ALBA IULIA: La 25 de ani de la Revoluţia din 1989 (FOTO)

ALBA IULIA: La 25 de ani de la Revoluţia din 1989 (FOTO)

Acum 25 de ani astăzi la Timişoara începea Revoluţia, un moment de cotitură pentru România care a dus la căderea regimului comunist.
Vă propunem să citiţi un interviu cu fotograful Revoluţiei de la Alba Iulia, Nicu Murgăşan, realizat de Iulian Brok în 2012 pe care îl reluăm pentru actualitatea sa, acum la 25 de ani de la Revoluţia din Decembrie 1989.
La finalul materialului veţi putea vedea câteva fotografi realizate e Nicu Murgăşan în acele zile fierbinţi din decembrie 1989 la Alba Iulia

Nicu Murgăşanu… în aşteptarea unei lumi mai bune

Anul 1989 l-a găsit pe Nicu Murgăşanu ca şef serviciu-vânzări la Intreprinderea de Prelucrare a Laptelui din Alba Iulia.
Alături de Radu Matei Todoran, Dumitru Mălin, Horea Sandu (venit de la ziarul Comitetului Judeţean de Partid Alba, „Unirea”), Paul Gruian, în decembrie 1989 Nicu Murgăşanu a pus bazele periodicului „Acum”. Era prima publicaţie liberă din Alba Iulia. Din motive organizatorice (lipsa hârtiei, care se găsea doar la Letea, constituirea unui cont prin care putea fi plătită hârtia etc.) periodicul va apare la chioşcuri doar în data de 12 februarie 1990.
Nicu Murgăşanu este primul fotograf al revoluţiei din Alba Iulia, fiind alături de manifestanţi cu aparatul său (un Canon nemţesc, adus pe furiş din străinătate) încă de la ora 9 dimineaţa în ziua de 22 decembrie, când Nicolae Ceauşescu încă nu fugise, iar regimul său nu căzuse încă…
Revoluţia a fost surprinsă pe hârtia fotografică de către Nicu Murgăşanu, iar mai apoi Emil Pojar (ziarul „Unirea”, devenit din 23 decembrie 1989 ziarul Frontului Patriotic Libertatea, înfiinţat la Alba Iulia de Mihai Babiţchi) şi Traian Mârza.

Interviu NICU MURGĂŞANU

-Cei care au o anumită vârstă, care au trăit acele evenimente, se vor întreba probabil cum aţi ajuns dvs să faceţi acele fotografii? În acele zile era foarte riscant să scoţi un aparat foto şi să fotografiezi. Riscai un glonţ sau DOAR o bătaie…
-Cum, sau de ce am făcut acele fotografii?!… pentru că eram unul din „nebunii” care visau… şi visează în continuare la o lume mai bună. În anii ăia îmi omoram timpul citind, scriind, înjurând şi fotografiam realitatea la propriu şi la figurat.
Erau destule semne din afară (Radio Europa Liberă) şi din interior, că acel copac numit COMUNISM se va rupe. Semne din interior veneau inclusiv de la activiştii şi propagandiştii sistemului politic de atunci.
Aparatul ăla „mic şi deştept” („idioten aparat” îl botezasem) l-am luat cu mine în dimineaţa aia… Doamne, ce dimineaţă!, şi m-am încolonat lângă ceilalţi. Sunt multe de povestit. Frica de „gloanţe” am avut-o când am ajuns în faţa Comitetului Judeţean de Partid (actualul Consiliu Judeţean Alba, Prefectură) şi la una din ferestre am văzut ţeava unei mitraliere. Atunci am vrut să fug, nu de frica morţii, ci pentru gândul la cele două fete ale mele, micuţe atunci. Ce mai puteau face ele cu un tată mort?! Sincer, am vrut să ies şi să fug, dar nu reuşeam, eram om în om, umăr lângă umăr… Bătaia?!… am fost aproape s-o iau. Am fost luat de „guler” de câteva ori, dar norocul meu că erau şi oameni catre mă cunoşteau şi au strigat că sunt de-al lor.

-Care sunt cele mai importante personaje din revoluţia de la Alba Iulia, din punct de vedere pozitiv şi negativ?
-Personaje importante la revoluţia din Alba Iulia?… Toţi care au fost atunci în stradă, inclusiv cei care nu au ieşit, dar în sufletul lor era REVOLUŢIE. Eram în coloană, ne îndreptam spre Comitetul Judeţean PCR şi în blocul 280 (ăla lung şi-nalt de pe centru), aproape toate balcoanele erau pline de oameni care aplaudau şi plângeau… sunt personaje importante. Personaje negative?!… impostorii care au beneficiat de acele „certificate de revoluţionar”.

-Într-o lume ateistă cum era cea comunistă, în care biserica era absentă din societate, a surprins prezenţa dintr-odată a mai multor preoţi ortodocşi în acele zile de decembrie. Cum vă explicaţi această prezenţă neobişnuită?
-N-aş vrea să vorbesc cu păcat!… aşa că mă abţin deocamdată la comentarii pe seama lor. Oricum, prezenţa unor preoţi a fost benefică pentru efervescenţa acelei dimineţi.

-Amintirile dvs – ca şi fotografiile pe care le-aţi lăsat, aş spune istoriei – sunt foarte importante. Nu v-aţi gândit să scrieţi o carte care să prezinte evenimentele de la Alba Iulia din decembrie 1989? Ar fi important pentru istorici şi pentru ziarişti…
-Cartea e începută de mult… şi sper că va fi terminată. Utopic, „nebun” şi rebel cum am fost şi sunt, visez ca peste doi ani să fiţi prezenţi la prezentarea ei publică. Vor fi 25 de ani, un sfert de veac!… Ia uite ce trece timpul.

-Sunt 23 de ani de la revoluţie. Ce regrete aveţi? Ce aşteptaţi în acele zile pline entuziasm şi nu s-a realizat?
-Regrete?!… poate faptul că timpul stă pe loc şi noi trecem prin el. Nu regret că n-am intrat în politică (nu am „stofă”), nu regret că nu am avut „certificat de revoluţionar”…
Ce am aşteptat atunci în decembrie 1989 aştept şi astăzi… o lume mai bună!
IMG_0139

IMG_0064

IMG_0075

IMG_0112

IMG_0119

IMG_0124

IMG_0079

IMG_0013

IMG_0016

IMG_0019

IMG_0038

IMG_0047

IMG_0053

IMG_0061

Comentarii

Comentarii

Fara Comentarii

Lasa un raspuns