Epopea luminii pe Valea Sebeşului

Epopea luminii pe Valea Sebeşului

Oasa, inceput acumulareValea Sebeşului, sau Valea Frumoasei, aşa cum îi plăcea să-I spună marele scriitor Mihail Sadoveanu, este locul unde în urmă cu 34 de ani a început prima amenajare hidroenergetică de proporţii din acest colţ de Transilvanie. De fapt, destinul energiei din munţii Sebesului se împleteşte dealtfel cu susurul cristalin al râului Sebeş, care izvorăşte de la o altitudine de aproape 2000 de metri şi are o lungime de 93 de kilometri.
La început, în anul 1972, un şantier subordonat Grupului Lotru a demarat lucrările la cel mai mare Baraj de pe Valea Sebeşului, barajul de acumulare de la Oaşa. După mai puţin de doi ani, la 1 ianuarie 1974 a luat fiinţă Grupul de Şantiere Sebeş, cu sediul în Şugag, subordonat direct Trustului de Construcţii Hidroenergetice Bucureşti iar de atunci constructorii au dat râului Sebeş menirea de a produce energie electrică.

Început în anul 1972, barajul de acumulare de la Oaşa este cel mai mare de pe Valea Sebeşului. A fost primul obiectiv din amenajarea hidroenergetică a râului Sebeş şi este şi cel mai mare. Construit din anrocamente cu mască de beton armat şi cu o înălţime de 91 de metri permite o acumulare de 136 de milioane de metri cubi de apă. Pentru funcţionarea la parametri de eficienţă ai hidrocentralei, au mai fost realizată aducţiunea secundară de la Ciban cu o lungime de subteran de 5,5 kilometri, şi care aduce un aport suplimentar de apă din captările Ciban, Ruginosul, Casii, Hurdubei şi Muntelui, captări ce sunt constituite de mici baraje de acumulare. Pentru construirea barajului a fost necesară realizarea unei cariere din care a fost dislocat materialul depus pe corpul barajului. Construcţia a fost finalizată în anul 1980, şi tot atunci a fost finalizată hidrocentrala de la Gâlceag, a cărei aducţiune principală are o lungime de 8,5 km. Galeria de aducţiune primeşte aport printr-o altă galerie, apele acumulate de captarea Prigoana. Hidrocentrala este realizată în cavernă, la capătul unei galerii de acces auto iar apele uzinate aici sunt transportate printr-o galerie de fugă spre următorul complex hidro-energetic.

Barajul de acumulare de la Tău, cel de al doilea complex hidroenergetic de pe Valea Sebeşului a fost ridicat între anii 1974 şi 1984, în avalul locului de confluenţă Sebeş – Bistra. Construit din beton armat, are o înălţime de 78 de metri şi acumulează 21 milioane de metri cubi de apă. Printr-un tunel de aducţiune, apele care vin din centrala Gâlceag sunt suplimentate cu cele din captările Cugirul Mare şi Gâlceag. Aducţiunea principală are o lungime de 8,2 kilometri şi alimentează centrala hidro-electrică Şugag, situată în cavernă la capătul unui tunel lung de 557 de metri.

Galeria de fugă, face legătura între Hidrocentrala Şugag şi lacul Nedeiu, are lungimea de 5,45 kilometri iar lungimea completă a traseului subteran parcurs de apă din barajul Tău, este de aproape 14 kilometri. Diametrul galeriei este de 4,3 metri, iar la finalizarea lucrărilor, excavaţiile au ridicat nivelul platoului din apropierea râului cu patru metri. Apa care iasă din galerie la Nedeiu, este acumulată în spatele următorului baraj.

Barajul de la Obreji de Căpâlna este amplasat în aval de debuşarea galeriei de fugă a centralei hidro-electrice Şugag şi acumulează 3,5 milioane de metri cubi de apă şi se întinde pe o suprafaţă de 35 de hectare. Este aşezat la o distanţă de 3,3 kilometri în aval de debuşarea galeriei de fugă. Construit în formă de arc de cerc, barajul este realizat din beton. Deviere apelor pentru execuţie s-a efectuat printr-o galerie amplasată în versantul stâng şi care acum este utilizată pentru realizarea spălării aluviunilor depuse. În baraj sunt realizate două goliri de fund, prevăzute cu stavile segment, amplasate în camera vanelor.

Aducţiunea principală este o galerie betonată cu o lungime de aproape şapte kilometri şi un diametru de 4,5 metri. Nodul de presiune este format din castelul de echilibru, cu o înălţime de 52 de metri şi un diametru de 10 metri, puţul şi camera superioară. Centrală este instalată într-o cavernă, situată pe malul drept al râului Sebeş, la capătul unei galerii de acces auto. Galeria de fugă are lungimea de 3,4 kilometri şi o secţiune tip potcoavă de dimensiunea 4,60X5,65 metri. În aval se racordează la un canal de fugă ce se varsă în lacul Petreşti.

Barajul de acumulare Petreşti este din beton, de tipul deversor cu prag lat, cu două deschideri echipate cu stavile segment de 10×10 metri. Etanşarea în profunzime este asigurată de un val de injecţii de 15 metri adâncime, realizat din galeria de drenaje şi injecţii din amonte. Suprafaţa luciului de apă este de 40 de hectare, iar lungimea digurilor este de 760 pe malul drept şi 190 de metri pe malul stâng iar etanşarea digurilor este realizată cu ecran din gel-beton.

Am vorbit aici doar despre patru dintre lucrările monumentale care produc energie electrică. Dar dacă toate construcţiile ar putea vorbi, ar spune poveşti despre vieţi, despre destine, despre eforturi şi sacrificii. Şi mai presus de toate acestea, despre cei care de-a lungul anilor au lucrat aici, despre familiile lor, şi despre viaţa de şantier. Despre coloniile de barăci de pe Valea Sebesului, acolo unde au trăit mii de oameni, de-a lungul anilor, vom vorbi în numărul viitor.

Emanuel Jilinschi

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns