Coloniile energiei. Tău – Bistra şi Dobra, pe aici au trecut hidrotehiniştii

Coloniile energiei. Tău – Bistra şi Dobra, pe aici au trecut hidrotehiniştii

Lucrarile de escavare la fundatia barajuluiDintre cele cinci colonii muncitoreşti, organizări de şantier, de pe Valea Sebesului, una a fost desfiinţată complet. Rămăşiţele ei se mai văd doar în momentele în care nivelul apei din Lacul de Acumulare de la Tău-Bistra este foarte redus. Este vorba, bineînţeles, de colonia cu acelaşi nume, Tău-Bistra, colonie care a fost desfiinţată puţin înainte de anul 1984, când lacul a fost umplut cu apă, iar centrală hidroelectrică de la Şugag a fost pusă în funcţiune.

Practic, colonia, care a fost destul de mare, a fost împărţită în două. În prima fază barăcile, de locuinţe, corpurile adiminstrative, şcoală, birourile, cantină şi celelalte necesare desfăşurării activităţii normale a şantierelor, au fost ridicate din plăci lemnoase, în vale, la intersecţia celor două râuri, Sebesul şi Bistra. Oamenii îşi aducă aminte că, iniţial acolo era o zonă mai mlăştinoasă, traversată de drumul naţional, cunoscut acum sub numele de Transalpina. De fapt, în urma amenajărilor hidroenergetice, traseul drumul a fost modificat, şi a fost construit un segment nou, mai sus, pe versant, drum pe care se circulă acum. După ce s-a asanat întreaga zonă, s-a ridicat colonia, colonie a cărei viaţă a fost neaşteptat de scurtă. Cea de a doua parte a coloniei a fost ridicată după ce s-a construit noul drum, în apropierea drumul naţional 67C cu drumul forestier care urcă pe Valea Mirajului, drum care traversează muntele pe la Curmături şi ajunge la Barajul de la Canciu. Acolo, pe partea dreaptă a intersecţiei, mai există şi acum trei blocuri, în care au funcţionat birourile şantierului 2 -Tău şi unde au locuit ultimii hidrotehnişti angajaţi în lucrările de acolo.

“Totul a fost frumos, mulţi ne ştiam de la Oaşa, că topografii, o parte dintre şoferi şi buldozerişti şi aproape toţi minerii au venit la Tău. Din păcate, după 1982, ne-am mutat, majoritatea la Şugag, o parte la Dobra, iar alţii la Săsciori. Sincer, cei care au plecat la Săsciori s-au împrăştiat apoi destul de repede, pe la Rău de Mori, pe Raul Mare, că atunci se lucra acolo din plin. A fost o viaţă extrem de interesantă” povesteşte Calin, unul dintre copii din colonie, care a rămas să lucreze în sistem. Spune că s-a obişnuit atât de mult cu lucrările de construcţii, încât nu a putut să facă altceva.

DStrapungereae fapt, construcţiile hidrotehnice, aveau cea mai mare mobilitate a forţei de muncă din întreaga economie, în vremurile acelea. Grupuri întregi de familii plecau aproape instantaneu, din colonie, iar în câteva zile veneau altele, din alte zone, cu alte obiceiuri, cu alte accente şi diferenţe lingvistice.

“Eram copii, ne adaptăm foarte uşor. Nu prea aveam timp să socializăm, pentru că nu ştiai când părinţii tăi trebuiau să se mute la alt şantier, poate în cealaltă parte a ţării. Era perioada în care se deschideau şantiere noi, şansele de promovare alea părinţilor erau mari. Cunosc cazuri în care trei familii au plecat la lucrările de pe Raul Mare – Strei, acolo bărbaţii au devenit şefi de lot, iar după trei ani, când s-au finalizat lucrările acolo, s-au întors, pe posturi similare  bineînţeles, pe valea Sebesului. Aşa erau vremurile. Vă daţi seama, trebuia să te împrieteneşti repede cu copii care veneau în colonie, să le înveţi jocurile, pentru că aşa cum v-am spus, viaţa era extrem de imprevizibilă” povesteşte Marius, cel care a locuit în două dintre coloniile de pe Valea Sebesului.

De fapt, lucrările de la complexul Oaşa – Galceag şi complexul Tău – Şugag au fost realizate atât de cei care au locuit în colonia de la Fetiţa, cât şi cei care au locuit în coloniile de la Tău-Bistra şi Dobra. Iar în ultima fază a lucrărilor, de către cei care au locuit în Colonia Definitivă Şugag. Din cauza distanţelor destul de mari pe care se întind lucrările şi a numărului mare de oameni implicaţi, de la început, antreprenorul a gândit organizarea mai multor colonii, în apropierea punctelor de lucru ce aveau o durată de execuţie mai mare, dar şi în funcţie de relieful, nu tocmai generos al văii Sebesului. puţine sunt locurile unde se pot amenaja mici localităţi de barăci. Şi pentru că în apropiere de Şugag s-a desfăşurat un alt şantier destil de mare, ţinând cont de dimensiunea şi complexitatea lucrărilor, la doi kilometri de centrul comunei s-a mai construit o colonie.

La puţin timp după ce s-au pus bazele coloniilor de la Fetiţa şi Tău-Bistra, următoarea colonie s-a ridicat la Dobra.

Colonia Dobra la inceputul anilor 80Colonia de la Dobra se găsea la mică distanţă de intersecţia dintre DN67C şi drumul care urcă pe Valea Dobrei şi continuă spre Jina şi mărginimea Sibiului. Practic, aici a funcţionat pentru mai bine de cinci ani carteriul general al Şantierului 3 Şugag, cel din care s-a format mai apoi TCH Sebeş, iar după anii 90, Hidroconstrucţia Sebeş. Pe lângă clădirea de birouri, aici mai funcţiona o cantină, un dispensar şi o grădiniţă pentru copii celor lucrau zi lumina pe şantiere. În anii 80, birourile şi cantină au fost mutate în clădirea nouă şi mult mai generoasă ridicată în apopiere, clădire în care mai bine de zece ani a funcţionat TCH Sebeş.

Puţini dintre cei care nu au participat la lucrările de amenajare a Văii Sebesului pot să înţeleagă de ce concentrare de oameni a fost nevoie pentru finalizarea în timp atât de scurt a lucrărilor. Acesta a fost de fapt şi motivul pentru care au fost ridicate toate aceste colonii. În acelaşi timp se lucra atât la finalizarea Barajului Oaşa, a galeriei de aducţiune şi Hidrocentrala Galceag, dar se ridică şi barajul Tău-Bistra, se sapă galeria de acţiune şi Hidrocentrala Şugag, dar se începeau şi lucrările la galeria de evacuare Şugag – Nedeiu, barajul de la Obrejii de Căpâlna, aducţiunea spre Săsciori şi hidrocentrala Săsciori. Astfel, numărul oamenilor din colonii a început să se reducă abia după 1985, după ce a fost dată în funcţiune hidrocentrala Şugag şi au mai rămas de efectuat doar mici aducţiuni suplimentare şi complexul Săsciori. De altfel, aducţiunile au fost finalizate doar în urmă cu mai puţin de 10 ani, când a fost finalizata şi aducţiune şi barajul Canciu.

Viaţa Coloniei Dobra a fost zbuciumată la mijlocul anilor 70 de un incendiu, eveniment care nu a suprins pe foarte multă, ţinând cont că toate clădirile erau realizate din plăci lemnoase, iar în afară de acoperiş, totul era extrem de flamabil. Din fericire, nimeni nu şi-a pierdut atunci viaţa, dar i-a făcut pe mulţi dintre locatari să îşi dorească să se mute în Colonia Definitivă din Şugag, care începuse să se ridice. În fapt, după 1985, numărul locatarilor coloniei Dobra a început să se reducă. Mai ales că între timp a fost construită o grădiniţă nouă şi un nou dispensar în Şugag, iar Dobra a rămas strict o colonie de locuinţe. Cei care au rămas în colonia Dobra s-au împrăştiat apoi fie în localităţile de unde au plecat, fie pe alte şantiere, care tocmai începeau. Acum, din colonia de la Dobra au mai rămas în picoare două barăci dar şi amintirile nenumăraţilor oameni care au trecut, fie şi pentru o scurtă perioadă, pe aici. Pentru că reportajul de ziar nu are pretenţiile unei lucrări ştiinţifice, aici încercam să facem doar o scurtă radiografie a ceea ce a însemnat petru mai bine de 20 de ani viaţa Văii Sebesului şi a coloniilor sale, dar fenomenul merită un studiu sociologic aprofundat.

Înainte ca viaţa coloniei de la Dobra să ajungă la finalul previzibil încă de la început, centrul de greutate al coloniştilor s-a mutat în Colonis Definitivă de la Şugag. Dar despre această colonie, vom vorbi în numărul viitor al Ziarului Apulum.

Emanuel Jilinschi

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns