Cetăţile dacice din judeţul Alba au căzut pradă căutătorilor de comori

Cetăţile dacice din judeţul Alba au căzut pradă căutătorilor de comori

foto: 2012en.ro
foto: 2012en.ro
foto: 2012en.ro

Căutătorii de aur dacic continuă să atace siturile arheologice. Fără nici un pic de respect pentru relicvele istorice, vandalii, înarmaţi cu instrumente sofisticate, jefuiesc fără nici o remuşcare istoria îngropată a ţării noastre, fără ca cineva să îi tragă la răspundere. Din fericire, în ultimii ani, în urma acţiunilor poliţiştilor de la Brigada de combatere a Crimei Organizate, activitatea căutătorilor a mai scăzut din intensitate, dar urmele se văd încă.

La cetatea de la Căpâlna ajungi după ce străbaţi mai bine de doi kilometri de potec\, după ce părăseşti DN 64, la ieşire din satul cu acelaşi nume. Aşezată într-un loc strategic, dealul pe care se află cetatea nu este cel mai înalt, dar cu siguranţă, din punct de vedere strategic, este cel mai indicat pentru un punct de observaţie din zonă. Cu o perspectivă sudică ce acoperă Valea Sebeşului până la Vârful lui Pătru, cetatea era un avanpost şi un punct de avertizare a sistemului de cetăţi dacice.

Când ajungi la ruinele cetăţii de la Căpâlna dai cu ochii de un peisaj senzaţional, dar şi surprinzător. De jur-împrejur, căutătorii de comori au făcut zeci de gropi în pământ, în căutarea aurului dacic. De fapt, ei nu au făcut altceva, decât să distrugă ceea ce a mai rămas din cetatea dacică de la Căpâlna.

Blocuri de piatră smulse din ziduri, relicve istorice furate şi vândute pe internet. Asta a devenit cetatea dacică de la Căpâlna. Fortificaţia este ţinta preferată a căut\torilor de comori, mai ales că se afla pe vârful unui deal.

Accesul se face pe un singur drum, care se vede perfect din perimetrul cetăţii. Construită în urmă cu mai bine de 2000 de ani, avea rolul să supravegheze intrarea pe Valea Sebeşului. În ultimii ani, fortificaţia a atras atenţia căutătorilor de comori, care au vandalizat-o cu nepăsare.

Înarmaţi cu echipamente moderne şi scumpe, căutătorii urcă până la cetate cu maşini de teren, cu care nu se poate măsura nici măcar poliţia, darămite omul curios care vrea să ştie ce fac acolo necunoscuţii.

“Mai merg mulţi încă, nu numai unu, doi. Şi tot cu maşini, maşini. Urcă cu maşinile acolo-n vârf. Fac gropi, anul trecut erau gropi, de cădeai într-una, acolo mureai. Nu mai ieşeai. Apoi c-o găsit, că n-o găsit, nu ştiu să spui, da
caută. Acuma, săptămâna trecută or mai fost cu o maşină de Timişoara” spune o femeie din Căpâlna, pe lângă casa căreia trece drumul de căruţă care duce la cetate.

“Jeep-uri, de-astea mari, de teren, altceva n-am văzut să intre, dacii sau altceva, nimica, deci jeep-uri. Mergeau acolo şi ce făceau acolo nu ştiu, ştiu că ieşeau acolo sus şi atât. Poate căutau după ceva?, după aur, stiu eu”, povesteşte un alt bărbat, care are o fâneaţă în apropiere de cetate.

Din nefericire şi celelalte fortificaţii antice din judeţ au căzut pradă aceloraşi aventurieri puşi pe căpătuiala. Gropile rămase în urma “arheologilor de ocazie” se văd în toate cetăţile, fie ele dacice sau romane.

Atât poliţişti cât şi arheologii ştiu de acţiunile căutătorilor de comori. Specialiştii spun că au văzut urmele căutătorilor de comori în tot judeţul.

Am văzut de asemenea urme ale căutătorilor de comori, la cetatea dacică de la Piatra Craivei, anticul Apullum, unde s-au pus bazele oraşului Alba Iulia şi am văzut şi la castrul de marş de pe Magulici de la Ighiu, foarte aproape de carieră exploatată în antichitate. Aceste urme dovedesc că după încheierea activităţii arheologice propriu-zise, cu banii care se fac, mai mulţi sau mai puţini, aceasta, mie nu mi-e ruşine să spun, această mafie a căutătorilor de comori, continuă cercetările, în ghilimele şi dacă aveţi posibiliatea să citiţi pe internet, vestiţii kossoni şi alte piese de aur şi argint dacice, sunt foarte bine cotaţi pe pieţele occidentale”, ne-a declarat un arheolog din Alba Iulia.

Pentru că principala grijă a căutătorilor de comori este să nu fie văzuţi şi identificaţi, foarte puţină lume poate să dea detalii despre ei. Din păcate, nu există posibilitaea angajării unor paznici care să stea 24 de ore pe zi la Căpâlna şi astfel, aventurierii conţină să sape nestingheriţi şi să împrăştie cât pot de repede, urmele strămoşilor noştri daci.

Kosonii, sau Lysimachi, după cum mai sunt cunoscuţi banii dacilor, fac parte din sistemul monetar geto-dac, care a apărut prin imitarea combinată a diferitelor tipuri de monede greceşti de mare circulaţie. Primele monede geto-dacice sunt datate în jurul anului 300 î.Cr., iar sfârşitul monetăriei dacice este plasat în sec. I î.Cr. Conform informaţiilor Băncii Naţionale a României, banii dacilor au circulat până la începutul secolului al II-lea, când au fost înlocuiţi de mondele Imperiului Roman.

Conform informaţiilor neoficiale, pe piaţa neagră, circulă în prezent peste 30.000 de kosoni, toţi “adunaţi” ilegal din cetăţile dacice.

Emanuel Jilinschi

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns