Apele de mină omoară râurile din Apuseni

Apele de mină omoară râurile din Apuseni

foto: radiocluj.ro
foto: radiocluj.ro
foto: radiocluj.ro

Turiştii care circulă pe traseul Abrud – Câmpeni rămân şocaţi de culoarea ciudată a râului Abrudelul care curge pe lângă drum. În timpul celor patru anotimpuri, dar mai ales în perioadele secetoase, apele liniştite ale râului sunt tulburate si au o culoare roşiatică, iar la vărsarea în Arieş, apele acestuia primesc o nuanţă nesănătoasă.

Bazinul Bucium – Izbicioara – 2.000 de ani de exploatare

Abrudelul izvorăşte de pe versanţii pe care se află satele comunei Bucium – Izbita şi care, din antichitate se ştie, sunt aşezate pe bogate zăcăminte de minereuri complexe, respectiv aur, argint, cupru şi alte metale neferoase.

Exploatările de aici datează încă din perioada ocupaţiei romane, când pe muntele Cumpăna erau campate o parte din cohortele Legiunii a XIII-a Gemina. Mijloacele rudimentare folosite de romani au fost dezvoltate şi îmbunătăţite în utlimele sute de ani, când pe valea Izbitei funcţionau mai multe şteampuri ale căror instalaţii foloseau ca şi combustibil lemnul.

Bătrânii din zonă spun că aici existau chiar şi unii concesionari străini, care deţineau astfel de şteampuri. În secolul nostru, minereul complex din munţii Buciumului a început să fie exploatat şi în subteran, iar la începutul anilor ’50 comuniştii au lucrat din plin în această zonă, cu utilajele moderne, pentru acea perioadă.

Până în 1960, în bazinul Bucium – Izbicioara au funcţionat mai multe fronturi de lucru, de unde se extrăgeau cantităţi importante de aur şi minereu de cupru.

Galiţa – moartea fierului

Din cauza infiltraţiilor de apă din pereţii subteranelor, în galerii s-au format mici pâraie, care curgeau printre şinele de cale ferată, care au fost instalate în mină. Maria Dura, a fost mecanic de locomotivă în minele de la Izbicioara, şi îşi aminteşte cât de corozivă era galiţa, aşa cum este denumită în termeni populari apa de mină.

Curgea pe şine şi era aşa de tare, că mînca fierul şi se rupee calea şi rămâneam cu locomotiva în mină ore în şir, până se repara„, povesteş te Maria Dura. Din acea perioadă, apele pârâului Izbicioara şi cele ale Abrudelului, în care se vărsa acesta au început să fie poluate cu oxizii de cupru şi de metale neferoase spălate din galerii de apele infiltrate din pânza freatică.

Fără a da prea multe explicaţii, comuniştii au sistat în anul 1960 exploatarea zăcămintelor din zona Bucium – Izbicioara şi au mutat în alte locuri din ţară toate utilajele, inclusiv şteampurile de lemn confiscate de la concesionarii francezi. Din acel moment, galeriile au fost părăsite şi nimeni nu s-a mai interesat de soarta lor. După o perioadă, infiltraţiile din pereţii galeriilor s-au mărit, până au devenit veritabile izvoare, iar debitul de ape poluante a crescut.

Astfel că acum, din minele părăsite se scurg pâraie care transport ape încărcate cu oxizi de fier şi cupru, care în ultimii zeci de ani au distrus complet cursurile de apă. Mai mult, în pârâul Izbicioara şi râul Abrudel s-a distrus toată fauna, iar oamenii îşi păzesc animalele ca nu cumva să bea din otrăvitoarea apă.

Apa ucigaşă a scăpat de sub control

Când iasă din minele părăsite, galiţa este incoloră şi inodoră, la fel ca orice apă normală, singura diferenţă o constituie însă compoziţia chimică. Cercetările au stabilit că galiţa are un plus de cupru, fier şi alte metale neferoase care în contact cu apa formează oxizi cu un nivel ridicat al Ph-ului. În contact cu aerul, compuşii nocivi din galiţă se oxidează, iar apa capătă o culoare roşiatic – maronie, în funcţie de distanţa pe care a parcurs-o de la gura minei.

În perioadele ploioase, apele care conţin galiţa sunt diluate de cantitatea de precipitaţii, iar factorii poluanţi nu mai sunt atât de nocivi, drept pentru care şi tenta roşie se mai diminuează. În perioadele secetoase, cum sunt lunile de vară, cursurile de apă dau impresia că la vale curge vopsea sau nămol. Imagine tristă, la confluenţa Abrudelului cu Arieşul, spectacolul este şocant, când în apele cristaline ale acestuia din urmă intră undele aducătoare de galiţă. Oamenii care locuiesc în satele de pe malurile Abrudelului spun că aici nu mai trăiesc peşti de zeci de ani, şi că apa care curge nu poate fi folosită nici măcar la spălatul rufelor.

În ultimii ani, Agenţia pentru Protecţia Mediului a trimis mai multe avertizări Agenţiei pentru închiderea Minelor din Ministerul Industriilor, în speranţa că problema apelor de mină din bazinul Bucium – Izbicioara va fi rezolvată. Din nefericire, oficialităţile de le Bucureşti nu au luat nici o măsură, iar galiţa continuă să afecteze cursurile de apă cu care intră în contact. Atât autorităţile locale, cât şi oamenii care locuiesc pe Valea Izbicioarei trăiesc cu speranţa că într-o zi galiţa va înceta să mai polueze cursurile de apă din zona lor şi viaţa lor va reveni la normal.

Emanuel Jilinschi

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns