Actualitate

115 ani de la naşterea lui Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii româneşti

Astăzi se împlinesc 115 ani de la naşterea lui Dorin Pavel, părintele hidroenergeticii româneşti. Dorin Pavel se naşte la 31 mai 1900 la Sebeş pe strada, astăzi, Gaterului nr. 1, fosta Suseni, apoi Mircea cel Bătrân.

Părinţii, inspectorul şcolar Ioan Pavel din Lancrăm şi Letiţia Blaga (era sora cea mai mare a poetului, filozofului, Astrului de la Lancrăm, Lucian Blaga), învăţători de renume în zonă.

A urmat şcoala primară şi gimnaziul săsesc la Sebeş (în septembrie 1910 a trecut în prima clasă gimnazială, purtând şapca roşie de elev cu dungă argintie). În vara anului 1914 a absolvit gimnaziul săsesc din Sebeş, iar liceul la Kun Kollegium, un liceu maghiar din Orăştie, la care şi-a exercitat pentru prima oară înclinaţiile didactice pregătindu-şi colegii. La finele lui ianuarie 1918 ia bacalaureatul la Braşov. Dupa unirea Transilvaniei cu România, Consiliul Dirigent a ales cincizeci de bacalaureaţi spre a fi trimişi la studii în străinătate, Dorin Pavel numărându-se printre aceştia. Pâna la plecarea în Elveţia, din decembrie 1918 până in iunie 1919, a funcţionat ca profesor suplinitor de matematică, fizică şi muzică la Liceul român din Bistriţa (unde tatăl lui era inspector şcolar, toată familia mutându-se la Bistriţa).

La finele lui decembrie 1919, Dorin Pavel este înscris definitiv în anul întâi al Facultăţii de Electromecanică a Politehnicii Confederate din Zürich (după susţinerea celui de-al doilea bacalaureat, in noiembrie 1919). Destul de târziu, la 12 iulie 1923 i s-a eliberat diploma de inginer în specialitatea hidromecanică, deoarece aceste acte solemne se litografiau individual.

După susţinerea diplomei de inginer, tânărul asistent ing. Dorin Pavel s-a căsătorit în anul 1923 cu domnişoara Elsi Kirchgraber, devenită D-na Pavel, care i-a fost nu numai partener de viaţă, dar şi cea care l-a ajutat să treacă cu succes numeroasele obstacole întâlnite în profesiune şi în activitate.

S-a înscris apoi la doctorat la profesorul Franz Prašil. Îşi alege o temă foarte grea, şi anume ”Ebene Potentiale Strömungen durch Gittern und Kraiselräder” (Fluxuri plane de potenţial transmise prin grătare şi roţi de tip Kraisel), pe care o duce la bun sfârşit. Susţine cu succes teza de doctorat în anul 1925, în faţa unei comisii renumite în frunte cu marele prof. Ludwig Stodola, care la finele expunerii i-a strâns solemn mâna şi i-a spus: „Gratuliere, Herr Kollege !” (Felicitări, domnule coleg!). În 1922 i se publică lucrarea Regulierungsmechanismen der Wasserturbien (Mecanisme de reglare a turbinelor cu apă), care este premiată de Confederaţia Elveţiană, iar în 1925 îi este publicată teza de doctorat Ebene Potentiale Strömungen durch Gittern und Kraiselräder la Rascher Verlag, Zürich & Leipzig. În timpul scurtei sale cariere didactice din Elveţia a colaborat cu cei doi mari profesori ai acelor timpuri – Franz Praschil şi Ludwig Stodola. La Politehnica din Zürich, la Facultatea de Electromecanică, pentru rezultate şi merite deosebite la învăţătura este reţinut ca asistent de profesorul Franz Praschil, care, fiind suferind şi înaintat în vârsta, i-a oferit de multe ori posibilitatea predării cursurilor de Hidraulică, Maşini hidraulice şi Centrale hidroelectrice. Este numit apoi şef de lucrări (Oberasistent) la Technische Hochschulle din Zürich.

Părintele hidroenergeticii românești cum este numit pe bună dreptate Dorin Pavel este fără îndoială una din personalitățile emblematice ale științei și tehnicii românești. Și-a clădit cariera în școlile din Sebeș (primară și gimnazială), Orăștie și Brașov (liceul), un an de Seminar teologic la Sibiu și le-a desăvârșit la Universitatea Politehnică din Zürich (1918-1923) unde-și va lua doctoratul în anul 1925. Deși fusese reținut ca asistent și apoi șef de lucrări la politehnica helvetă Dorin Pavel se întoarce în țară unde va fi numit șeful Biroului de studii și proiecte hidroelectrice, apoi va fi conferențiar la Institutul Electrotehnic al Facultății de Științe din București. Realizează între 1930-1933 împreună cu studenții săi primul studiu privind potențialul hidrologic al tuturor râurilor din țară. Timp de 7 ani cât a fost director al Uzinelor comunale București a realizat și condus amenajarea lacurilor Floreasca, Mogoșoaia, Tei, Buftea.

Amenajarea hidrotehnică a apelor curgătoare din România are la bază lucrarea sa (din 1933) “Plan general de amenajare a forțelor hidraulice din România”. După acest plan se vor realiza complexele hidroelectrice de pe râurile: Bârzava, Nera, Semenic, Timiș, Bistrița, Argeș, Lotru, Someș, Râul Mare, Olt și cele din județul Alba de pe Valea Sebeșului.

Numele savantului este legat de cea mai mare și complexă lucrare hidroenergetică din Europa: Nodul Hidroenergetic și de Navigație de la Porțile de Fier, realizare pentru care primește Steaua Republicii Socialiste România și Steaua de Aur a Ordinului Drapelul Iugoslav.

Lucrarea sa memorialistică “Arhitectura apelor” (1976) ne dezvăluie nu numai gândirea științifică a savantului ci și fibra sa poetică și dragostea pentru râurile României. A fost membru titular al Academiei Oamenilor de Știință (1934), membru corespondent al Academiei Române (1936) titlu retras la insistența Cabinetului 2. Este ales membru tiular al Academiei Române, post mortem, în 1990.

Din cauza retragerii calităţii de profesor consultant, ceea ce nu i-a mai permis să organizeze admiteri de noi doctoranzi, a fost profund afectat de această nerecunoştinţă faţă de activitatea titanică depusă, profesorul a suferit un preinfarct, iar recidiva din vara anului 1979 i-a fost fatală, decedând la Bucureşti, la 7 iulie 1979. Este înmormântat la Lancrăm alături de strămoşii săi, printre care, la loc de cinste, se află ilustrul său unchi, Lucian Blaga.

sursa: dorinpavel.ro

21 mai 2015

About Author

Marius Paul


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scrie-ne pe Messenger
Loading...