Tags Posts tagged with "interviu"

interviu

Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Alba organizează concurs pentru ocuparea pe perioadă determinată a nouă funcții contractuale de execuție, temporar vacante. Este vorba despre câte un post medic veterinar gradul III, asistent veterinar tr. IA, tehnician tr. IA, un post inspector de specialitate gradul I, trei posturi laborant tr, IA, două posturi inspector de specialitate gr. II.

Pentru a ocupa un post contractual vacant sau temporar vacant candidații trebuie să îndeplinească următoarele condiții generale, conform art. 3 al Regulamentului-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 286 din 23 martie 2011, cu modificările și completările ulterioare:

  1. a) are cetățenia română, cetățenie a altor state membre ale Uniunii Europene sau a statelor aparținând Spațiului Economic European și domiciliul în România;
  2. b) cunoaște limba română, scris și vorbit;
  3. c) are vârsta minimă reglementată de prevederile legale;
  4. d) are capacitate deplină de exercițiu;
  5. e) are o stare de sănătate corespunzătoare postului pentru care candidează, atestată pe baza adeverinței medicale eliberate de medicul de familie sau de unitățile sanitare abilitate;
  6. f) îndeplinește condițiile de studii și, după caz, de vechime sau alte condiții specifice potrivit cerințelor postului scos la concurs;
  7. g) nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni contra umanității, contra statului ori contra autorității, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiției, de fals ori a unor fapte de corupție sau a unei infracțiuni săvârșite cu intenție, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcției, cu excepția situației în care a intervenit reabilitarea.

Condiţiile specifice necesare în vederea participării la concurs şi a ocupării funcției contractuale sunt:

– un post medic veterinar gradul III. Condiții: studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă în domeniul medicină veterinară; minim 6 luni vechime în specialitatea funcţiei.

– un post asistent veterinar tr. IA. Condiții: studii medii absolvite cu diplomă de bacalaureat în domeniul veterinar; minim 6 ani şi 6 luni vechime în specialitatea funcţiei.

– un post tehnician tr. IA. Condiții: studii medii de specialitate absolvite cu diplomă, şcoală tehnică în domeniul tehnician controlul calităţii produselor; minim 6 ani şi 6 luni vechime în specialitatea funcţiei.

– trei posturi laborant tr, IA. Condiții: studii medii de specialitate; minim 6 ani şi 6 luni vechime în specialitatea funcţiei.

– un post inspector de specialitate gr. I. Condiții: studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în domeniul economic; 5 ani vechime în specialitatea funcţiei.

– două posturi inspector de specialitate gr. II. Condiții: studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă, în domeniul economic; minim un an vechime în specialitatea funcţiei.

Concursul se va organiza conform calendarului următor: 4 august 2015, ora 10:00: proba scrisă; 7 august 2015, ora 10:00: proba interviu.

Dosarele de înscriere se depun la sediul instituției în termen de 10 zile de la publicarea anunțului (13 iulie). Conform art. 6 al Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, pentru înscrierea la concurs candidații vor prezenta un dosar de concurs care va conține următoarele documente:

– cererea de înscriere la concurs adresată conducătorului autorității sau instituției publice organizatoare;

– copia actului de identitate sau orice alt document care atestă identitatea, potrivit legii, după caz;

– copiile documentelor care să ateste nivelul studiilor și ale altor acte care atestă efectuarea unor specializări, precum și copiile documentelor care atestă îndeplinirea condițiilor specifice ale postului solicitate de autoritatea sau instituția publică;

– carnetul de muncă sau, după caz, adeverințele care atestă vechimea în muncă, în meserie și/sau în specialitatea studiilor, în copie;

– cazierul judiciar sau o declarație pe propria răspundere că nu are antecedente penale care să-l facă incompatibil cu funcția pentru care candidează;

– adeverință medicală care să ateste starea de sănătate corespunzătoare eliberată cu cel mult 6 luni anterior derulării concursului de către medicul de familie al candidatului sau de către unitățile sanitare abilitate;

– curriculum vitae.

Adeverința care atestă starea de sănătate conține, în clar, numărul, data, numele emitentului și calitatea acestuia, în formatul standard stabilit de Ministerul Sănătății.

În cazul în care candidatul depune o declarație pe proprie răspundere că nu are antecedente penale, în cazul în care este declarat admis la selecția dosarelor, acesta are obligația de a completa dosarul de concurs cu originalul cazierului judiciar, cel mai târziu până la data desfășurării primei probe a concursului.

Copia actului de identitate, copiile documentelor de studii și carnetul de muncă sau, după caz, adeverințele care atestă vechimea vor fi prezentate și în original în vederea verificării conformității copiilor cu acestea.

Detalii privind condiţiile specifice şi bibliografia de concurs sunt disponibile accesând pagina oficială. Relaţii suplimentare se pot obţine la sediul Direcției  Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Aba, din Alba Iulia, Str. Lalelelor, Nr. 7A, telefon: 0258/835.915 sau 0258/835.950.

Așa cum nu există vară fără furtuni, nici viața nu e lipsită de necazuri. Deseori imprevizibile, încercările vieții ne pot copleși într-atât cât să ne pierdem și speranța că o mai putem lua vreodată de la capăt. Și totuși, în astfel de momente Dumnezeu ne întinde o mână de ajutor prin oamenii care nu pot trece indiferenți pe lângă noi, acei buni samarineni pentru care milostenia nu e un cuvânt arhaic, ci o realitate mereu actuală. Dacă o fac personal sau dacă își oferă timpul sau banii prin intermediul unei organizații non-profit, contează mai puțin. Important este că sunt alături de cei aflați în mare nevoie! Unul dintre ei este preotul Constantin Necula, conferențiar la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu.

Invitat la Simpozionul Național de Pedagogie Creștină, desfășurat la București în perioada 27-29 aprilie 2015, părintele i-a dedicat lui Gabriel Tudor cele 10 minute de pauză pentru a ne explica de ce este importantă milostenia în viața noastră.

Gabriel Tudor (Asociația “Salvează o inimă”): Vorbim astăzi despre milostenie și iubirea aproapelui, în special din perspectiva actelor caritabile. Care este rolul milosteniei în viața fiecăruia dintre noi?

Preotul Constantin Necula: Să ne apropie de Dumnezeu. Dumnezeu e milostiv în primul rând. Cine nu milostivește în numele lui Dumnezeu nu se milostivește nici de sine! E un fel de canal de legătură fundamentală între mila lui Dumnezeu și exercițiul tău de a fi ca Dumnezeu.

Este milostenia o datorie sau o simplă alegere?

Eu cred că e o alegere deloc simplă, pentru că de fiecare dată, nu-i așa, se întâmplă după ce ai dat 2 lei la un amărât, când te duci să-ți cumperi primul produs din primul magazin, constați că îți lipsesc 2 lei. Adică este o alegere care are în spatele său întotdeauna ispita de a crede că ai dat prost, că ai dat celui care nu era vrednic de cei 2 lei, dar în aceeași măsură este și un efort de a te sărăci pe tine de ceea ce ai vrea să ai. Și atunci devine un exercițiu extrem de complex, deloc simplu.

Când spunem „milostenie”, primul gând care ne vine în minte sunt… banii. Este milostenia doar un ajutor financiar sau ceva mult de atât?

Eu cred că e mult mai mult decât atât pentru că în spatele banilor e o mână care se întinde, sunt niște ochi care te privesc, sunt cei la care ajung în final acești bani. Eu lucrez de câțiva ani buni în relația aceasta cu dependenții de alcool și de drog, e un act de milostenie să îi ajuți! Mulți bodogăne și spun: „Ce, chiar cu bețivii ți-ai găsit și tu să faci milă?”, dar e frumos pentru că în momentul când se întorc acasă vin împreună cu familia lor, iar în familia lor este și copilul pe care îl iubesc, iar copilul ține în brațe un cățeluș, adică se restaurează cosmosul familiei, și ăsta e un lucru foarte important.

Cine este „aproapele nostru”?

E grea întrebarea… Mântuitorul spune că aproapele nostru este oricine dintre aceia care se apropie de noi.

Vă întreb pentru că trăim într-o lume în care bariera spațiu-timp se depășește tot mai mult și acum, datorită internetului mai ales, poate fi „aproapele nostru” o persoană dintr-o altă țară, de pe un alt continent sau poate chiar de o altă religie?

Acum, de exemplu sirienii decapitați de islamici nu mai sunt aproapele nostru, sunt sfinții noștri. Oamenii care suferă în orice regiune a lumii sunt subiect de rugăciune și, nu în ultimul rând, eu cred că și cei care scrâșnesc din dinți de ură împotriva noastră sunt subiectul rugăciunii noastre și atunci aproapele meu rămâne tot acela care este subiect al rugăciunii mele.

Sfântul Apostol Iacov spune „Credința fără fapte este moartă în ea însăși”. În ce măsură actele caritabile pot fi o dovadă sau un „barometru” al credinței?

Să nu fie proiecte de genul „luăm dintr-o parte ciocolată să dăm în cealaltă, facem pungulițe”, că noi ne-am cam obișnuit așa, să lucrăm etanș. Este foarte important să înțelegem ce vrea să ne zică Hristos de fiecare dată prin acest dar. Vreau să subliniez un aspect: caritatea având ca fundament real credința nu se împlinește decât atunci când sporește caritatea celuilalt de lângă tine, îl obligă și pe celălalt să simtă că din bucata lui de pâine poate să mai hrănească un om și un câine.

Ce avem de câștigat dacă suntem milostivi și ne pasă de cei neajutorați?

Mântuirea! E limpede, cine nu e milostiv nu se mântuiește. Acuma, prețul e cam mare dar merită!

Dumnezeu ne avertizează să facem în așa fel încât „să nu știe stânga ce face dreapta!”. Ce înseamnă acest lucru dacă vorbim de gesturi frumoase, de fapte bune făcute prin intermediul unui ONG, unde totul poate fi transparent. Pierdem valoarea sau răsplata milosteniei?

În niciun caz! Eu cred că și Biserica trebuie să fie un pic mai transparentă în milostenia pe care o face. Un exemplu simplu: luni de zile, pe Facebook am fost „chinuit” de un nene care îmi spunea că el n-are nevoie de fraze ca să-i spun că Biserica lucrează, ci de cifre. Am început să-i postez căminul de bătrâni din județul Sălaj, faptul că Episcopia Devei a lucrat la îmbunătățirea calității vieții într-un spital, au fost copiii din Bucium de la noi din Făgăraș care au adoptat bunici, până când a apărut inclusiv raportul Patriarhiei Române, unde 19,5 milioane de euro au fost date pentru asistență socială. Și atunci, într-adevăr omul a răspuns cu respect. Avem nevoie să le spunem oamenilor unde sunt banii de care suntem învinuiți că îi luăm de la popor!

Așadar, preotul și levitul nu mai trec nepăsători în zilele noastre pe lângă omul tâlhărit…

Sunt cazuri nefericite în care o fac așa, dar de cele mai multe ori preotul și levitul sunt tâlhăriții.

Cum facem să fim buni samarineni, când poate și noi ducem o viață în care nu ne-ar strica puțin ajutor? Când putem spune: „Am prea puțin încât să dau și altuia!”?

Nu cred că există o astfel de limită de jos a bunătății. Bunica mea era o femeie extrem de săracă și de fiecare dată tot mai găsea un cartof undeva, ascuns în cămară. Deci, eu cred că trebuie să fim lipsiți de orice fel de bucurie ca să nu mai avem ce da. Azi-dimineață, când veneam spre simpozion, un nene m-a rugat să-i dau bănuți, n-aveam cum să mă mișc în situația asta. Era vânzător de flori și i-am spus: „Uite, n-am bani, dar îți dau binecuvântarea să îți vinzi toate florile!” Acum, în pauză, a venit să-mi spună că le-a vândut pe toate. O binecuvântare să-și facă bine treaba nu e o milostenie?

În Asociația „Salvează o inimă” există tineri voluntari care-și oferă timpul pentru a ajuta copii grav bolnavi să aibă o șansă în plus la viață. Este și aceasta o formă de milostenie, nu-i așa?

Asta înseamnă să-i dai inima ta celuilalt, care e bolnav de inimă! Noi trebuie să ne învățăm că inima noastră dacă bate pentru cineva, pe a celuilalt o face să bată mai bine. Știu sigur din situația bolnavului de pe patul de spital, dar și din situația omului care ajută oamenii din spital că oamenii nu trebuie obosiți cu milostenia, dar trebuie însoțiți până departe, până să fie dincolo de orizont.

Dumnezeu care ne dă tot ceea ce este bun ne-a dat fiecăruia câte un talant. Pasiunea investită într-un scop caritabil poate fi considerată o „înmulțire a acestui talant”?

Pasiunea nu în sensul de patimă, da. Dar când hobby-ul tău devine patima ta… cu patimă nu poți face ajutor! Nu poți să fii pătimaș, încrâncenat și să dăruiești ceva care să dezîncrânceneze.

Ce credeți că i-ar motiva pe tineri să dăruiască mai mult din timpul și banii lor pentru a-i ajuta pe cei sărmani?

Să vadă realitatea! Eu aș propune școlilor să meargă din când în când cu copiii ăștia mai nărăvași prin câte un penitenciar să-i vadă pe copiii care au luat-o pe coajă că n-au fost cuminți, să meargă prin spitale, să ajute la spălat pe jos, să mai pună câte un geam, să curețe câte un parc… Adică trebuie puși în situația de… și arătat ce se întâmplă. Am stat zilele acestea într-un cartier mai mărginaș al Bucureștiului și m-am strecurat seara printre oameni și, povestind cu ei, i-am văzut ce dispuși erau să ajute. Extraordinar! Din bucata de pâine pe care am împărțit-o împreună și ne-am făcut sandvișuri, au mai găsit la un moment dat și pentru celălalt care s-a adăugat. Și am povestit câte în lună și în stele, am povestit cu oamenii pe care nu îi bagă nimeni în seamă.

E adevărat că oamenii care trec prin greutăți îi înțeleg mai bine pe cei suferinzi și îi ajută mai mult?
Uneori da, alteori ba. Uneori li se mărește răutatea, depinde cum își asumă această greutate. Sunt oameni care tocmai pentru că au trecut prin greutate nu mai suportă pe nimeni și îndepărtează orice fel de iertare pentru lumea din jur și Dumnezeul care ține lumea.

Din cauza anumitor cazuri de fraudă din trecut, sunt numeroase asociații umanitare acum care se luptă din răsputeri să câștige încrederea românilor. Cum credeți că putem depăși prejudecata potrivit căreia toate ONG-urile sunt saci fără fund și niciodată nu știi unde ajung banii pe care îi donezi?

ONG se numesc și cei care dau din gură și cei care muncesc. Ar trebui pentru ONG-urile care muncesc pe bune și ajută oamenii să nu aibă aceeași denumire. Eu nu pot să alătur, de exemplu, ASUR-ul de asociația care a construit un spital, pentru că nu văd nimic ieșind din mâna lor. Și atunci eu cred că și unii și ceilalți trebuie să aibă această responsabilitate de restartare a softului comunicațional către lume. Este și problema Bisericii. Noi înșine trebuie să spunem lumii ce se întâmplă cu ceea ce facem!

Pentru că suntem în Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur, aș dori să încheiem cu un îndemn al acestuia către toți creștinii: „Dă banii tăi lui Hristos, căci mai fericit este a da decât a lua!”. Practic, citându-L pe Mântuitor, Sfântul Ioan ne îndeamnă să-i ajutăm pe săraci, cu care Domnul se identifică…

Mi-ar place să avem atâți Hristoși câți săraci avem. Din nefericire, săracii noștri sunt unii dintre ei atinși crunt de lene, de acest „Dolce far niente” al asigurărilor sociale. Zilele trecute citeam într-o știre că într-un județ din țară 3 din 5 oameni așteaptă în fiecare zi să fie susținuți de stat. Sunt „angajații” Direcției pentru Protecția Socială. O astfel de sărăcie nu este sărăcia în care S-ar înveșmânta Hristos! Hristos Se înveșmântează în sărăcia pe care eu am gustat-o în zilele trecute de la un bătrân care m-a rugat să-l ajut să cumpere Pamperși pentru soția lui care este bolnavă la pat și chiar nu se poate ridica. A doua zi de dimineață, pentru că nu putea să-mi aducă banii – nici nu i-am cerut, Doamne ferește! – a venit și mi-a adus un ceai fierbinte pentru că a văzut că sunt obosit. Astea-s gesturile în care nu mai știi când dai și când primești. Ceaiul ăla a făcut cât sute și sute și sute de medalii!

Semn că există întotdeauna o răsplată pentru binele făcut…

Semn că tot timpul e Hristos acolo!

Părintele Constantin Necula este unul dintre cei mai îndrăgiți slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române, mai ales în rândul tinerilor. Este doctor în teologie, a publicat zeci de cărți și predă la secția Catehetică-Omiletică a Facultății „Andrei Șaguna” din Sibiu. A susținut nenumărate conferințe și simpozioane pe diverse teme în marile centre culturale ale țării, între care: București, Cluj, Iași, Timișoara, Oradea, Craiova și Brașov. De asemenea, participă la emisiuni de radio și televiziune, unde face misiune prin talentul oratoric și prin spiritul dedicat problemelor vremii.

Interviu cu maestrul FIDE Marius Ceteraş, antrenor de şah, arbitru, cel mai important promotor al acestui sport în judeţul Alba, autor al unor manuale de şah…

*Societatea comercială IPEC Alba Iulia, printre foarte puţinii susţinători ai şahiştilor din judeţul Alba

Interviu

– Şahul albaiulian încheie un an 2014 cu rezultate uriaşe…
– Da, a fost un extraordinar. Mai întâi Mihnea Costachi şi Radu Ţâmpea au câştigat 5 medalii de aur şi una de bronz la Campionatele Naţionale de juniori din luna aprilie, rezultat care a plasat CSU Alba Iulia pe locul 3 în clasamentul neoficial pe medalii după Politehnica Iasi şi CSS 1 Timişoara.
Apoi Mihnea Costachi a avut o serie de evoluţii excelente care au culminat cu medalia de bronz la Campionatul Mondial de juniori din Africa de Sud şi medalia de argint la Campionatul Naţional de seniori de şah rapid, competiţie la care eu am reuşit să obţin medalia de aur. Recent un alt tânăr şahist albaiulian, George Ileană, legitimat la Şah Club Cugir, a obţinut medalia de aur la Campionatul Mondial Şcolar din Brazilia. Cu greu puteam spera la mai mult pentru un singur an competiţional.

– Cu ce costuri s-au obţinut aceste rezultate?
– În primul rând în spatele acestor rezultate stau sute, chiar mii de ore de muncă. Fiindcă rezultatele nu sunt întâmplătoare, ci rodul a mulţi ani de sacrificii. Toţi acesti copii au început să studieze sahul cam de la vârsta de 5 ani şi aloca în medie circa 2 ore pe zi pentru pregătire. Apoi vin costurile financiare, care sunt cu atât mai mari cu cât nivelul competiţiilor creşte. Pentru un junior de performanţă ca Mihnea Costachi, aceste costuri se ridică la circa 20.000 lei anual şi ele vor creşte în anii următori dacă va dori să progreseze, să acumuleze experienţă, deoarece va trebui să participe la mult mai multe competiţii internaţionale, unde costurile sunt mai mari.

– Cine îi sprijină pe aceşti copii talentaţi?
– în primul rând sprijinul vine din partea părinţilor. Fără un efort financiar semnificativ al părinţilor, practic şansele de afirmare pe plan naţional şi internaţional al unui copil sunt nule.
La anumite turnee cheltuielile sunt suportate parţial sau integral de Federaţia Română de Şah, dar acest sprijin este limitat. De exemplu în cazul lui Mihnea Costachi federaţia a suportat costurile participării lui la două turnee open (circa 800 lei/turneu) şi la Campionatul European de juniori pe echipe. În plus, ca răsplată pentru medalia de bronz de la mondialele de juniori, i-a fost decontat biletul de avion până în Africa de Sud, plătit iniţial de parinţii lui, şi care a costat circa 900 euro. Dacă însă Mihnea termina acel turneu pe locul 11, care oricum ar fi fost un rezultat excelent dat fiind nivelul competiţiei, nu i s-ar fi decontat biletul de avion.
Atunci când ai şansa să ai un sponsor care să îţi susţina activitatea, o parte din cheltuieli sunt plătite de acesta. Nu pot să nu amintesc aici SC IPEC SA din Alba Iulia, care a decis să se implice în sprijinirea şahului albaiulian. Deja IPEC SA a susţinut financiar participarea lui George Ileană la Campionatul Mondial Şcolar din Brazilia, precum şi a unui alt şahist albaiulian, Iustin Ciorgovean, la mai multe turnee naţionale, iar de curând îl susţine şi pe Mihnea Costachi. Sper să fie o colaborare de lungă durată şi benefică pentru ambele părţi, fiindcă având susţinerea unui sponsor de calibrul SC IPEC SA, şahul albaiulian are perspective foarte bune.

– Dar autorităţile locale?
– Consiliul Judeţean Alba a alocat in acest an 15.000 lei pentru organizarea festivalului Open Şah Alba, deci se poate spune că tinerii şahişti albaiulieni au beneficiat indirect de o parte din aceasta sumă, fiind printre cei care au câştigat premiile oferite de organizatori. Avem promisiuni din partea Consiliului Judeţean Alba şi Primăriei Alba Iulia că şahul va avea un mai mare suport pe viitor, astfel încât să putem dezvolta şi mai mult activitatea şahistă juvenilă în Alba Iulia şi judeţul Alba. Odată ce va fi găsită formula legală optimă de finanţare a activităţilor şahiste de către autorităţile locale, eu cred că lucrurile vor evolua în direcţia bună.

– În ce relaţie sunteţi cu Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Alba?
– Cu cei de la DJST Alba ne întâlnim o dată pe an, atunci cand se organizeaza Gala Sporturilor. Ii intereseaza atat de mult sahul albaiulian, incat nici macar nu au catadicsit sa ne felicite dupa vreunul dintre rezultatele obtinute in acest an. Daca dumneavoastra aflati cumva ce implicare are aceasta directie in sportul din judetul Alba, va rog sa ma anuntati si pe mine.

– Dacă Mihnea ar trăi în Franţa sau Germania, ce sprijin ar primi din partea instituţiilor administrative locale, regionale?
– Nu cred că ar trebui să privim atât de departe. Cu siguranţă că Mihnea şi-ar fi făcut mult mai puţine griji cu privire la susţinerea financiară pentru participarea lui la competiţii şi dacă ar fi trăit în Romania, dar în Iaşi, Timişoara sau Bucureşti, oraşe unde şahul are o frumoasă tradiţie şi este sprijinit financiar.
Acesta este şi motivul pentru care el a jucat mai mulţi ani pentru CSS Timişoara, la fel cum o face în prezent Adrian Sechereş, un alt foarte talentat junior din judeţul nostru, care este din Teiuş şi studiază la Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan” din Alba Iulia.

– Câţi bani a primit Clubul de Şah din Alba Iulia în ultimii……. 10 ani ?
– În total în jur de 70.000 lei din partea Consiliului Local Alba Iulia, restul cheltuielilor fiind asigurate din sponsorizări, contribuţii ale membrilor clubului sau a părinţilor acestora.

– Avem în Alba Iulia un sediu al Clubului de Şah ?
– Din fericire, da. Spun asta, fiindcă sunt destule oraşe în care cluburile de şah se confruntă cu lipsa unei săli în care să îşi poată desfăşura activitatea. Clubul Municipal de Şah îşi desfăşoara activitatea într-un spaţiu pus la dispoziţie de Primăria Alba Iulia. Este locul unde în ultimii 20 de ani au învăţat tainele jocului de şah sute de copii albaiulieni şi unde s-au desfăşurat zeci de competiţii şahiste.

– Ştiu pe cineva care doreşte să-şi trimită copilul la şah. Unde poate face acest lucru? Mă refer la Alba Iulia.
– Momentan nu se organizează cursuri de şah, deoarece sediul clubului municipal de şah are nevoie de unele modificări. După ce se termină renovarea sediului, se vor relua cursurile de iniţiere pentru copii, cel mai probabil în luna ianuarie. Daca anul 2014 a fost unul al marilor performanţe în şahul juvenil albaiulian, îmi doresc ca anul 2015 să fie un an al promovării şahului în rândul copiilor din Alba Iulia şi judeţul Alba. Nu vreau să fac afirmaţii hazardate, dar îmi propun să realizez un proiect mai mare de popularizare a şahului de care sa beneficieze câteva sute de copii. Rămâne să găsesc timp pentru acest proiect şi sprijin financiar pentru punerea lui în practică.

– Aţi scris câteva cărţi despre şah … interesează pe cineva la nivelul oraşului Alba Iulia – sau în judeţ – acest lucru ?
– Am scris, spun eu şi nu numai, cele mai bune cărţi de şah pentru începători care există în acest moment în limba română. Cărţile sunt folosite în majoritatea cluburilor de şah din România şi în foarte multe şcoli în care elevii studiază şahul în mod organizat. Câteva sute de cărţi le-am oferit gratuit copiilor din judeţul Alba, fie în timpul acţiunilor mele de promovare a şahului în şcolile din judet, fie la solicitarea unor cadre didactice din şcoli unde se organizează activităţi şahiste.
Dacă sensul întrebării dve. era cumva şi acela dacă a existat vreun sprijin al autorităţilor locale pentru publicarea carţilor, răspunsul este negativ. Nu fiindcă aş fi cerut sprijin şi aş fi fost refuzat, ci pur şi simplu pentru că nu am dorit eu vreun sprijin. Mi se pare anormal ca o carte care este vândută pe piaţă să fie subvenţionată de autorităţile locale. Dacă eşti un bun scriitor, poţi să publici şi pe cont propriu, să investeşti o sumă de bani în tiparirea cărţilor, să îţi recuperezi investiţia şi să obţii un profit. Mai mult chiar, am decis să plătesc ceva în plus din buzunarul propriu pentru a introduce într-una dintre cărţile mele o secţiune „Vizitaţi Alba Iulia şi judeţul Alba” în care cititorii cărţii sunt invitaţi să ne viziteze judeţul, eu prezentându-le cele mai interesante obiective de vizitat.
Ceea ce pot să mai spun este că dacă într-o zi va exista un proiect mai amplu al Consiliului Judeţean Alba sau al vreuneia dintre primăriile din judeţul Alba pentru promovarea şahului în şcoli, sunt dispus să le ofer gratuit dreptul de a tipări oricâte exemplare din cărţile mele vor dori şi să le ofere elevilor din şcolile cuprinse în proiect, fără ca eu să am vreun beneficiu financiar din aceasta operaţiune. Altfel spus, sunt dispus să renunţ la orice fel de drepturi de autor în cazul cărţilor tipărite pentru astfel de acţiuni necomerciale, care au ca scop promovarea şahului în judeţul Alba.

– De ce ar investi un om de afaceri în şah ? Nu mă refer la partea publică, ma refer la privaţi…
– De exemplu, pentru ca imaginea sa să fie asociată cu un sport intelectual şi, în general, apreciat de publicul larg. Nu ştiu daca aţi remarcat, dar în ultimul timp tot mai multe reclame TV au tematică şahistă. Nu cred că este o întâmplare, pur şi simplu cei care se ocupă de publicitate consideră că asocierea dintre imaginea unei firme sau a unui produs cu jocul de şah este pozitivă şi de aceea fac această asociere. De aceea eu cred că vom vedea tot mai mulţi oameni de afaceri care vor sponsoriza activităţi şahiste în viitor.

