Tags Posts tagged with "Dialuk"

Dialuk

foto: depozit-lemn-scandinav.ro
foto: depozit-lemn-scandinav.ro
foto: depozit-lemn-scandinav.ro

Vreți să montați o ușă de interior, dar nu știți pașii necesari?

Indicat ar fi instalarea ușei după ce ați terminat cu toate lucrările la zidurile și pardoselile din casă. De asemenea, este important să se știe cu exactitate care este dimensiunea golului din zid.

Este obligatoriu ca acesta să fie la un unghi de 90° atât în plan vertical cât și în plan orizontal. Este recomandabil ca ușile de interior să se monteze în încăperi unde sunt minimum 10°C și unde umiditateanu depășeste 65%.

Depozitarea uşilor de interior

Ușile de interior trebuiesc depozitate în spații acoperite și uscate, în ambalajul de fabrică, pentru a nu se zgâria.

De asemenea trebuie avut grijă la locul de depozitare astfel încât aceasta să fie ferită de ger, căldură în exces și apă.

Este recomandat ca depozitarea să se facă pe orizontală sau verticală (înclinație de maxim 20%), pentru a se preveni încovoierea acesteia și să aibe grijă sa nu alunece, pentru a preveni deterioararea ușii.

Curăţarea suprafeţei golului

După demontarea ușii vechi, este necesară curățarea suprafeței golului, astfel înlăturându-se orice impuritate.

După curățare se trece la fixarea ușii cu ajutorul unor pene și a unui boloboc.

Între marginea golului și tocul ușii trebuie să existe o distanță egală.

Recomandabil este ca tocul ușii să fie cu circa 1-1,5 cm deasupra pardoselii. Între părțile verticale ale tocului, pe mijlocul înălțimii și în partea inferioară se montează un distanțier de lemn.

După fixarea tocului se verifică poziția tocului ( verticalitatea, orizontalitatea și alinierea față de perete).

Pentru a proteja tocul ușii se acoperă cu hărtie autoadezivă. Se umezește rostul dintre toc si golul ușii, apoi (după circa 2-3 minute) se aplică spuma poliuretanică, de jos în sus.

Când spuma s-a întărit se poate trece la fixarea mecanică a ușii și la finiarea golului.

Reglarea balamalelor

Înainte de a se monta ușa de interior, trebuiesc reglate foarte bine, balamalele iar apoi se verifică ca între ușă și canturile tocului să existe aceeași distanță pe toată circumferința (este indicată deschiderea și închiderea repetată a ușii).

În cazul în care partea de jos a ușii atinge pardoseala, este indicat să se intercaleze șaibe de oțel sub părțile superioare ale balamalelor.

Astfel cantul ușii va fi ridicat astfel în poziția dorită.

Scopul Dialuk Construct este acela de a oferi la fiecare lucrare o calitate care să întreacă așteptările clientului. 

office@dialukconstruct.ro

www.dialukconstruct.ro

calin.padurean@dialukconstruct.ro

TEL: +40 742 388 043 (Orange)

foto: exceloconstruct.ro
foto: exceloconstruct.ro
foto: exceloconstruct.ro

Grunduirea suprafeţei de montare.

Înainte de a ne apuca să montăm faianţa sau gresia este bine să grunduim suprafaţa de montare. Acest lucru este necesar pentru că adezivul să se lipească bine şi pe termen lung să nu apară defecţiuni în ceea ce priveşte suprafaţa gresiei.

Stabilirea înălţimii la care va fi montată faianţa

Al doilea pas este să ne gândim până la ce înălţime vom monta faianţa, sau dacă o vom monta de sus până jos.

În cazul în care vom monta faianţa de sus până jos montarea se va începe de jos de la podea şi se va monta un rând complet de faianţa după care se va continua în sus pe perete. Atunci când doriţi să montaţi faianţa până la un anumit nivel al peretului se va începe montarea de la acel nivel spre podea.

Indiferent de cum doriţi să montaţi faianţa (pe întreg peretele sau doar parţial) pentru a nu pierde direcţia este bine să folosiţi un cordon pentru colţuri. De asemenea pentru a nu greşi distanţa dintre plăcile de faianţa este indicat să folosiţi distanţieri pentru gresie sau faianţa.

Aplicarea adezivului pe perete

Următorul pas este să aplicaţi adezivul pe perete şi să îl întindeţi cu un şpaclu dinţat. Este indicat să începeţi cu o porţiune mică mai ales că nu aveţi exeprienta şi pe măsură ce capati încredere puteţi mări suprafaţa. Aşezaţi plăcile de faianţa pe adeziv şi apăsaţi-le pentru a le fixa.

Trebuie să aveţi mare grijă la modul de îmbinare al colturilor interioare şi exterioare. În ceea ce priveşte colţurile exterioare faianţa trebuie să fie mai lată decât adezivul aplicat iar pe peretele opus marginea va fi montată înapoi la lăţimea îmbinării. Acest lucru este important pentru că întotdeauna o suprafaţă bine montată cu faianţa sau gresie se recunoaşte la o primă vedere după modul de îmbinare.

Chituirea rosturilor

După ce aţi terminat de montat întreaga suprafaţă cu faianţa se va începe procesul de chituire a rosturilor.

În prealabil rosturile trebuie bine curăţate de orice urmă de adeziv. Se amestecă materialul praf pentru chituire cu un rotor de la bormaşina şi se întinde materialul în diagonală pe suprafaţa inclusiv în rosturi cu ajutorul unei raclete de cauciuc sau mai simplu cu un burete.

Materialul pentru chituirea rosturilor trebuie bine întins în rosturi astfel încât să nu rămână niciun spaţiu liber. Excesul de material trebuie îndepărtat iar suprafaţa se va curăţa mai întâi cu un burete ud şi apoi cu o cârpă uscată.

În ceea ce priveşte alegerea culorii chitului de rosturi nu trebuie să mergeţi neapărat pe culori că alb sau gri.

Puteţi utiliza şi culori mai intense şi asftel veţi obţine efecte vizuale extrem de interesante. Trebuie doar să vă puneţi imaginaţia la încercare şi să amestecaţi chitul pentru rosturi cu culoare specială pentru chituri.

În magazine găsiţi o varietate foarte mare de nuanţe. Atenţie însă: pentru a vedea care este culoarea pe care o veţi obţine şi pentru a nu greşi alegând o culoare nepotrivită trebuie să faceţi o mostră pe care o veţi lăsa să se usuce.

Tăierea faianţei sau a gresiei

Atunci când trebuie să tăiem faianţa (şi cu siguranţă nu veţi scăpa de această operaţiune) cel mai bine şi cel mai comod este să folosim maşina de tăiat gresie.

Dacă trebuie să faceţi tăieturi pe marginea faianţei cel mai bine ar fi să folosiţi un cleşte. Nu vă faceţi probleme pentru marginile neuniforme pentru că le veţi putea acoperi cu rozete. Pentru tăierea faianţei mai puteţi folosi pânze de bomfaier speciale pentru gresie sau un fierăstrău electric, depinde de ce anume aveţi prin casă.

Pentru a realiza deschideri în faianţa trebuie să desenaţi exact punctul în care trebuie să faceţi gaură. Pentru această operaţiune puteţi folosi un ferăstrău circular sau o freză pentru decupare. Pentru diametre mai mici ca de exemplu cele necesare pentru cabluri puteţi folosi burghie pentru sticlă sau pentru metal.

Cam astea ar fi etapele pe care trebuie să le parcurgeţi pentru a vă monta gresia sau faianţa în bucătărie sau baie.

De obicei preţul manoperei este în funcţie de suprafaţă şi de calitatea gresiei.

Scopul Dialuk Construct este acela de a oferi la fiecare lucrare o calitate care să întreacă așteptările clientului. office@dialukconstruct.ro

calin.padurean@dialukconstruct.ro TEL: +40 742 388 043 (Orange)

foto: jurnalul.ro
foto: jurnalul.ro
foto: jurnalul.ro

Trecând peste alegerea materialului corespunzător termoizolării locuinţei, trebuie să ştim faptul că o foarte mare importanţă îl constituie modul în care este aplicat materialul pe pereţii casei voastre.

Pentru a beneficia de reducerea de 50 % a facturii de energie este necesar un meşter foarte priceput pentru această etapă deoarece nu este indicat să termoizoleze locuinţa oricine.

Iată ce trebuie să ştim atunci când dorim să ne termoizolăm casă:

– Pentru termoizolarea faţadei casei trebuie să folosim doar polistirenul expandat.

Acesta, prin compoziţie, permite pereţilor să respire împiedicând apariţia crăpăturilor şi a ingrasiei în interior.

Materialul în cauză nu trebuie să beneficieze de o densitate mai mică de 15kg/mc.

– Polistirenul expandat trebuie să fie prins în cordon continuu şi tip cărămidă (latura mai lungă să fie paralelă cu solul).

Urmăriţi cu mare atenţie prinderea acestuia de perete cu dibluri.

În cazul în care diblurile sunt prea mici există riscul să nu se prindă foarte bine de perete şi să nu facă faţă unui vânt puternic.

Deşi pare foarte solid acest sistem (adezivul de prindere ajuta foarte mult la rezistenţa lui) în timp, atât datorită intemperiilor cât şi unor dibluri necorespunzătoare, sistemul de poate desprinde în întregime de pe faţada casei.

– Indicat este să fiţi la faţa locului atunci când are loc procesul de termoizolaţie şi să vă asiguraţi că meseriaşul aplica suficient adeziv pe plăcile de polistiren expandat (minim 12 kg/mp).

În plus, după aplicarea materialului pe perete, urmează prinderea plasei de armare iar aceasta trebuie suprapusă (peste stratul următor) cel puţin 10 cm.

– Un alt aspect la care trebuie să fim foarte atenţi este acela că, rezultatul final, să nu prezinte denivelări sau imperfecţiuni.

Ştiu, meşterii vor spune că totul se retuşează din stratul final de material.

Însă problema nu este aspectul estetic, problema este aceea că fiecare imperfecţiune are drept cauză fie o cantitate mai mare, fie o cantitate mai mică de material.

Acest lucru conduce la „goluri” iar sistemul devine sensibil la intemperii, fiind predispus la infiltrări de apă care conduc, în timp, la degradarea termoizolării.

– Soclul locuinţei dumneavoastră trebuie să fie puţin retras de restul faţadei.

În cazul în care nu se prezintă astfel, întreaga apă, rezultată din intemperii, se scurge pe acesta şi cauzează distrugeri serioase în decursul a câţiva ani.

– Deşi placarea pereţilor unei locuinţe cu polistiren expandat este o etapă foarte costisitoare nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că un perete izolat corespunzător este mult mai eficient decât unul neizolat însă cu o grosime de 35 de cm.

Şi, pentru a beneficia de un confort garantat, nu rămâne decât să alăturaţi casei şi o tâmplărie termoizolantă, aleasa în armonie cu stilul arhitectural dorit – din aluminiu, PVC sau lemn.

Scopul Dialuk Construct este acela de a oferi la fiecare lucrare o calitate care să întreacă așteptările clientului. office@dialukconstruct.ro

calin.padurean@dialukconstruct.ro TEL: +40 742 388 043 (Orange)

mecanizata1Tencuiala este o operaţie de acoperire a suprafeţelor elementelor de construcţie din că rămidă, beton, lemn, piatră, etc., cu mortar care, după un anumit timp, se întăreşte şi formează un strat rezistent.

Ce rol are tencuiala…

Tencuielile au rolul să protejeze zidurile, tavanele şi alte elemente de construcţie de acţiunea umidităţii, gerului, căldurii soarelui şi altor factori nocivi, care pot duce la deteriorarea materialelor din care sunt executate. De ase menea, tencuielile ajută la îmbunătăţirea izolării termice a locuinţei şi acoperă neregulari tăţile, creând suprafeţe netede ce uşurea ză întreţinerea locuinţei şi contribuie la aspectul estetic plăcut al acesteia.

Cum se aplică tencuiala…

Toate tencuielile se aplică în cel puţin 2 straturi: un strat de bază – grundul – cu grosimea de 8-15 mm şi un strat subţire de pastă de var şi adaos de ipsos, denumit glet de var, ori un strat subţire de pastă de ipsos fin netezit, denumit glet de ipsos, ori prin tratare în scopuri decorative.

Probleme…

Cu timpul, pe suprafeţele tencuite ale pereţilor pot apărea diferite defecte, cum ar fi, de exemplu, crăpături, coşcoveli, pete, etc., care se înlătură de obicei înaintea lucrărilor de zugrăvire. Cauzele care produc aceste defecte sunt diferite.

Coşcovirea şi căderea tencuielii se datoresc nerespectării condiţiilor pe care trebuia să le îndeplinească suprafaţa ce urma să fie tencuită, care nu asigură o bună aderență între această şi mortarul aplicat. Slabă aderență se explică prin faptul că suprafaţa tencuită a fost prea netedă sau nu a fost bine curăţată de praf, noroi, pete de grăsime, „împuşcături” etc. Coşcovirea tencuielilor poate fi provocată şi de întrebuinţarea necorespunzătoare a clădirii: nerepararea la timp a burlanelor, jgheaburilor, instalaţiei de apă, teraselor, etc., care duc la umezirea tencuielii şi apoi la desprin derea de pe zidărie.

Crăpăturile apar de obicei pe linia de despărţire a 2 materiale diferite pe care s-a aplicat tencuiala, în special între zidă rie şi lemn saumetal, dacă la executare nu s-au acoperit rosturile cu plasa de ra biţ. De asemenea crăpăturile apar din cauza tasării fundaţiilor sau a grinzilor pe care se sprijină zidăria, precum şi ca urmare a folosirii unui mortar cu compoziţia necorespunzătoare.

„Împuşcăturile” tencuielii sunt pro vo cate de calitatea varului stins folosit la prepararea mortarului sau de existenţa unor bulgări de argila în nisipul din mortar. Părţile de var rămas nestins şi bulgării de argila absorb umiditatea din mortar, din zidărie sau din atmosferă şi îşi măresc volumul, producând umflarea tencuielii, până se sparge. Bucăţile de tencuială cad şi în locurile respective apar găuri conice de până la 3-4 cm diametru.
Petele de pe tencuiala pot fi de diferite culori, în funcţie de cauză care le-a produs.

Petele roşcate se datoresc prezenţei la mică adâncime a unor conducte metalice, a tuburilor metalice ale instalaţiei electrice, a barelor de oţel-be ton, etc., care au ruginit datorită ume zelii. Petele negre sunt urmare a existenţei sub tencuiala a unor materii bituminoase care nu au fost complet îndepărtate la pregătirea suprafeţelor pentru tencuire, ori a aplicării tencuielii direct pe tubul de scurgere din fonta, acoperit de obicei direct cu catran. Petele maro de pe tencuiala coşurilor din camere sunt produse de defecţiunile sobei sau ale coşului, datorită cărora combusti bi lu lui arde incomplet producând un lichid negru ce pătrunde prin zidăria coşului.

Constatarea cauzelor acestor pete se face prin uşiţă de curăţire din încăpere sau din pod, interiorulcosului fiind găsit umezit de un astfeld e lichid. Petele albe se datorează aplicării tencuielii pe zi dă ria umedă. Apa din zidărie, care conţine diferite saruri aduse din masa zidăriei, ajunge la suprafaţa tencuielii şi o pă tea ză. Astfel de pete, după uscarea zidăriei şi o nouă zugrăvire, nu mai apar.

Dacă vrei să ai o tencuială perfectă apelează la specialiștii de la Dialuk Construct. Scopul Dialuk Construct este acela de a oferi la fiecare lucrare o calitate care să întreacă așteptările clientului. office@dialukconstruct.ro

calin.padurean@dialukconstruct.ro TEL: +40 742 388 043 (Orange)

ViewtyPartea superioară şi care acoperă o clădire poartă denumirea de acoperiş.

Protejarea clădirii de ploaie, zăpadă, vânt, frig căldura şi soare, la partea superioară se realizează prin rolul şi funcţiunile acoperişului.

Caracteristicile unui acoperiş sunt influenţate de destinaţia clădirii, de tradiţiile locale şi de materialele existente.

Elementul comun la toate tipurile de acoperiş îl constituie componentele care alcătuiesc structura de rezistenţă.

În perioada de exploatare a unei construcţii, la partea de rezistenţă este foarte dificil accesul pentru executarea unei reparaţii sau renovări.

Stricăciunile la elementele de rezistenţă pot avea efecte distrugătoare.

Dintre tipurile de acoperiş cel mai comun este acoperişul cu şarpanta.

Elementele componente ale unui acoperiş sunt:

1. Grinzile
2. Coama şi lateralele
3. Popii
4. Căpriorii
5. Riglele (lantetii, laţii)
6. Scândura pentru asteriala
7. Folia anti condens
8. Ţiglele sau tabla de învelitoare
9. Olanele
10. Cârligele pentru jgheaburi
11. Jgheaburile de colectare a apei meteorice
12. Burlanele pentru evacuarea apei

Elementele de structura ale acoperişului se pot realiza şi prin ferme. Şarpanta reprezintă scheletul de rezistenţă alcătuit din bare de lemn (metal sau beton armat) destinat să susţină acoperişul casei.

Tipuri de acoperişuri

Acoperişul reprezintă un scut împotriva factorilor de mediu externi şi determină adesea un anumit stil al construcţiei. Acoperişurile se pot caracteriza în funcţie de:

a) materialul din care sunt realizate ;

b) nivelul pantei realizate din construcţie;

c) stilul în care este realizat.

Paşi de montare a unui acoperiş

În proiectul de execuţie al casei o secţiune separată este reprezentată de planul acoperişului, în care sunt indicate elementele structurale.

1. La o casă la care s-a turnat placă de beton care separa podul casei de locuinţa propriuzisa, în centura de beton se înfig nişte mustăţi din fier beton din loc în loc.

2. Centura de beton închide zidurile şi elementele structurale ale zidăriei.

3. Pe conturul casei, unde au fost lăsate mustăţile de fier beton se aşează grinzile pe ziduri. Aceste grinzi se leagă cu mastatile de fier. Grinzile între ele se prind în scoabe.

4. După ce s-au amplasat şi fixat grinzile pe placa de beton, a rezultat patul de fixare al acoperişului.

5. De aceste grinzi se prind popii verticali peste care se montează coamele centrale şi laterale (călcătoare). De înălţimea popilor de sprijin depinde înclinarea acoperişului.

6. Pe coame de o parte şi de alta se montează căpriorii care la partea finală se sprijină pe grinzile de exterior.

7. Peste căpriori se bate asteriala.

8. Peste asteriala se montează de jos în sus folia autocondens. Peste folie se montează riglele pe direcţia căpriorilor, pentru a permite apei rezultate din condens să se scurgă , şi acoperişul să se ventileze.

9. Perpendicular pe riglele care fixează folia anticondens se montează riglele de susţinere a învelitorii formată din ţigle de tablă sau ţigle ceramice.

10. Operaţia următoare este montarea ţiglelor şi olanelor la crestele acoperişului.

11. La partea inferioară a căpriorilor se fixează cârligele pentru jgheaburi.

12. După finisarea la exterior a clădirii, în aceste cârlige se prind jgheaburile de colectare a apei care se scurge de pe învelitoare.

Dacă vrei să ai un acoperiș perfect nu ezita să iei legătura cu experți de la Dialuk Construct.

Scopul Dialuk Construct este acela de a oferi la fiecare lucrare o calitate care să întreacă așteptările clientului.

office@dialukconstruct.ro

calin.padurean@dialukconstruct.ro

TEL: +40 742 388 043 (Orange)

foto: casadinpitesti.ro
foto: casadinpitesti.ro
foto: casadinpitesti.ro

Atâta vreme cât respecţi regulile de bază, să ridici un perete de cărămidă poate fi mai uşor decât crezi.

Iată ce trebuie să faci:

Verifică încă o dată că fundaţia pe care vrei să construieşti zidul este bine realizată. Ridici un zid peste ea, aşa că este important să fie dreaptă şi cât mai bine nivelată.

Acum este momentul să pregăteşti mortarul. Cel mai eficient este dacă amesteci mortarul cu mâna pentru a-i simţi cât mai bine consistentă. Poţi să amesteci mortarul într-o roabă. Foarte important este că, după ce îl omogenizezi să-i verifici consistentă.

Testul se face cu conul etalon. Pentru cărămizile pline trebuie să ai o valoare între 8 şi 13 cm. Pentru cele cu goluri trebuie ca valorea să fie între 7 şi 8 cm.

Totuşi, realizarea amestecului de mortar pentru ziduri este un proces destul de delicat.

Dacă este vorba de cantităţi mici, cel mai indicat este să cumperi produsul gata preparat.

Tot ce trebuie să faci este să amesteci mortarul cu cantitatea de apă indicată şi te poţi apuca de lucru fără emoţii.

Acum că mortarul este gata, aşează-l la îndemâna lângă fundaţia pe care vrei să ridici zidul.

La fel procedează şi cu cărămizile. Punele într-o stivă, la îndemână, la mică distanţă de locul în care lucrezi.

Aşează primul strat de mortar.

Trasează în mijloc, cu ajutorul spatulei, un mic sunt, pentru că mortarul să aibă loc să se deplaseze în interior, sub greutatea primul strat de cărămidă.

Înainte însă de a aşeza cărămizile, e foarte important să le uzi bine cu apă, pentru o mai bună aderenta între cele două suprafeţe.

Este timpul să aşezi primul rând de cărămizi, de la stânga la dreapta. Îndepărtează mortarul în exces, care iese sub presiunea cărămizii şi foloseşte-l pentru a-l pune pe stratul de desupra.

Foloseşte nivela pentru a verifica că straturile de cărămidă sunt aşezate drept şi rearanjează-le în poziţia corectă, atunci când este necesar.

Cea mai sigură metodă pentru a te asigura că peretele este drept este să foloseşti cordonul pentru direcţie.

Întinde cordonul la fiecare strat pentru a respecta proporţiile şi spaţierea dintre rândurile de cărămizi.

Repetă operaţiunea până când zidul este complet.

Pentru a evita umezeala, pune un strat bariera sub primul rând de cărămizi, format din două părţi ciment mortar şi o parte bitum.

Cărămizile poţi fi puse pe lungime sau transversal.

Cărămizile aşezate pe lungime se numesc armaturi.

fundatie casaVom analiza cazul unei fundaţii săpate „în şanţuri”.

Primul pas ce va fi făcut este, desigur, săparea fundaţiei.

Lucrarea se va face respectând întocmai planul de fundare, în care sunt trecute toate datele importante (cote, lărgimea fundaţiei etc.).

Imediat după aceasta se toarnă o sapa de beton slab, gros de 4-5 cm, doar sub stâlpii de armare (poziţia lor exactă este trecută pe planul de armare).

Rostul acestui beton este de a ţine stâlpii de armare neimșcați în tot timpul turnării.

Următoarea etapă este coborârea în fundaţie a armăturii inferioare.

Trebuie avut mare grijă să nu se murdărească cu pământ şi în general, să nu se surpe pământ în fundaţie în timpul acestei operaţiuni.

Apoi se toarnă talpa fundaţiei şi se aşteaptă uscarea ei, cu mare grijă ca în această perioadă să nu cadă pământ pe beton (se va curăţa greu şi numai cu un aspirator).

În timpul în care se usucă talpa fundaţiei se execută şi armatura elevaţiei apoi, se cofrează.

Când pregătirile sunt gata, urmează o nouă turnare, a elevaţiei.

Se aşteaptă uscarea şi a acestei porţiuni betonate, apoi se decofrează.

După decofrare, se umple fundaţia cu pământ, acesta se udă bine şi se lasa câteva zile, să se compacteze singur.

Când s-a uscat binişor, se compactează mecanizat, apoi se toarnă pietriş deasupra.

Peste pietriş de pune o folie de polietilena, peste folie polistiren expandat (de regulă, gros de 3 cm), apoi plasa de armare a fundaţiei.

Când toate sunt gata, se face ultima turnare, placă peste fundaţie.

Începând de a doua zi după turnare, aceasta se va uda des, pentru a nu apărea fisuri în procesul de uscare a betonului.

Fii la curent cu cele mai noi anunturi negociate.

Urmărește negociat.ro pe Facebook