și pregătită să devină hotel, sunt doar câteva exemple despre cum se pot dezvolta aceste două activități mână-n mână. Acolo unde sunt zone turistice în Munții Apuseni, din păcate infrastructura lasă de dorit. Cum putem atrage turiști dacă nu avem confortul necesar? Moții sunt oameni primitori dar acest lucru nu este suficient.

t_vst7835-poza_daimlerDeputatul PSD, Ioan Dîrzu şi Primarul Sebeşului, Alexandru Dăncilă, au fost invitaţi de onoare şi exclusivi din partea judeţului Alba la semnarea contractului de investiţie realizat între compania germană Daimler AG şi  Ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine, Dan Şova.

Prin semnarea acestui acord compania Daimler AG se angajează să realizeze investiţiile programate în valoare de aproape 300 de milioane de euro în uzina din Sebeş prin care vor fi create peste 400 de noi locuri de muncă.

Primarul Sebeşului, Alexandru Dăncilă, a declarat: „Investiţia companiei Daimler AG permite Municipiului Sebeş să se dezvolte în continuare, plasând oraşul nostru pe harta localităţilor dezvoltate din ţară capabile să atragă oricând investiţii importante creatoare de locuri de muncă.

Invit pe această cale şi alţi potenţiali investitori în municipiul Sebeş unde vor găsi o administraţie eficientă capabilă să sublinieze avantajele unei investiţii în oraşul nostru.

Am discutat în acest sens cu domnul Ministru Dan Şova şi domnul deputat Ioan Dîrzu şi despre alte companii interesate să investească la noi în oraş, iar cu susţinerea Guvernului putem să facem şi mai multe lucruri pentru sebeşeni”.

t_vst7850-poza_grup_daimlerPrezent la invitaţia Ministrului Dan Şova, deputatul Ioan Dîrzu a subliniat importanţa creării de locuri de muncă: „Avem nevoie de locuri de muncă mai multe în judeţul Alba, iar ceea ce s-a realizat acum la Sebeş demonstrează că PSD se ţine de promisiuni.

De multe ori se vorbeşte prea uşor de investiţii dar nimic nu se face, iar acum am demonstrat că dacă există voinţă politică reală putem face lucruri importante pentru cetăţenii din judeţul nostru.

Mulţumim Guvernului Ponta şi în special Ministrului Dan Şova pentru susţinerea acordată în vederea realizării acestei investiţii.

Modelul Sebeş trebuie să se reproducă şi la Alba Iulia şi în alte localităţi din judeţ.

Ministrul Dan Şova a subliniat în cadrul întâlnirii nevoia de a atrage noi investiţii în România şi se bucură că acest proiect a fost realizat în judeţul Alba, într-un oraş condus de o administraţie social democrată.

Ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură a lăudat aportul personal adus în realizarea acestui proiect a primarului Sebeşului, Alexandru Dăncilă, şi a deputatului PSD, Ioan Dîrzu.

Fii la curent cu cele mai noi anunturi negociate.

Urmărește negociat.ro pe Facebook