– Dacă aţi fi milionar, aţi investi în şah ? De ce ?
– Cu siguranţă! Aş face-o mai ales fiindcă îmi plac tinerii preocupaţi în cultivarea inteligenţei lor. Investiţia în inteligenţă îţi aduce mai devreme sau mai tarziu, direct sau indirect, şi un profit.

– De ce nu-şi respectă românii valorile ?
– Fiindcă nu am suferit încă destul datorită acestei lipse de respect.

– Ştiu ca organizaţi un open în memoria profesorului Mihail Breaz, cel care v-a pus (să spunem aşa) calul, nebunul şi pionii în mână…. Ce s-ar mai putea face pentru a păstra vie memoria şahistului albaiulian Mihail Breaz ?
– Mihail Breaz a fost mai mult decat un şahist, a fost un promotor al şahului în judeţul Alba. Datorită activităţii dânsului mii de copii au învăţat să joace şah, lucru care, cred eu, i-a ajutat şi în alte activităţi pe care le-au desfăşurat ulterior. Cel mai bun lucru pe care îl putem face pentra a păstra vie memoria maestrului Mihail Breaz este să ducem mai departe ceea ce dânsul a început.

– Vă mulţumim şi vă dorim un An 2015 la fel de bun!
– Eu va mulţumesc pentru şansa de a vorbi despre situaţia şahului din judeţul Alba!

A consemnat Iulian BROK

Interviu cu Florin Săsărman, directorul Bistriţa Folk, un prieten al Festivalului de Muzică Folk „Ziua de Mâine” de la Alba Iulia…

-Am în minte nişte imagini cu dvs, cu Vali Şerban, Hans Knall…. era în 2005 la prima ediţie a Festivalului „Ziua de Mâine”.
-Parcurgând cei 10 ani de existenţă ai Festivalului „Ziua de Mâine”, pot să vă spun că parcurg aceşti ani din viaţa mea, ultimii 10 ani din urmă. Am fost martorul însămânţării ideii de festival folk la Alba Iulia înainte de 2005.
În 2002 am pornit Bistriţa Folk în care Vali Şerban a fost un mare sprijin, real, viu, al acelui festival… şi atunci am creat această axă Bistriţa-Alba Iulia pe care se sprijină folkul în Adreal. Aş crea chiar un triunghi al folkului din Ardeal… cu vârful în Cluj, mai exact la „Diligenţa de Bizanţ”…
În acest context am fost unul din locuitorii Zilei de Mâine şi am văzut cu ochii mei fiecare treaptă care s-a pus pentru a ridica, pentru a creşte Festivalul de Folk de la Alba Iulia.

-Cum vedeţi folkul românesc în anul 2014?
-Încă sunt ani de linişte în folk. În ultimii 10 ani lucrurile s-au aşezat pe un făgaş pe care nu se mai pot schimba… Vechilor generaţii de folkişti li se adaugă noile generaţii, şi dacă generaţia de mijloc nu s-a ridicat la nivelul primelor generaţii, nu ne rămâne decât să sperăm că generaţia care se va naşte acum se naşte în concursuri la festivaluri de profil, va reuşi acest lucru.

-Ce muzică ascultaţi acasă?
-Fiind mai mult om de teren, ascult radioul sau albume de muzică folk. Îmi sunt nelipsite albumele Lereennei McKennett sau ariile Sarei Brightman. Când sunt acasă ascult şi reascult muzica confraţiilor mei, pentru că mai noi sau mai vechi, am nevoie de muzica lor în „Diligenţa de Bizanţ”, o emisiune din anul 1995…

-De ce aţi aderat la „ideologia” folkului ?
-Am iubit poezia din primii ani de şcoală şi pentru acest lucru trebuie să mulţumesc învăţătoarei mele Teodora Dascăl, (apropo de faptul că Raul Cârstea cântă un superb poem al lui Virgil Carianopol: „Învăţătoarea mea din sclasa I”) şi profesorii de mai târziu… Când am auzit această poezie cântată de folkişti am ştiut ce trebuie să fac şi eu în această viaţă… pentru că de cântat cântam din copilărie la toate serbările din satul meu.

Interviu acordat Ziarului festivalului „Ziua de Mâine” (a consemnat Iulian Brok)

*Foto: Florin Săsărman, Hans Knall, Vali Şerban, Ziua de Mâine 2005

PopaNicolaeProgramul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 constituie un moment de răscruce în ceea ce privește dezvoltarea agriculturii românești.

 

1.     Dle director general adjunct, care este situația derularii Programului actual de finanțare pentru mediul rural?

Bilanțul PNDR 2007 – 2013 este unul deosebit de bun. APDRP  a contractat până în prezent aproximativ 82.644 de proiecte de investiții, în valoare de 5,50 miliarde de euro, reprezentând 82% din alocarea financiară. Plățile totale nerambursabile efectuate de către Agenție, se ridică la 5,59 miliarde de euro, inclusiv Axa II – plăți directe prin măsurile delagate la APIA, ceea ce reprezintă peste 63% absorbție efectivă din fondurile alocate de UE. Luând în considerare și ultimele sesiuni care se vor organiza în cursul anului 2013, gradul final de absorbție pentru perioada 2007 – 2013 va fi de aproximativ 95% din suma alocată de 8 miliarde de euro. Evident, deși lucrurile arată bine, avem și nemulțumiri și mă refer în primul rând la faptul că nu am reușit să-i finanțăm pe toți cei care au depus proiecte. Dar acest lucru era imposibil ținând cont că au fost depuse peste 143.000 de cereri de finațare cu o valoare de 19 miliarde de euro, iar banii alocați ajung pentru maxim 85.000 de proiecte. Ne așteptăm, însă, ca mulți din cei care nu au reușit să primească finanțare să vină din nou în viitoarea programare.

2.     Pentru că ați menționat viitoarea programare, v-am ruga să ne spuneți pe ce principii va fi gândită aceasta

Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 constituie un moment de răscruce în ceea ce privește dezvoltarea agriculturii românești. Ne propunem să relansăm investițiile în agricultură, dar acest lucru nu poate fi făcut decât printr-o construcție suplă și o raportare la problemele reale, pe o pliere la nevoile și necesitățile practice ale beneficiarilor. Viitorul Program trebuie să fie flexibil, aplicat, simplu și ușor de implementat pe fiecare Măsură.

 

3.     Despre ce Măsuri de finanțare este vorba în viitorul PNDR?

În primul rând dorim de la viitorul Program Măsuri eficiente și cu plus valoare maximă. Din 24 de Măsuri câte au fost disponibile în această perioadă, pe viitor vor rămâne doar 13. S-a redus numărul domeniilor de intervenție pentru a nu risipii banii europeni pe ceea ce nu se cere.

Avem o alocare de 7,1 miliarde de euro de la Uniunea Europeană, la care se adaugă cofinanțarea națională de 1,4 miliarde de euro. Cu alte cuvinte, vom avea la dispoziție aproximativ 8,5 miliarde de euro care vor fi repartizate pe anumite Măsuri. Putem deja să menționăm câteva dintre ele.

Astfel, vom avea Măsura de instalare a tinerilor (actuala 112) care va beneficia de peste 619 milioane de euro. Aici vom acorda sume între 50.000 și 60.000 de euro, banii fiind suficienți pentru aproximativ 11.000 de solicitanți.

Actuala Măsură de modernizare a fermelor (121) va continua într-o formă mult mai precisă, cu o alocare totală de 1,83 miliarde de euro. Vom avea o parte dedicată modernizării propriu-zise, pentru care va fi disponibil peste 1 miliard de euro. Aici vor intervenii doua subprograme, dintre care cel de pomicultură va avea o alocație de 198 de milioane de euro, iar alte tipuri de investiții peste 828 de milioane de euro. Tot în cadrul acestui viitor domeniu de intervenție vor fi cuprinse și investițiile în procesare, care acum sunt pe Măsura 123, (aproape 330 milioane de euro), dar și cele în infrastructura agricolă (actuala Măsura 125), inclusiv irigațiile, cu o alocare de 476 de milioane de euro.

Dezvoltarea afacerilor în mediul rural nu a fost uitată și astfel, investițiile microîntreprinderilor (actuala Măsura 312), dar și dezvoltarea turismului rural (actuala Măsura 313) vor avea o alocare de 412 milioane de euro.

Așa cum era și normal sprijinirea dezvoltării infrastructurii satelor românești (actuala Măsura 322) va fi în continuare o prioritate. Vorbim de o sumă disponibilă de 1 miliard de euro.

În ceea ce privește componenta dedicată bunăstării animalelor (păsări și porc), actuala Măsură 215 a PNDR, acesta va continua într-o formă regândită pentru a deveni mai atractivă pentru fermieri. Se are în vedere o alocare de 437 de milioane de euro.

Aș vrea să menționez și faptul că fondurile mutuale pentru acoperirea riscurilor din agricultură (secetă, inundații sau îngheț) vor avea o alocare de aproape 400 de milioane de euro. Pentru despăgubiri, contribuția Uniunii Europene va fi de 65%, iar diferența de 35% va fi asigurată prin contribuția producătorilor agricoli, membrii ai Fondului Mutual.

Dacă componenta LEADER este deja un succes pentru țara noastră, cu atât mai mult, în următorii ani, abordarea aceasta va fi o prioritate. Este nevoie să sprijinim înființarea a cât mai multor GAL-uri și să consolidăm pe cele existente, pentru a alimenta cu fonduri europene dezvoltarea comunităților. Grupurile de Acțiune Locală sunt un concept de dezvoltare comunitară cu obiective clare, iar parteneriatul și cooperarea este motorul de funcționare. Alocarea viitoare pentru Axa LEADER este propusă a fi de 376 de milioane de euro.

4.     Actualul PNDR a fost de foarte multe ori criticat. Am învățat ceva din derularea lui pentru a construi un viitor Program mai eficient?

PNDR 2014 – 2020 trebuie corectat și trebuie îmbunătățită mai ales aplicabilitatea lui în funcție de ceea ce nu a mers în Programul 2007 – 2013. Vom încerca să înlăturăm tot ceea ce nu a funcționat și să evităm greșelile făcute pentru a nu mai fi în situația de a modifica și recalibra mereu anumite elemente. Pentru aceasta avem de rezolvat unele lucruri strict necesare și fără de care nu putem vorbi de o creștere calitativă a viitoarei programări.

Astfel, perioada de evaluare care s-a prelungit nepermis de mult și care a declanșat foarte multe critici, reproșuri și contestații va fi mult redusă pentru că vom schimba procedura de organizare a sesiunilor de depunere a proiectelor. Acest lucru va duce la o perioadă de evaluare de maxim 2-3 luni. Sperăm ca depunerea unui număr aproximativ de proiecte raportat la suma repartizată în anul respectiv să reducă practic la minim numărul contestațiilor. Totodată, avem în vedere reducerea termenului maxim de plată de la 90 de zile cât este în prezent, la maxim 35 – 40 de zile.

Aș vrea să accentuez importanța consultanței și să atenționez viitorii solicitanți de fonduri să aleagă cu grijă pe cei care îl ghidează în alcătuirea documentației și să fie acoperiți contractual pentru întreaga derulare a proiectului.

5.     Cum vedeți simplificarea documentației pentru depunerea proiectelor?

Simplificarea documentațiilor este o preocupare și o direcție prioritară în elaborarea viitorului Program, poate chiar definitorie, pentru că trebuie să reducem la maxim documentele, aprobările, acordurile și alte hârti care nu au relevanță. La fel de important este și simplificarea la maxim a fișelor tehnice ale măsurilor, a ghidurilor solicitantului, a procedurilor de lucru pentru ca beneficiarul să-și concentreze atenția pe execuția și realizarea obiectivului proiectat. O soluție pe care o avem în vedere este înființarea unor birouri unice de autorizare și aprobare a proiectelor de finanțare, lucru foarte fezabil în condițiile descentralizării administrativ-teritoriale.

Studiul de fezabilitate, proiectul tehnic și celelalte studii de specialitate vor trebui comasate într-un singur document care să cuprindă toate informațiile tehnice necesare pentru evaluare.

O altă simplificare o încercăm în ceea ce privește achizițiile. Acestea ne-au dat mari bătăi de cap, iar o soluție este înființarea unei baze de date cu prețuri de referință, renunțându-se la actualul sistem greoi și sofisticat cu 3 oferte, supus contestațiilor permanente care pot duce la nefinalizarea proiectului. Orice furnizor care se încadrează în prețul de referință din sistem poate foarte simplu să își adjudece achiziția.

Nu trebuie să uităm că sunt necesare și destule schimbări de legislație națională care împiedică nespus de mult derularea în condiții normale a unui proiect.

6.     Știți că una din marile probleme cu care s-au confruntat cei care au accesat aceste fonduri este asigurarea banilor proprii pe care trebuie să îi pună în proiect. Sunt ceva speranțe pentru a veni în sprijinul viitorilor solicitanți pentru a-și asigura mai ușor cofinanțarea?

Problema cofinanțării este una dintre cele mai spinoase pentru că băncile, oricare ar fi ele, nu sunt prea interesate de a acorda credite cu dobândă mică pentru cei care accesează fondurile europene. Gajul solicitat pentru a primi credit este foarte mare și ca urmare beneficiarii sunt descurajați și se află în imposibilitatea de a asigura cofinanțarea proiectelor.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se gândește deja la un pachet legislativ concentrat prin care să se înființeze și să funcționeze din plin în viitoarea programare fonduri de creditare, fonduri de garantare și fonduri mutuale.

Pentru unele din acestea avem deja legislație și ma refer la Fondul de Garantare a Creditului Rural (FGCR) sau Fondul de Garantare pentru IMM (FNGCIMM) sau fondurile mutuale, rămânând ca în scurt timp sa fie elaborată și legislația pentru creditul rural.

7.     APDRP este una dintre cele mai eficiente agenții care derulează fonduri europene și acest lucru nu poate fi negat. Totuși sunt necesare și îmbunătățiri ale activității instituției. Cum vedeți optimizarea relației experți – beneficiari?

Este o întrebare foarte buna. Schimbarea atitudinii și comportamentului atât din partea experților noștri, dar și din partea unor beneficiari este o cerință primordială în procesul de accesare a fondurilor europene. Trebuie să se înțeleagă că și experții, dar și beneficiarii sunt în aceiași echipă, obiectivul comun fiind acela de a accesa cât mai multe fonduri europene.

Toate aceste obiective sunt în atenția Ministerului și a noastră, iar intenția comună este de a crea un mod de lucru, pentru angajații APDRP și pentru beneficiari,  responsabil, bazat pe colaborare și cooperare, având în centru ideea că interesele converg spre o accesare a banilor europeni fără suspiciuni sau intenții de fraudă.

APDRP va trebui la rândul ei să înțeleagă că este o îndatorire să furnizeze soluții, consultanță, informații cu toate cerințele și să nu fie economisit niciun efort pentru a salva orice proiect care poate fi finanțat, pentru a nu da înapoi la Uniunea Europeană niciun euro la sfârșitul programului.

Nicolae POPA

Director General Adjunct APDRP

 

Interviu Bogdan Florea - MediatorMeseria de mediator, una dintre cele mai noi meserii din România. Chiar dacă a fost introdus ca o necesitatate de aliniere la sistemul juridic european, ea vine acum în sprijinul oamenilor şi mai ales, devine un mod în care lucrurile neplăcute pot fi rezolvate într-un mod elegant. Despre ce înseamnă să fi mediator şi cine ar putea apela la serviciile mediatorilor, aflăm în interviul cu Bogdan Florea, mediator din Alba Iulia.


Vezi mai multe din Emisiuni TV pe 220.ro

180231_198713940143952_5283297_nDomnule Eugen Furdui, acum 2000 de ani Roşia Montană o ducea bine, era prosperă, romanii scoteau tone de aur. Acum 150 de ani Ion Agârbiceanu scria despre zonă că este o zonă prosperă dar acum în 2013 este o zonă în decădere, ce se întâmplă?

Vreau să vă răspund la întrebarea pe care aţi pus-o. Eu, primarul din Roşia Montană nu pot schimba Alba, dar resursa de aur care este la Roşia Montană poate influenţa pozitiv devoltarea judeţului Alba şi chiar devoltarea naţională. Acum să revenim la Roşia Montană. Aşa este se cunoaşte, din păcate Roşia Montană în ultimii 15 ani a fost mediatizată şi cunoscută peste tot pe plan mondial, dar nu s-a făcut nimic. Roşia Montană există, trăişte datorită activităţii din ea. Ştim cu toţii, am fost informaţi că activitatea de bază la Roşia Montană a fost exploatarea aurului.

Practic de aceea s-a înfiinţat localitatea?

Adevărat, aşa cum spuneaţi în urmă cu 150 de ani din unele acte vechi reiese că doar comuna Roşia Montană avea o populaţie de 12-13000 de locuitori. Această invazie de locuitori în Roşia Montană s-a datorat datorită zăcământului de aur şi argint bogat pe care îl deţine Roşia Montană. Din păcate în momentul de faţă ne confruntăm cu depopularea zonei, cum se confruntă pe plan naţional, la ultimul recensământ Roşia Montană având 2900 de locuitori. Acest lucru se datorează firesc datorită lipsei locurilor de muncă în zonă.

Ce ar însemna pentru Roşia Montană repornirea mineritului?

Aşa cum spuneam mai sus activitatea la Roşia Montană a fost mineritul. Este adevărat căci cu tehnologiile noi care se propun nu se va mai lucra cu aşa număr mare de oameni, dar va acoperi problema din zonă cât şi din zonele limitrofe.

Se va dezvolta totuşi industria pe orizontală?

Adevărat, deşi acest investitor care vrea să investească la Roşia Montană pe site RMGC-ului se regăsesc câte locuri de muncă vor fi directe şi indirecte în perioada exploatării. Spune că vor fi 3000 de locuri directe în perioada construcţiilor proiectului şi 800 directe în perioada de implementare direct la această companie fără cele indirecte care vor fi create.

În acest moment cum se descurcă primarul din Roşia Montană cu administrarea comuniei, cu administrarea resur se lor dacă sunt, care sunt acestea?

Din păcate situaţia la Roşia Montană nu este chiar aşa de critică datorită acestui investitor care deşi nu exploatează aur la Roşia Montană are în prezent 500 de angajaţi care lucrează direct cu această companie. Dar, problema este nesigură pentru ziua de mâine pentru că aceşti oameni beneficiază de un contract de muncă pe o perioadă determinată şi nu ştim cât mai va mai fi dispus acest investitor dacă cei abilitaţi şi sunt în măsură să ia decizia dacă acest proiect se poate implementa la Roşia Montană sau nu, va mai oferi aceste locuri de muncă în zonă. Aceasta este cea mai critică problemă în momentul de faţă pe lângă cealaltă problemă pentru că sunt foarte mulţi care nici în momentul de faţă nu au un loc de muncă şi trăiesc din ajutorul social.

Din 1997 pot să enumăr aşa: convenţia democrată, PSD, Alianţa DA, PNL, PD, PDL, USL, acestea sunt entităţi le care au guvernat România, cui îi este frică de acest proiect?

Nu sunt în măsură să mă pronunţ aici şi chiar nici nu pot să afirm, dar am cerut în nenumărate rânduri la toate guvernările care le-am prins, sunt în al doilea mandat de primar şi am spus din prima zi când am fost ales în fruntea comunităţii că voi sprijini orice investiţie care se desfăşoarea pe raza comunităţii pe care o reprezint atât timp cât aceşti investitori respectă legislaţia, respectă oamenii din zonă şi contribuie la dezvoltare ei. Am făcut nenumă rate demersuri, aşa cum spuneam, la toate guvernările şi în mandatul precedent şi în actualul mandat voi face în continuare acest lucru şi cred că va trebui să se ia o decizie în ceea ce priveşte Roşia Montană.

Investitorul are toate documentele pregătite? Ei în ce fază sunt? Sunt gata să dea drumul?

Din informaţii pe care le deţin eu au documentaţiile pregătite, solicitările cerute de ministerele abilitate în luarea acestei decizii, dar ceea ce nu pot să înţeleg de ce nu se pronunţă. La noi în Ardeal este o vorbă, spune-i omului în faţă, verificăm, analizăm, astăzi trebuie, solicit cutare aviz, dacă te-ai prezentat cu acele avize este OK să te pronunţi se poate se poate implenenta acest proiect sau nu se poate. Aici, nu ştiu şi nu pot să mă pronunţi dar cu certitudine pot să fac o afirmaţie căci dacă în acest an din punctul meu de vedere nu se va lua o decizie, că această decizie va fi pozitivă şi vor primi avizele pentru implementare sau căci ministerele abilitate vor veni cu o afirmaţie fondată căci nu se poate implementa acest proiect, cred că acei oameni care investesc în proiectul de la Roşia Montană vor spune stop joc. Problemele pe care mi le pun eu, dacă în momentul de faţă lucrează 500 de oameni la această companie şi pe lângă aceşti oameni la o administraţie publică de 3000 de locuitori mai am 120 de dosare, adică de familii care trăiesc din ajutorul social, dacă aceşti 500 de oameni vor rămâne acasă ce se va întâmpla în zonă. Aici vorbim doar de serviciile care le oferă acest investitor direct, fără cele indirecte, pentru că şi aceşti oameni la rândul lor îşi construiesc, se gospodăresc şi aşa mai departe. Deci cred că cei care sunt factorii de decizie vor trebui să privescă cu mai mare atenţie, cu mai multă responsabilitate şi dacă această invetiţie respectă legislaţia care este impusă în momentul de faţă în ceea ce priveşte protecţia mediului, a patrimoniului, vor trebui să ia o decizie cât mai repede.

S-a făcut foarte mare vâlvă, dezbătut în ultimii 10-12 ani subiectul unei posibile poluări cu cianură. Mai mult decât atât, discuţia asta legată de procesarea aurului cu ajutorul cianurilor a devenit la un moment dat ştiţi bine în mediile ecologiste o isterie de grup. Nu vă este frică de cianură?

Revenind la poluare am spus-o în nenumărate rânduri Roşia Montană acum este poluată şi nu vorbim de un ani, de doi, de trei în urmă ci de o poluare istorică. Chiar şi numele localităţii Roşia Montană vine de la apele roşii acide care se scurg din galeriile de la Roşia Montană. Zăcământul de la Roşia Montană este com parativ cu un fagure de miere. În masivii din Roşia Montană sunt peste 130 de KM de galerii în urma extragerii din aurului din Roşia Montană. În toate acele galerii sunt infiltraţii de apă şi se scurg pe versantul pârâul Roşia Montană acea apă acidă în care nu trăieşte nicio vietate. Vorbind de o poluare Roşia Montană are o problemă acum  de poluare, referitor la cianuri am spus-o în nenumărate rânduri nu sunt specialist şi nu vreau să mă pronunţ, dar acastă tehnologie se foloseşte în momentul de faţă în Europa şi în alte ţări în lume. Dacă ar fi atât de periculoasă precum spun ecologiştii cu siguranţă nu s-ar mai folosi nici acolo pentru că legislaţia europeană este foarte strictă în ceea ce priveşte protecţia mediului şi nu ar da voie să funcţioneze în momentul de faţă. Cred că la Roşia Montană dacă acastă invetiţie ar primi avizele, poluarea istorică pe care o avem s-ar opri.

De ce nu invitaţi ecologiştii să vă ajute la ecologizarea Roşiei Montane, dacă tot ei sunt atât de interesaţi de soarta comunei?

Eu am invitat pe toţi cei care sunt interesaţi să creeze un loc de muncă la Roşia Montană şi am avut discuţii aşa cum spuneţi şi cu cei de la ecologişti şi răspunsul lor a fost foarte ferm, îi scoateţi pe aceştia de aici şi venim noi cu  alternativa şi până atunci să stăm să ne gândim. Nu poţi să dai cu piciorul într-un investitor care oferă în prezent, deşi nu are niciun aviz şi nicio autorizaţie pentru exploatare 500 de locuri de muncă să mergi pe promisiunile ecologiştilor că vor aduce bunăstarea în Roşia Montană. Vreau să vă mai spun că aceşti ecologişti şi aceşti salvatori, eu aşa le spun „salvatori” că peste tot scrie „Salvăm Roşia Montană”, mulţi dintre ei n-au fost în Roşia
Montană, doar au auzit despre ea şi îşi dau cu părerea. Mie nu-mi place să te pronunţi asupra la un lucru care nu l-ai cunoscut şi nu îl şti. Până în urmă cu mai bine 10 ani de când acest investitor a venit aici n-a fost niciun ecologist să vină să spună că Roşia Montană trebuie salvată. De aceea Roşia Montană poate fi salvată, judeţul Alba poa te fi salvat şi mi-aş dori ca Roşia Montană să fie reînceperea mineritului modern în România, pentru că după 1990 toate exploatările miniere care au fost o ramură principală în economia României rând pe rând din cauza tehnologiilor învechite şi a prostului management pot să spun şi-a oprit activitatea. O activitate minieră modernă care să respecte toate standardele poate fi făcută doar cu investiţii masive şi Roşia Montană are şansa de a se salva singură. Bineînteles, depindem de aleşii noştri care trebuie să se pronunţe, specialiştii din ministere care trebuie să se pronunţe. Aceast proiect se poate sa nu se poate implementa.

De ce nu se face turism la Roşia Montană, o alternativă pe care o propun salvatorii?

Da, asta este alternativa salvatorilor. Încercăm şi turism dar ca o activitate secundară. Această investiţie are propus în proiectul de devoltare şi implementare a acestui proiect investirea unei sume de 70 milioane de euro în restaurarea patrimoniului. Aici când mă refer la restaurarea patrimoniului nu este vorba doar de patrimoniul din Roşia Montană, vorbim şi de patrimoniul naţional. Vom putea face în Roşia Montană ca activitate secundară turismul. Am şi început şi am demarat modernizarea şi restaurarea imobilelor de petrimoniu pe care le avem dar pentru a veni două autocare de turişti pe lună să viziteze Roşia Montană să consume o cafea, o apă, un suc nu
rezovlă problema celor 3000 de locuitori şi aici nu vorbim doar de cei 3000 din zonă ci şi de zonele limitrofe care pot să lucreze direct la această companie dacă va începe.

Bine, deocamdată nici nu au turiştii pe unde să ajungă, la cum arată DN 74?

Aşa este. Cred că tărie că dacă aleşii noştri după cum am spus vreau binele României, vreau binele celor care i-au votat vor privi cu atenţie nu doar spre proiectul de la Roşia Montană ci şi la restul investiţilor care se pot face în România în momentul de faţă şi contribuie la dezvoltarea ţări şi la buna stare a cetăţenilor ei.

S-a făcut un referendum anul trecut. Rezultate? La ce a ajutat referendumul acela?

Din păcate acel referendum nu a fost validat fiindcă legea spune că dacă nu este 50% + 1 şi din condiţiile nefavorabile care au fost în zona Munţii Apuseni acea zăpadă care a căzut şi a îngropat toate satele şi toate cătunele deşi
prezenţa pe plan naţional la vot a fost cu mult mai scăzută decât prezenţa în zonele unde s-a defăşurat referendumul un atu în plus care confirmă încă odata că oamenii din zonă îşi doresc acest lucru, foarte mulţi dintre ei au mers şi au votat la referendum şi nu au intrat la secţia de vot pentru alegerile parlamentare. Aici este un semn mare de întrebare şi trebuie să ne gândim cu toţii căci acei oameni au mers la vot şi au votat pentru un loc de muncă si pentru o bunăstare pentru ei.

Fii la curent cu cele mai noi anunturi negociate.

Urmărește negociat.ro pe Facebook