Cetatea Dacică Căpâlna – monument UNESCO

Cetatea Dacică Căpâlna – monument UNESCO

capalnaCetatea Dacică Căpâlna constituie una dintre verigile lanţului de fortificaţii de pe cele două versante ale Car­paţilor, menit să supravegheze principalele treceri peste munţi pe drumurile de plai circulate în toate timpurile. Căpâlna şi Banita sunt cele do­uă cetăţi incluse în patrimoniul UNESCO că părţi ale sistemului de­fensiv dacic, dar care nu se afla în munţii Orăştiei, centrul regatului.

For­tificaţia, amplasată în hotarul satului Căpâlna, judeţul Alba, pe un deal cu pante abrupte cu altitudinea maximă de 687 metri, a intrat relativ târziu în literatură de specialitate, mai exact, la sfârşitul secolului trecut. Toponimul ”Cetate” indica însă că localnicii aveau de mult timp cunoştinţă de existenţa ruinelor.

Partea superioară a mamelonului, amenajata în terase, este apărată de un turn-locuinta de la care porneşte zidul de incinta. Turnul-locuinta se afla în fata şeii, pe o platformă tăiată în stâncă, este pătrat (cu latura de 9,5m şi grosimea zidului de 1,73m) şi are intrarea pe latura de S-E (largă de 1,26m). De la 1,7m în sus zidul de tip murus Da­cicus continuă încă aprox. 3m în cărămidă slab arsă urma acoperişul din şindrila.

Zidul de incinta inegal că grosime (de la 1,5m la 2,5m) se păstrează acum pe cea mai mare parte din lungimea sa doar cu un singur parament (cel exterior). Paramentul interior era suplinit, în partea inferioară a zidului, de stâncă şi se ridică din blocuri de calcar abia de la oarecare înălţime, cu un perimetru al cetăţii (zid şi o latură a turnului-locuinta) ce măsoară 280m.

Intrarea principală în cetate se făcea prin turnul (6 x 9m la exterior) de pe latura de S. Pe latura de N-E se afla o intrare secundară mărginită de două ziduri. În interiorul cetăţii se ridicau mai multe cons­trucţii: pe cea mai înaltă terasa un turn de veghe din lemn, o construcţie cu pereţi din lemn şi baza de piatră lângă turnul locuinţă, o scară cu baza de piatră, un canal şi mai multe barăci de lemn. Materialul arheologic constă din ceramică lucrată cu mâna şi la roata (inclusiv pictată cu motive geometrice), unelte de fier, obiecte de podoabă din fier, argint şi bronz, vase de bronz, monede romane republicane şi imperiale.

Cetatea dacică pare să fi fost ridicată pe timpul domniei lui Burebista. Şi-a încetat existenţa printr-un incendiu de proporţii în timpul războaielor daco-romane de la începutul sec. 2 p. Chr. Menirea ei strategică era aceea de a bară accesul pe drumul care, pornind de la Polovragi, străbătea munţii prin Pasul Urdele şi cobora în Valea Somesului. Blocurile de calcar utilizate la ridicarea turnului şi zidurilor cetăţii au fost fasonate în carieră, iar la Căpâlna s-au mai executat doar mici ajustări.

Intrarea în turn se afla pe latura de S-E, fiind placată lateral cu lespezi de calcar. Înălţimea zidurilor este de aprox. 1,7 metri ele continuând vertical din cărămidă, ca şi în cazul turnurilor-locuinta de la Costeşti – Cetăţuie. Maniera de amplasare a turnului, pe traseul zidului şi formând o ieşire din acesta, demonstrează dublă menire a construcţiei: element defensiv, încadrat între celelalte fortificaţii, şi, pe de altă parte, locuinţă a comandantului cetăţii.

Principalul element de fortificare al cetăţii Capalnei îl constituie zidul de incinta care porneşte perpendicular de pe laturile de S-E şi N-V ale turnului-locuinta. O parte a zidului a fost construită în stâncă, aceasta fiind anterior decupata, pentru a permite construcţia, pe o pantă de aproape 70 de grade a versanţilor dealului. Starea în care s-au păstrat zidurile este mai proastă decât la cetăţile din Munţii Orastiei: blocurile sunt alunecate sau ieşite în afară, iar pe multe porţiuni zidul nu s-a mai păstrat de loc. Lun­gimea totală a zidului era de aproximativ 270 de metri. Acesta a fost parţial demantelat după pacea înche­iată în urma primului război daco-roman şi apoi reconstruit în grabă în preajma celui de-al doilea conflict. Poarta principală a cetăţii se afla pe latura de S-E şi constă dintr-un turn al cărui zid exterior îl constituie chiar zidul de incinta. În punctul cu altitudinea cea mai mare din interiorul cetăţii se afla o platformă tăiată în stâncă pe care se înalţa un turn de veghe. În zona cetăţii de la Căpâlna au fost descoperite numeroase construcţii civile: ziduri parapet, canale de drenaj, construcţii de lemn şi urmele unor sanctuare, cel puţin două, probabil patrulatere. S-a desco­perit de asemenea ceramică în cantităţi mari. Este evident scopul strict militar al cetăţii, asemănata de cer­cetători cu fortificaţia de la Piatra Roşie, însă de mai mică anvergură.

Punc strategic pentru daci

Cetatea de la Căpâlna a fost unul dintre obiectivele strategie ale dacilor în cadrul sistemului de apărare construit împotriva invaziei romanilor. Menirea ei era aceea de a bara accesul pe drumul care, pornind de la Polovragi, străbătea munţii prin Pasul Urdele şi cobora în Valea Sebeşului. Aflata la 610 metri înălţime, cetatea Căpâlna forma împreună cu fortificaţiile Costeşti, Baniţa şi Tilişca o reţea de apărare `n jurul Sarmize­getusei Regia Era întărită cu blocuri de calcar ecarisat, aidoma celor mai impunătoare fortificaţii din Munţii Orăştiei, iar bogăţia materialului arheologic descoperit aici demonstrează amploarea relaţiilor economice derulate la Căpâlna. Starea în care s-au păstrat zidurile este, însă, mai proastă decât la cetăţile din Munţii Orăştiei.

Trupele romane, conduse de împăratul Traian, au asaltat de două ori ce­tatea cucerind-o în ambele razboaie, în 101-102 şi 105-106, aducându-i de fiecare data distrugeri importante. Tezaur recuperat în 2009 Cetatea se află din punct de vedere administrativ în proprietatea  Primăriei şi a Con­si­liului local Săsciori. În lipsa unor resurse financiare pentru restaurare a fost lăsată în paragină, dar şi pradă traficanţilor de comori dacice. Un colier cu pandativi din aur şi doi cercei, sustraşi din situl arheologic de la Căpâlna, au fost recuperaţi de auto­rităţi în 2009. Tezaurul era dat în ur­mărire internaţională încă din 2005 şi au fost furate în perioada 2002 – 2003. A fost recuperat de la un cetă­ţean din Germania, dupa ce a fost valorificat în vara anului 2008 în Serbia de o parte a membrilor reţelei de braconieri judecată în dosarul „Aurul dacic”, la Curtea de Apel Alba Iulia.

 

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns