Alexandru Pereş:“Să oprim jaful! Agricultura ţării şi peste 1 milion de fermieri...

Alexandru Pereş:“Să oprim jaful! Agricultura ţării şi peste 1 milion de fermieri se zbat între secera lui Daniel Constantin şi ciocanul lui Victor Ponta!”

Intervenția domnului senator Alexandru Pereș la dezbaterea moţiunii simple cu tema: “Să oprim jaful! Agricultura ţării şi peste 1 milion de fermieri se zbat între secera lui Daniel Constantin şi ciocanul lui Victor Ponta!”

Domnule preşedinte de ședință,
Onorat Senat,
Stimate domnule ministru,
Aş începe, dacă-mi permiteţi, cu două remarci în afara timpului acordat grupului nostru.
Aș vrea să spun şi eu „La mulţi ani!” domnului senator Ilie Sârbu și în al doilea rând să fac o recomandare. L-am urmărit pe domnul ministru, într-adevăr, cu aplomb, şi ştiu și de modul dânsului, elegant, european, de a se exprima din punct de vedere al necazurilor sau suferinţelor sau chiar al realizărilor din agricultură. Recunosc că este ministrul agriculturii, dar aş recomanda, în acelaşi timp, domnului senator Ilie Sârbu şi Grupului PSD, dacă, cumva, se eliberează postul de ministru al culturii, să-l recomandaţi pe Daniel Constantin. Povesteşte frumos!
Şi acum, să-mi permiteţi să încep prin a spune un lucru la care am fost cu toţii martori în urmă cu puţin timp. Astfel, săptămâna trecută, Senatul României a respins o moţiune simplă iniţiată de opoziţie, cu privire la creşterea alocaţiei pentru copii. Majoritatea PSD-UNPR-PLR-PC, din lipsă de inspiraţie sau din inerţie tipic politică, a votat împotriva propriei promisiuni electorale fără a conştientiza că acest lucru va genera cu totul alte consecinţe legislative. Ignorând voinţa populară, criticile din presă, lipsa unei viziuni clare, sociale şi de perspectivă politică, majoritatea s-a impus printr-un vot negativ şi declaraţii populiste, începând cu ministrul muncii şi terminând cu mesagerii PSD, UNPR sau PLR, care acuzau Partidul Naţional Liberal de populism şi de părăsire a zonei politice de dreapta, în concluzie, toate acestea fiind făcute nejustificat pe un subiect distinct al stângii.
Ce s-a întâmplat oare ulterior? Din punct de vedere legislativ, disputa din Senat, amplificată de presă, dar mai ales de realităţile momentului, a determinat majoritatea din Camera Deputaţilor ca votul pe un amendament al opoziţiei asupra unui proiect legislativ conex să fie favorabil, iar înfrângerea opoziţiei din Senat să fie, de fapt, o victorie a ei în final, un câştig politic important. În ciuda faptului că demiterea ministrului muncii nu s-a materializat, mai importantă este mărirea alocaţiei pentru copii, chiar dacă aceasta s-a majorat la doar 84 de lei.
Oare să fie un semn bun, în sensul în care, în clasa politică mult hulită, începe să se manifeste clar voinţa electoratului sau doar un calcul, din nou otrăvicios, al puterii? Vom vedea, sigur, în viitor.

Acum însă, suntem în faţa unei moţiuni simple, moţiune care are ca subiect o altă zonă delicată a societăţii româneşti: agricultura! Mult clamata şi visata şansă a României de a redeveni ceea ce a fost odată, grânarul Europei, se pare că, pe zi ce trece, devine un deziderat tot mai greu de realizat.

Din păcate, în ultimii 25 de ani, toate pariurile declarate câştigătoare s-au dovedit a fi păguboase, iar Cenuşăreasa economiei româneşti a rămas tot agricultura. Actuala generaţie de politicieni, criticată asiduu, urmează să-şi dea examenul. Sunt semne destul de bune, dar trendul este slab, fără vlagă, iar Uniunea Europeană nu aşteaptă! Este ca în celebra fabulă a lui La Fontaine, doar că, acum, greierele este român, iar furnica este europeană. Haosul din agricultura românească este un lucru real şi nu o invenţie, domnule ministru. Existenţa jalnică a agriculturii este o constatare greu de ignorat, cauza fiind atât lipsa unui proiect de ţară – şi aţi exemplificat dumneavoastră, aţi încercat să provocaţi, din acest punct de vedere, Parlamentul sau, cel puţin, Senatul –, cât şi a unui angajament convenit cu toţi actorii din spectrul politicii româneşti. Politicienii, fermierii, proprietarii de terenuri sau animale ar trebui să convină la un angajament pe termen mediu, dar nu prea lung, astfel încât eforturile financiare, umane, sociale să conveargă la o idee – agricultură prosperă, modernă, cel puţin peste media europeană.
Revenind concret la subiectul nostru de astăzi, moţiunea simplă pe agricultură, domnule ministru, aş începe prin a expune un punct de vedere cu privire la reducerea TVA la alimente. Dumneavoastră aţi încercat să încheiaţi, de fapt, discursul prin acest subiect, subiect care s-a făcut după metoda carului înaintea boilor. Nu mă refer la efectul electoral pe care l-a produs şi, poate, chiar la beneficiul în buzunarul românilor, ci la iluzia ajutorului pe care l-aţi dat sau l-a dat această măsură agriculturii şi fermierilor. ”Dacă pentru consumatori şi comercianţi măsura este bună şi benefică, în schimb, pentru cei care se află la capătul acestei reduceri, adică pentru producătorii agricoli, nu este deloc avantajoasă.

Producătorul agricol este pus în situaţia de pregăti şi înfiinţa o cultură agricolă, adică de a cheltui cu lucrări agricole, cu seminţe, cu îngrăşăminte chimice, cu pesticide, cu apa de irigat (dacă este cazul), deci cu toate inputurile, plătind un TVA de 24%. În schimb, când vinde produsul finit, el va încasa un TVA de 9%. Diferenţa dintre cotele de costuri şi cele de vânzare, de 15%, va afecta grav veniturile fermierilor, adică ale producătorilor primari care, în cea mai mare parte, nu pot suporta acest decalaj. Ca să nu mai vorbim de faptul că, până să recupereze TVA-ul, trec, de regulă, cel puţin 45 de zile. Însă, în agricultură şi, mai ales, în zootehnie, unde ponderea furajelor cu TVA de 24% este de 70%, cu greu, dacă nu imposibil, pot fi suportate costurile de producţie. Normal ar fi fost ca, prima dată, să fi redus TVA-ul la materiile prime, mai ales la îngrăşămintele chimice, seminţe, pesticide şi altele, iar apoi la produsele finite, la carne, lapte, ouă, legume şi fructe1.” Ca, de altfel, şi costurile cu motorina, mai scumpă cu 7 euro cenţi – o altă lovitură dată fermierilor. Subvenţia pe motorină vine târziu – nici acum nu avem ordinul –, dacă vine, iar lucrările nu pot aştepta. Avem creştere economică, avem excedent bugetar, dar subvenţiile nu se alocă! Curioasă atitudine!

În concluzie, domnule ministru, din nou, ca şi în cazul reducerii TVA la pâine şi produse de panificaţie, aţi pus carul înaintea boilor, şi asta doar pentru că interesul politic „îşi poartă fesul”.
Consumatorii se vor bucura de reducerea preţurilor şi poate că vă vor răsplăti la vot, la urne, în timp ce tot mai mulţi producători agricoli vor falimenta. Sigur, o să-mi răspundeţi că veţi compensa toate aceste pierderi prin mărirea subvenţiilor de la Ministerul Agriculturii care, sigur, sunt acordate fermierilor. Da, dar cuantumul actual al acestor subvenţii este aşa de mic în comparaţie cu dinamica de creştere a preţurilor, încât alocarea bugetară pare în zadar.

Domnule ministru,
Urmărindu-vă periplul prin supermarketurile din capitală, mă întreb dacă înţelegeţi bine poziţia pe care o ocupaţi în Guvernul României. Totuşi, sunteţi ministrul agriculturii şi dezvoltării rurale sau poate ar trebui să vă redefiniţi ca ministru al comerţului! Dar, în acelaşi timp, trebuie să recunosc şi de astă dată faptul că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este unul dintre ministerele dificil de gestionat, cu problematici multiple şi vitale pentru orice Guvern şi cu efect major pentru populaţie.

Doamnelor şi domnilor senatori,

Stimate domnule ministru,
Doresc să mai fac referire punctual la câteva probleme, pentru că tot aţi spus că au fost doar patru în moţiune. Sigur, moţiunea este un suport pe care urmează ca parlamentarii să vină şi să discute aducând şi alte probleme. Şi o să-mi permit acum să ridic câteva probleme – care eu consider că sunt urgente. Şi într-adevăr şi dumneavoastră aţi exemplificat o scăpare în textul moţiunii. Doresc să mă refer punctual la câteva probleme pe care le consider restante şi acum, iar rezolvarea lor este de maximă urgenţă, ţinând cont că suntem aproape de mijlocul anului 2015. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2015 aţi solicitat o infuzie de personal la ANIF, instituţie publică responsabilă pentru irigarea culturilor agricole, precum şi pentru lucrări de desecare şi combatere a eroziunii solului. Foarte bine! Oricum, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 82/2011 privind înfiinţarea şi reformarea ANIF s-au dovedit a fi păguboase şi ineficiente, pe cale de consecinţă, trebuiau amendate. Totuşi, măsura actuală pare a fi doar una de protecţie socială pentru cei 995 de viitori lucrători în lipsa unor explicaţii concrete cu privire la atribuţiile acestora, dar şi la noua organizare şi funcţionare a ANIF.
Despre resursele financiare pentru refacerea canalelor de irigaţii, repararea staţiilor de pompare, de dotări şi modernizări încă nu avem nicio informaţie sau nu am avut până acum. Ne-aţi spus dumneavoastră nişte cifre privind câteva sute de milioane de euro, care, într-adevăr, par că se paraşutează în România sau – eu ştiu? – poate sunt aici şi nu ştim noi.

Care vor fi sursele de finanţare pentru continuarea şi refacerea sistemelor mari de irigaţii, respectiv Canalul Siret – Bărăgan? În aceeaşi ordine de idei, vă întreb, domnule ministru, există vreun studiu privind costul final al unui metru cub de apă colectat din acest canal, necesar irigării terenurilor? Cine se va ocupa concret de gestionarea şi furnizarea apei colectate din canal către agricultori?

În urmă cu aproximativ un an, chiar ne-aţi propus, prin Ministerul Marilor Proiecte – care acum a dispărut –, înfiinţarea unei regii naţionale pentru repornirea şi eficientizarea lucrărilor de irigare. Acum, totul este abandonat şi dat uitării, iar agricultura a devenit din nou un cobai pentru idei şi experienţe guvernamentale idealiste. Ceea ce, din păcate, vreau să vă spun, faceţi şi dumneavoastră.
Despre cercetare, ce să mai vorbim?! Nimic nou din partea Ministerului Agriculturii, dar nici din partea Guvernului Ponta! Nimic real, doar promisiuni, iar dumneavoastră, domnule ministru, veniţi la microfon să ne vindeţi iluzii.
Despre revigorarea staţiunilor de cercetare şi relansarea producţiei de seminţe autohtone – o intenţie generoasă, dar de unde resurse financiare, pe ce suprafeţe, cu ce specialişti, cu ce dotări? Sau poate veţi invoca, domnule ministru, puterea exemplului, „derogarea derogării” de la dispoziţiile Legii nr. 45/2009, şi anume „măsura de succes Gheorghe Bunea Stancu” de la Brăila – cel care a smuls atât semnătura domnului prim-ministru Victor-Viorel Ponta, cât şi pe a dumneavoastră pentru avizarea şi adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 81/2013 –, prin preluarea şi privatizarea Staţiunii de cercetare de la Brăila fără a ţine cont de experienţa şi nevoile acestei instituţii publice. Ori prin mult vehiculatul proiect de finanţare a cercetării cu aproximativ 1 miliard de euro din fonduri europene, precum şi o cofinanţare naţională, planuri care au rămas doar la stadiul de năzuinţă la dumneavoastră, domnule ministru Daniel Constantin, nimic concret în aceste momente dificile pentru agricultura României. Doar poveşti! Pot să cred însă că este vorba doar de o promisiune electorală, având în vedere că ne apropiem cu paşi repezi de alegerile din 2016.

Şi ar mai fi mult de vorbit. Dumneavoastră aţi spus „patru probleme ridicate”. Am citit 45 de minute. Vă daţi seama, dacă erau 20 de probleme, şi acum citea săracul, domnul senator Popa Nicu Vlad!
Dar să le amintesc eu, dacă se poate: despre situaţia cotelor de lapte, despre subfinanţarea ANSVSA pe care, prin Hotărârea Guvernului nr. 701/2014, o mai coordonaţi, despre efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 – despre taxarea „până la os” a agricultorilor, despre proiectele de export de produse agricole şi alimentare spre zona asiatică, respectiv zona chineză, şi altele.
Păi, ele sunt tot poveşti!

În privinţa camerelor agricole, aţi promis, domnule ministru, că le veţi transforma în furnizor de consultanţă şi dezvoltare pentru fermieri şi pentru cei care îşi desfăşoară activitatea în mediul rural, dar, concret, acestea nu-şi îndeplinesc rolul pentru atingerea cerinţelor la nivel naţional şi chiar european. Mai nou, evitaţi, găsind alte preocupări în loc de a sta de vorbă cu reprezentanţii celor 14 camere agricole înfiinţate şi funcţionale, şi amânaţi a şasea oară o decizie clară pentru înfiinţarea restului de 27 de camere agricole, de structuri care ar trebui să funcţioneze foarte urgent.

Guvernul din care faceţi parte a promis consolidarea CEC, pentru finanţarea agriculturii, respectiv cofinanţarea proiectelor cu finanţare europeană, a IMM-urilor, a micilor întreprinzători, a activităţilor independente, dar nu s-a făcut nimic concret, cu toate că, atenţie, domnule ministru, recentul Raport publicat de Curtea de Conturi Europeană reliefează faptul că agricultura românească, în perioada 2007-2013 – într-adevăr, într-o perioadă în care, hai să spunem, dumneavoastră nu aţi fost neapărat la conducerea ministerului –, a pierdut proiecte în valoare de 700 de milioane de euro din cauza faptului că beneficiarii acestora nu au putut obţine credite sau garanţii. Şi dumneavoastră, domnule ministru, sunteţi răspunzător de aceste pierderi esenţiale pentru agricultură.
Ştiţi cine a ”câştigat” din toată această pierdere? Statul român şi băncile: 50 de milioane de euro! Doar pentru faptul că au ţinut aceşti bani undeva, în conturile acestor instituţii. Agricultura, în niciun caz!
Am evocat toate aceste aspecte şi cu scopul de a conştientiza cu toţii dimensiunea problemelor din agricultura românească şi efortul pe care ar trebui să-l facă un asemenea minister în vederea rezolvării acestora.
Aşteptările sunt mari, iar efortul depus nu este pe măsură. Finalizarea multor proiecte este tergiversată de ani de zile, acestea au fost demarate, apoi abandonate, în schimb, sunt bifate doar politic, drept realizare a promisiunilor din campania electorală.
Şi o altă observaţie, domnule ministru. Aţi convenit, în fine, înfiinţarea Agenţiei Zonei Montane – şi vă mulţumesc –, instituţie… vă mulţumesc, pentru că ştiţi că sunt dintr-o zonă în care, sigur, muntele este prezent, şi chiar într-o cantitate mare, instituţie publică vitală pentru perspectiva de dezvoltare a circa 35% din suprafaţa ţării, unde trăiesc 3,6 milioane de români, din care peste 2 milioane sunt agricultori care deţin 1 milion de exploataţii agricole, cu o medie de 3 hectare pe exploataţie. Excelent! Dar, mă întreb, de ce aţi consfinţit alăturarea ei de CEFIDEC, structură de cercetare şi de bună practică, ambele, sigur, esenţiale. Concentrarea lor la Vatra Dornei lasă fără finalitate şi fără rost ideea de multidiversitate culturală şi agricolă a majorităţii locuitorilor din Munţii Apuseni, Carpaţii Meridionali, Munţii Banatului. Poate că aţi dat astfel satisfacţie anumitor politicieni şi consilieri ai dumneavoastră: domnul profesor Radu Ray şi domnul fost senator Avram Crăciun. Concentrarea celor două structuri la Vatra Dornei nu va face viabilă, cred eu, ideea relansării şi diversificării agriculturii montane. Sigur, am mai spus, este un punct de vedere personal, pentru care eu consider că dumneavoastră sunteţi principalul vinovat.
Onorat Senat,
Îmi doresc ca aici, în aula Camerei superioare a Parlamentului, la încheierea dezbaterilor asupra prezentei moţiuni simple, să stabilim clar ce vrem şi ce putem să facem concret şi asumat de către întreaga clasă politică pentru agricultura românească, având în vedere derularea exerciţiului bugetar aferent politicii de coeziune şi a PAC 2014 – 2020.
Astfel, vă invit, doamnelor şi domnilor senatori, cu respectul cuvenit, să reflectăm asupra afirmaţiilor referitoare la România, făcute de renumitul profesor de economie Parker Willis, de la Universitatea din Columbia, într-o prezentare în „Jurnalul de comerţ” din New York, în contextul crizei economice din anii ’30. Şi citez2: „România este o ţară cu o imensă bogăţie naturală. Zăcăminte de petrol, gaze naturale, minereuri şi metale îi asigură un viitor strălucit, pe care puţine ţări industrializate îl vor putea concura. Cu pământul ei fertil şi populaţia harnică, va putea trece prin crize mai severe decât aceasta din 1930. Sunt convins că va veni ziua în care marea problemă a României va fi nu cum să-şi asigure capitalul străin, ci cum să reglementeze intrarea lui în ţară.”

Stimaţi colegi,
Iată că, la mai bine de 80 de ani de la cele afirmate de domnul profesor Parker, ne-am confruntat cu o nouă criză economică, iar România chiar are probleme privind reglementarea intrării capitalului străin în ţară, în contextul actual, capitalul UE, fonduri de coeziune atât de necesare, dacă vrem cu adevărat ca agricultura românească să fie una performantă. Sper ca la nivelul întregii clase politice să se contureze un punct de vedere unitar, astfel încât în agricultura românească să fie stabilit un program concret de guvernare coerentă… guvernanţă agricolă, materializat printr-un pact pe agricultură. Până atunci însă, nu putem decât să constatăm cu gust amar că toate eforturile umane, financiare, sociale nu au dat rezultatele scontate. Or, în asemenea situaţii, nu mai este cale de a trata cu indulgenţă managementul deficitar al instituţiei publice responsabile.
Soluţia este una singură: schimbarea echipei şi a strategiei de revigorare a agriculturii româneşti!
Vă mulţumesc pentru atenţie.

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns